Şanse europene pierdute de România

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Bucureştiul nu a reuşit în patru ani de apartenenţă la spaţiul comunitar să evolueze pe calea modernizării şi să recupereze decalajele faţă de membrii vechi. Aderarea la UE a reprezentat unul dintre cele mai mari succese ale României din epoca modernă. Asta se întâmpla în 2007. Bucureştiul nu a ştiut însă să gestioneze această realizare. Intrarea în spaţiul Schengen ar putea fi amânată, la fel şi aderarea la zona Euro.

Suntem deja în anul al cincilea de când România este membră a Uniunii Europene. Zilele trecute, un cunoscut cotidian dintr-un stat membru al UE scria că România este un „partener indezirabil".

Mai citeşte şi:

Parisul despre aderarea României la Schengen: Vameşii români sunt vulnerabili la corupţie, câştigă 400 de euro pe lună

După ce, la sfârşitul anului 2004, acel stat membru a acceptat încheierea negocierilor de aderare şi, în aprilie 2005, a semnat Tratatul de Aderare a României la Uniunea Europeană! Aceasta înseamnă că, după aderarea la Uniune, România a avut o conduită care-i îndeamnă pe unii comentatori europeni să susţină că ţara noastră a devenit „indezirabilă".

Există o urare la început de an: „Semne bune anul are!" Prima săptămână a anului 2011 ne-a adus nişte „semne" pe care nu e bine să le trecem cu vederea. „Performanţele" austerităţii românilor i-au făcut pe liderii noştri să meargă spre un nou acord cu FMI, iar oficialii de la Bucureşti deja ne acomodează cu ideea că nu vom adera la zona Euro, la data pe care ne-am propus-o, ceea ce înseamnă şi că suntem tot mai departe de convergenţa cu Piaţa Internă a UE.

În plus, obiectivul aderării la spaţiul Schengen, în martie 2011, adică la data stabilită de guvernul român, este serios pus sub semnul îndoielii, stârnind chiar un scandal politico-diplomatic european.

Mirajul integrării

Luând cunoştinţă de asemenea „semne", mi-am amintit de cartea profesorului Tom Gallagher, „Deceniul pierdut al României - Mirajul integrării europene după 2000" (Ed. ALL, 2010), recent lansată în Capitală.

Contrar unor opinii exprimate despre profesorul Gallagher, eu cred că el a fost un susţinător al aderării României la Uniunea Europeană, dar o Românie deplin pregătită pentru a fi parte activă a unei entităţi regionale integrate care, la rândul ei, ar fi trebuit să fie corespunzător echipată pentru a gestiona eficient integrarea a 27 de state membre sau chiar mai multe.

Autorul acestei lucrări argumentează faptul că aderarea la Uniunea Europeană a fost printre cele mai importante decizii pe care le-a luat România, din epoca modernă şi până în timpul nostru (opinie împărtăşită, la acest început de an, şi de reprezentantul Comisiei Europene la Bucureşti).

Întreg deceniul pe care-l analizează Tom Gallagher înregistrează numeroase intervenţii publicistice şi analize sistematice ale acestuia prin care sesiza că o problemă dificilă şi păguboasă pentru România era calitatea demersului politic intern, a culturii politice locale şi a personajelor care populau viaţa publică românească. I-am explicat adesea profesorului englez că o asemenea tipologie politicianistă există în România contemporană, dar mi-era greu să accept generalizări absolute sau sentinţe definitive.

Eşecul modernizării

Ca cetăţean român, şi fiind eu însumi implicat în procesul de negociere a aderării României la Uniunea Europeană, mi-am imaginat, am vrut şi am muncit pentru ca pregătirea aderării ţării la Uniune să ducă la modernizarea întregii societăţi româneşti, în plan economic, administrativ, social, politic, cultural etc. Adică România să recupereze decalajele de înapoiere şi să nu fie doar sincronică, ci convergentă cu nivelurile şi sensurile civilizaţiei europene pe care o dezvolta Uniunea Europeană, după sfârşitul Războiului Rece.

Tom Gallagher susţinea că incapacitatea modernizării politice în România va bloca procesul de ansamblu al modernizării ţării. Mai mult, el reproşa Uniunii Europene că nu s-a ocupat îndeajuns de aspectul modernizării politice, administrative, judiciare în etapa preaderării, fiind, astfel, copărtaşă la nerealizarea ţelurilor proclamate ale extinderii europene. Trăgând linie, după patru ani de la momentul aderării României la Uniunea Europeană, va trebui să recunoaştem, bazaţi pe factualitatea de azi şi a istoriei recente, dar şi pe percepţiile cetăţenilor, că Tom Gallagher avea dreptate când afirma că pentru România nu va fi de ajuns să devină membră a acestei construcţii europene pentru a evolua pe calea modernizării.

Câştigători: politicienii incompetenţi

Altfel spus, întreg efortul României - inclusiv financiar - de pregătire a îndeplinirii criteriilor de aderare, de finalizare a negocierilor şi a obţinerii Tratatului de Aderare, atingându-şi obiectivul strategic naţional de a fi în NATO şi UE, a fost umbrit de incapacitatea de a gestiona acest succes.

Totodată, succesul nu a fost dezvoltat într-un alt obiectiv strategic, din cauza politicianismului patologic intern, iar România se află, la sfârşitul întâiului deceniu al secolului al XXI-lea, în situaţia de a nu putea oferi cetăţenilor ceea ce ei au aşteptat de la aderarea şi de la integrarea europeană.

Ei, cetăţenii români, constată azi că este un deceniu pierdut! Subliniem: este pierdut pentru cetăţenii români de azi, deşi România şi-a adjudecat statutul de stat membru al UE. Dar adăugăm imediat că există şi câştigători: tocmai acei aşa-zişi politicieni care şi-au dovedit inadvertenţa, incompetenţa, inabilitatea de a servi interesul public, al cetăţenilor, al României în Uniunea Europeană.

Semnele acestui an nou arată că eşecul cu care s-a terminat deceniul investigat de Tom Gallagher se poate prelungi în noul deceniu. Titlul unui interviu recent al lui Gallagher este sugestiv: „UE ar trebui să ştie că România nu e în stare să se modernizeze". O fi o concluzie sau o predicţie? Eu cred că exprimă un avertisment: „valorile şi capacităţile care au întărit alte noi state membre nu au ajuns în România"!

Iar el se adresează nu doar Uniunii Europene, cât mai ales României şi cetăţenilor români. Aşa citesc eu şi „semnele" anului nou 2011, sperând totuşi să nu pierdem şi viitorul deceniu european!

Fost negociator-şef al României cu UE

Vasile Puşcaş, profesor de relaţii internaţionale, autor a peste 20 de volume, a fost negociator-şef al României cu UE (2000-2004); în timpul mandatului său au fost încheiate toate capitolele de negociere şi s-a finalizat negocierea Tratatului de Aderare. Din decembrie 2008 până în octombrie 2009 a fost ministru pentru Afaceri Europene.

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite