Este vorba despre implicarea în afaceri juridice neclare a fiului fostului vicepreşedinte democrat american, Hunter Biden, membru în Consiliul de Administraţie al unei firme de gaz ce funcţiona în Ucraina, unde era plătit cu un milion de dolari pe an, dar unde nu avea atribuţii executive sau implicări în contracte şi tranzacţii sau afaceri. 

Peste toate, afirmaţiile clare ale fostului vicepreşedinte privind combaterea corupţiei şi alegaţia – neverificată – privind solicitarea de a concedia un anumit procuror pentru corupţie, au dus la speculaţia că acesta investiga firma cu pricina şi au creat un adevărat carusel al vinovăţiilor.

De aici până la repetatele convorbiri ale preşedintelui Donald Trump la Kiev, direct şi prin intermediari, cu noul preşedinte Zelenski, ales în aprilie, solicitându-i investigarea lui Biden Jr şi senior, eventual sub coordonarea avocatului său personal Rudy Giuliani şi a fostului procuror general Barr, nu a fost decât un pas, complementat de întâlniri şi călătorii la Kiev, în Spania şi aiurea şi nenumărate discuţii cu consilierii lui Zelenski. Totul ajungând la punctul culminant: procedura de destituire - impeachment a preşedintelui american Donald Trump.

În relaţiile internaţionale, statele au relaţii între ele, nu cu liderii sau personalităţile ce ocupă un loc sau altul în ierarhia de stat. Fireşte că o bună relaţie personală ajută, dar trebuie ştiut că, în regimurile democratice, alegerile pot duce oricând la alte personalităţi ce preiau funcţia, de altă culoare politică, or această situaţie nu trebuie să afecteze relaţiile dintre state. Unii preferă să evite complet relaţiile personale, alţii să construiască şi canale alternative către opoziţie, în alte cazuri relaţiile sunt reduse la formalism sau sunt replicate, ca deschidere, în raport cu toţi liderii statului partener, indiferent de culoare politică.

Statele au interese care exced bunele sau proastele relaţii inter-personale. De obicei sunt evitate persoanele controversate în administraţie, sau atunci când sunt desemnate unele cunoscute cu antipatii sau simpatii într-un domeniu sau altul, numirile lor sunt semnale clare şi asumate. De asemenea, administraţiile mai sofisticate au obiceiul să contrabalanseze abordările de o anumită culoare şi psihologia grupurilor închise tocmai aducând şi implicând în decizie personalităţi cu poziţii deschise opuse grupului de apropiaţi şi cunoscuţi ce formulează deciziile, pentru a echilibra sau contrabalansa pornirile de o anumită opţiune sau alta. Echilibrul este cuvântul de ordine final, care caracterizează administraţia responsabilă, eficientă şi corectă.

Nu înseamnă că statele nu au dispute, subiecte controversate sau abordări contondente pe teme divergente. Însă abordarea se face cât mai diplomatic, mai fără asperităţi şi fără confruntare explicită. Sau când apar cuvinte şi poziţii mai tari, ele se iau la momentul oportun, de către persoanele îndrituite, asumat, fără ca temele să apară public. Dacă apar, înseamnă că există şi în acest caz o asumare şi mai importantă a mutării controversei în văzul tuturor.

Pe fond însă, parteneriatele, prieteniile sau relaţiile mai reci sunt între state, nu între persoane, şi nu se reflectă la nivelul umorilor personale. Cu atât mai mult atunci când într-un anumit stat există o dispută sau o competiţie precum cea electorală: asumarea posturii susţinerii unei părţi este o impunitate, se întâmplă rarisim şi transmite un semnal extrem de grav. Când e vorba despre Statele Unite, un stat atât de important, şi de Ucraina - ţară aflată în război, după anexarea Crimeii de către Rusia lui Putin şi după agresiunea militară rusă din Estul Ucrainei - a adopta o poziţie la Kiev într-o competiţie electorală din SUA sau a fi silit să alegi între Trump şi Biden e cea mai inconfortabilă postură.

Azi Zelenski se află între ciocan şi nicovală, în cea mai complicată situaţie, odată ce şi fără voie, şi fără să mai facă nimic, Ucraina e în centrul procesului de impeachment din Congresul american şi a ajuns subiect de controversă şi poziţionare între Biden şi Trump. Biden a susţinut Ucraina, Trump a făcut-o în postura de Preşedinte cu ajutorul militar, acum a condiţionat ajutorul de deschiderea anchetei împotriva băiatului contracandidatului său, fapt care să-l ajute în alegeri. Cum se va poziţiona Ucraina?

Convorbirea telefonică relevă o înclinaţie a Preşedintelui Zelenski, dacă nu chiar o promisiune voalată, de a da curs solicitărilor preşedintelui american Donald Trump. Cum ar fi putut să reacţioneze altfel? Ucraina are nevoie de SUA, de sprijinul său internaţional, în războiul cu Rusia. Nu înseamnă însă, automat, că Ucraina ar şi acţiona în sensul sugerat, de a da curs solicitărilor. Ar fi să-şi asume să se plaseze într-o parte a spectrului politic. Şi apoi, dacă Joe Biden ajunge la preşedinţia statului american în 2020, cum vor arăta relaţiile SUA sub Biden cu Ucraina?

Fireşte că vicepreşedintele american este experimentat şi versat, şi ştie cum şi cât să se implice personal. Interesul SUA nu este să nu mai susţină Ucraina, din contra. Apoi chiar şi dacă personal ar avea de pierdut şi ar exista costuri şi prejudicii, Joe Biden ştie că afacerile de stat sunt diferite de cele inter-personale. Însă existenţa controversei şi a unei eventuale poziţionări ar putea să afecteze relaţiile bilaterale. De ce ar risca, astfel, Preşedintele Zelenski?

Cred că în momentul de faţă, testul acesta e cel mai important la care e supus noul preşedinte ucrainean. Şi, iată, el nu a venit pe linia provocărilor ruse, cum ne aşteptam – îşi are şi acolo suficiente capcane, şi cu eliberarea prizonierilor, şi cu lista Steinmeier sau prevederile de la Minsk – ci din controversa şi procedura de destituire de la Washington. Or aici atenţia trebuie să fie maximă şi implicarea majoră pentru a evita problemele ce ar putea afecta Ucraina.

Judecata temei a fost făcută deja. Ucraina a avut o reacţie clară. Ceea ce poate să facă acum este să redeschidă ancheta făcută, şi noul procuror general să stabilească, cât se poate de transparent: faptul că Hunter Biden nu a avut nici o implicare în activitatea firmei de gaze, în nici o activitate imputabilă sau care să fi fost anchetată; faptul că Joe Biden nu a avut nici o implicare în demiterea procurorului care, potrivit alegaţiilor, ar fi anchetat firma; faptul că procororul respectiv era cu adevărat corupt; faptul că ancheta făcută pe subiect e transparentă şi corectă. Orice ambiguitate sau orice element care ar contrazice ancheta anterioară deja efectuată ar aduce Ucraina în prim plan, într-o formă periculoasă, care ar viza impactul său asupra alegerii viitorului preşedinte american. Ar transmite că a ales o parte. Şi aceasta e cea mai proastă postură în care ar dori să se afle vreodată o ţară.