Carteluri de droguri

Organizaţiile dedicate traficului de droguri, cartelurile, există cel puţin din anii 1980 pe teritoriul mexican. Odată cu eliminarea, cu ajutorul SUA, a celor mai importante carteluri columbiene, cel din Medellin controlat de Pablo Escobar (1993) şi cel din Cali (1995), cartelurile mexicane au căpătat gradual în anii 1990 cel mai important loc pe piaţa drogurilor având ca destinaţie SUA.

În 2014, cele mai importante carteluri mexicane sunt: Los Zetas, Cartelul Sinaloa, Cartelul Tijuana, Beltran Leyva, Cavalerii Templieri, Cartelul Rojos, Cartelul Guerreros Unidos, Cartelul La Corona, Cartelul din Jalisco Noua Generaţie/CJNG/Los Mata Zetas, La Familia Michoacana, Cartelul din Occident. Drogurile produse de acestea sunt: cocaină, heroină, metamfetamine şi marijuana. Mijloacele pe care le folosesc cartelurile depăşesc adesea mijloacele pe care le au la dispoziţie reprezentanţii statului mexican şi includ submarine, tancuri, etc. De altfel, semnarea acordului de liber schimb cu SUA şi Canada, NAFTA (intrat în vigoare în 1994) se pare că a ajutat cartelurile de droguri mexicane deschizând graniţele comerciale ale ţării.

Cartelurile au poveşti diferite. Cartelul din Golf este unul din cele mai vechi, datând din anii 1980, iar Los Zetas, o forţă de apărare privată a acestuia, creată în 1999, s-a rupt de Cartelul din Golf creându-şi propria organizaţie criminală în 2010. Unul din cele mai importante carteluri, Cartelul Sinaloa, este de fapt o confederaţie de carteluri, iar şeful acestuia, celebrul Chapo Guzman a fost arestat în februarie 2014. Organizaţia Beltran Leyva este o facţiune a Sinaloa care s-a separat de acesta în 2008. Începând cu 2004 a existat un conflict sângeros teritorial, între Cartelul din Golf şi cel din Sinaloa.

Ultima arestare spectaculoasă care a ocupat media mexicane a fost cea din 27 februarie a lui Servando Gomez sau ”La Tuta”, lider al cartelului Cavalerilor Templieri, apărut şi el ca o facţiune a cartelului La Familia Michoacana. ”La Tuta” a fost arestat pentru că i s-a livrat un tort de ziua lui în ascunzătoarea în care se găsea... De altfel, în ultimii 6 ani au fost capturaţi sau asasinaţi 11 şefi de cartel, 7 dintre aceştia în timpul guvernului Pena Nieto (2012-2018).

Ciudad Juarez, oraşul de la graniţa cu SUA s-a transformat în simbolul acestei creşteri dramatice a violenţelor din ultimii ani, estimându-se că devenise unul din cele mai periculoase locuri din lume în anii 2000. Astfel, peste 450.000 dintre localnici au fugit majoritatea de partea celalaltă a graniţei, în oraşul El Paso, în timp ce 11.000 au fost ucişi în perioada 2007-2013. În ultimii 2 ani oraşul a început să-şi revină deşi crime continuă să fie săvârşite săptămânal.

Narcocultura

Poate chiar mai periculoasă decât violenţa efectivă, este alternativa oferită de lumea narco, lumea traficanţilor de droguri. Aşa numita narcocultura desemnează o pluralitate de expresii culturale, de la muzică (narcocorridos, rap narco), la haine şi cultul armelor precum şi cel al însemnelor bogăţiei rapide. Şi în Columbia a existat şi există o narcocultură care se bazează şi pe imaginea de impunitate pe care o au liderii cartelurilor, dar şi narcotraficanţii de rând. Unii dintre aceştia dedică resurse importante unor opere cu caracter social, e cazul Cartelului Cavalerilor Templieri, aşa cum era şi cazul lui Pablo Escobar în Columbia anilor 1980-1990 când era văzut ca un fel de Robin Hood care dona săracilor, furând statul.

Strategia guvernamentală: Războiul contra drogurilor

Preşedintele Felipe Calderon (2006-2012) şi-a dedicat mandatul „Războiului contra drogurilor” pe care l-a declarat încă de la început, în decembrie 2006. Efectul principal al acestui război a fost escaladarea violenţei, victimele au fost evaluate la 60.000-100.000, număr cărora li se alătură cei peste 35.000 de dispăruţi.

Răpirile în schimbul unor răscumpărări exorbitante s-au înmulţit, oraşe până de curând faimose pentru turismul dulce precum Acapulco s-au transformat în terenuri ale unor înfruntări din ce în ce mai violente, între reprezentanţi ai statului şi carteluri, între diferitele carteluri şi, în ultimii ani, între forţe para-militare sau de auto-apărare şi carteluri.

În timpul mandatului lui Calderon a fost demarată şi Iniţiativa Merida (2008) susţinută de guvernul SUA ca soluţie potrivită pentru a înlătura pericolul drogurilor din Mexic, America centrală şi Caraibe, bazată fiind pe ”Plan Columbia” (2000), strategia finanţată de Congresul SUA pentru a elimina narcotraficul columbian şi a ajuta guvernul în lupta sa cu narco-traficanţii. Ca şi Plan Colombia, Iniţiativa a fost criticată pentru că vizează în principal creşterea capacităţii militare a statului de a lupta cu cartelurile, nepunând destul accent pe celelalte aspecte importante: oferirea unor alte opţiuni celor care cad pradă narco-traficului, reintegrarea socială a celor care renunţă la aceste activităţi, etc.

Libertatea de expresie este şi ea grav afectată, un număr foarte mare de jurnalişti fiind ucişi, iar sediile ziarelor sau televiziunilor fiind bombardate. Jurnaliştii care scriu despre narco-traficanţi sunt ţintele cele mai importante ale acestora.

Dacă obsesia guvernului Calderon a fost securitatea, obsesia guvernului lui Enrique Peña Nieto (2012-2018) care a readus la putere cel mai important partid mexican, PRI (Partidul Revoluţiei Instituţionale) care a guvernat ţara între 1929 şi 2000, este aceea de a nu fi obsedat de securitate. Pena Nieto a încercat să se concentreze pe alte reforme importante precum reforma educaţiei sau cea a sectorului energetic prin privatizarea PEMEX (Petroleos Mexicanos). Cu toate acestea, violenţa nu a dispărut aşa cum o arată cel mai bine cazul celor 43.

#43

Simbolul violenţei pe care o trăieşte Mexicul de astăzi a devenit 43. În data de 26 septembrie 2014, 43 de studenţi la Colegiul profesoral Raul Isidro din localitatea Ayotzinapa au dispărut în drum spre oraşul Iguala din statul Guerrero din sudul Mexicului. Tinerii mergeau la Iguala pentru a protesta.

Ancheta oficială a stabilit că ei au fost preluaţi de grupul armat Guerreros Unidos şi ucişi, resturile lor fiind depuse lîngă groapa de gunoi din apropierea râului Coculo. Anchete paralele realizate de echipe medico-legale din alte ţări precum cea din Argentina, celebră pentru efortul depus în identificarea dispăruţilor din sud, a decis că doar un student a fost ars şi depus acolo. Primarul din Iguala şi soţia sa au fost acuzaţi şi arestaţi pentru că ar fi cerut intervenţia Guerreros Unidos pentru a scăpa de tinerii protestatari în momentul în care soţia primarului se pregătea de campania electorală...

Părinţii victimelor şi milioanele de mexicani care îi susţin, cer adevărul şi acuză statul şi implicit pe preşedinte de moartea tinerilor.

Vă aştept şi marţea viitoare cu un alt articol despre America latină!