Nemulţumiţi de aranjamentele sectare şi confiscarea diferitelor instituţii ale statului de adevărate clanuri politice, în timp ce a patra ţară ca producţie de petrol este fără locuri de muncă decente şi cu o largă parte a populaţiei sub nivelul sărăciei, protestatarii au trecut peste graniţele de sectă şi etnie şi au protestat laolaltă kurzi, turcomani, arabi, atât sunniţi, cât şi şiiţi, împotriva guvernului şi, mai nou, împotriva Iranului.

Două reprezentanţe iraniene luate cu asalt şi arse în zona şiită irakiană, la Najaf şi Karbala

Teheranul este considerat susţinătorul guvernelor şiite succesive – despre care se spune, nu fără temei, că sunt făcute în capitala iraniană – şi este în egală măsură vinovat de mizeria pe care o trăiesc irakienii. După ce au purtat un război crunt între 1980-1988 în care s-au folosit arme de distrugere în masă, cu precădere arme chimice, Iranul şi Irakul se apropiaseră, după eliminrea lui Saddam Hussein şi eliminarea minorităţii sunnite de la conducerea treburilor publice. Însă şiiţii din Iran şi cei din Irak rămân într-o confruntare inclusiv pe baze religioase, centrele de cult fiind rivale între cele două părţi.

Astfel, protestatarii au atacat şi ars două reprezentanţe oficiale diplomatice iraniene, consulatul din Najaf, în sudul Irakului, unul dintre centrele religioase şiite, ars miercuri seara fără ca vreun diplomat să fie rănit, după ce oficiul iranian din oraşul şiit Krabala a fost atacat luna trecută. Forţele de ordine irakiene au reacţionat şi ciocnirile cu protestatarii au dus la mai mult de 300 de morţi şi 15.000 de răniţi de la începutul protestelor anti-guvernamentale de la 1 octombrie.

Protestele au izbucnit în Bagdad şi într-un număr de provincii şiite din sud, motivele fundamentale fiind şomajul, corupţia guvernamentală şi lipsa serviciilor de bază. E o adevărată primăvară arabă 2.0. care vizează, de această dată, nu lideri autoritari, regimuri militariste şi dictaturi de dezvoltare cât sistemele democratice imperfecte instalate în aceste ţări şi confiscate de diferite grupări politice, mai ales cele construite prin acorduri de împărţire a puterii pe baze etnice şi sectare. În această categorie se înscriu protestele din Algeria, Liban, Irak.

Proteste contra ingerinţei Iranului în afacerile interne irakiene

În urma reacţiilor dure şi a represiunii generate de guvern, protestatarii au cerut guvernului să demisioneze şi să organizeze alegeri anticipate sub supravegherea Naţiunilor Unite. Irakienii susţin că de vină pentru situaţia internă sunt actualele partide politice la putere, acestea fiind cele mai puternice proteste de după debarcarea şi executarea lui Saddam Hussein, în 2003.

Numai ciocnirile din Najaf de miercuri noapte au dus la rănirea a peste 310 demonstranţi şi a 48 membri ai forţelor de poliţie, ridicând numărul victimelor violenţei din oraş la 20 de demonstranţi în timp ce 650 au fost răniţi de la începutul protestelor. Protestatarii au strigat că nu mai vor ingerinţa Iranului în afacerile interne irakiene. Au cerut Iranului şi apropiaţilor săi, inclusive miliţiile şiite pro-iraniene din Irak să plece acasă şi au reclamat că, sub conducerea Teheranului, forţele de ordine au ucis protestatari la Bagdad, Nasyria şi Basra, apoi la Najaf.

Iranul a acuzat şi el, la rândul său, politicienii irakieni din Najaf din blocul parlamentar al fostului premier Haider al Abadi că ar fi fost în spatele protestatarilor care au dat foc consulatului Iranian din Najaf. Şi Guvernatorul provinciei a susţinut că e vorba despre provocatori care doresc funcţii politice în provincie, inclusiv pe cea de Guvernator, de unde şi reacţiile violente. Teheranul a cerut un răspuns ferm împotriva protestatarilor şi găsirea vinovaţilor care au atacat şi dat foc la consulat.


Adil Abdul Mahdi FOTO EPA-EFE

Irakul cu premier demisionar

Trebuie amintit că premierul Adil Abdul Mahdi a fost de acord să-şi prezinte demisia la 31 octombrie, după câteva săptămâni de proteste anti-guvernamentale. Dacă iniţial s-a crezut că e o răfuială inter-sectară, după ce am avut un adevărat război între sunniţi şi şiiţi care a urmat eliminării lui Saddam Hussein, acum prezenţa şiiţilor la proteste, ba chiar conducerea protestelor de către şiiţii irakieni arată o unitate a tuturor irakienilor în temele de protest, iar contestarea prezenţei Iranului în Irak este principala cerinţă a protestatarilor.

Şi ea relevă rivalitatea între oraşul sfânt Qom din Iran, care dă baza dogmatică şi doctrinară a regimului Ayatollahilor şi Karbala respectiv Najaf, cele două oraşe sfinte irakiene, surse de tradiţie şi dogmă şiită în Irak, cu rivalitatea egală între Ayatollahul Ali Khamenei al Iranului şi clericul Muqtada al Sadr respectiv Marele Ayatollah Ali Sistani, liderii şiiţi irakieni.

Muqtada al Sadr, unul dintre cei mai importanţi lideri şiiţi anti-americani, cere acum retragerea Iranului şi a tuturor reprezentanţilor săi din Irak. El a migrat spre un discurs naţionalist mai radical şi a vizitat Arabia Saudită şi Emiratele Arabe unite, unde s-a întâlnit cu şefii monarhiilor sunnite anti-iraniene, în încercarea de a-şi obţine aliaţi şi sprijinitori în eliminarea influenţei iraniene în Irak.

Iran contra Irak, Şiiţi contra şiiţi: Qom versus Karbala şi Najaf

Dacă Ali Akbar Velayati, consilierul Liderului Suprem Iranian, Ali Khamenei, declarase public în februarie că Iranul nu va permite liberalilor şi comuniştilor să conducă Irakul, cu referire la coaliţia eterogenă a lui Muqtada al Sadr care a câştigat alegerile, iar liderii iranieni au cerut Bagdadului să rezolve mai ferm şi rapid problema protestelor, Marele Ayatollah Ali Sistani a susţinut protestatarii şi cererile lor, alături de clericul Moqtada al Sadr.

Din păcate violenţa continuă şi de miercuri seară, după atac, forţele de Securitate irajuene au ucis 23 protestatari şi au rănit 165 până la sfârşitul săptămânii, în timp ce forţe militare irakiene au fost desfăşurate în toată zona, cu precădere în provinciile bogate în petrol pentru a proteja aceste situri. Pe de altă parte, Consiliul audiovizual irakian a suspendat emisia a 9 canale de televiziune care transmiteau protestele, în cazul programului local Dijla TV, licenţa i-a fost suspendată joi, birourile închise iar toată aparatura a fost confiscate de autorităţi.

Ambasada SUA la Bagdad a condamnat această intervenţie, ca şi hărţuirea jurnaliştilor care relatează protestele, acolo unde poliţia intervine cu muniţie de război şi trage direct în protestatari, nu în aer pentru a-i împrăştia, ci pentru a-i teroriza şi a le inocula frica celor din jur, care scapă cu viaţă.

Nu în ultimul rând, în Irak a început să se manifeste din nou Daesh, autointitulat Stat Islamic, gruparea teroristă care, deşi a pierdut teritoriul pe care-l controla la graniţa dintre Irak şi Siria, de mărimea Marii Britanii, a revendicat 3 atacuri cu bombă coordonate care au ucis 5 oameni în 3 vecinătăţi ale capitalei Bagdad. Ele au avut loc la distanţă de Piaţa Tahrir, epicentrul protestelor curente, dar anunţul făcut de aceste explozii de joi arată capacitatea de regenerare şi relansarea activităţii teroriste a organizaţiei revenită la statutul de reţea teroristă.