Pentru ca victoria sa să fie şi mai clară, Netanyahu l-a ”răzgândit chiar pe principalul său adversar, generalul de trei stele cu rădăcini în Sovata, România, fost şef al armatei israeliene devenit politician, Benny Gantz.

Deşi acesta din urmă a avut sprijinul unui alt politician israelian cu legături mioritico – nistrene, Avigdor Lieberman, precum şi un mandat de formare a guvernului de la preşedintele ţării, finalul a fost unul în care generalul a întors-o ca la Ierusalim, căzând de acord să guverneze împreună cu Netanyahu.

Cap sau Pajură? Nu contează, primul la rând în fruntea guvernului, Benjamin.

Şi dacă e bal, bal să fie.

Netanyahu se va prezenta, sau poate nu, pe 24 mai, în faţa Curţii de Judecată pentru a răspunde ”Not guilty, your honor” pentru nişte acuzaţii de corupţie. 1, 2, 3, 4... mai multe dosare, desigur, toate motivate politic, vorba premierului, inspirat şi el de nişte politicieni aflaţi pe acelaşi fus orar dar undeva mai la nord prin nord-vest.

La adresa lui Gantz, acuzaţiile de trădare din partea partenerilor din opoziţie au apărut în secunda doi, când încă nu se uscase cerneala de pe acordul semnat de cei doi viitori prim-miniştri şi viitori doi prim-miniştri interimari.

Foto: The Times of Israel

Nu prea ies calculele? Asta e, la vremuri de criză şi numărătoarea este specială.

Pentru primele 18 luni, Netanyahu – premier, Gantz – premier interimar.

Pentru următoarele 18 luni, numele fac rocadă.

Pentru şi mai următoarele 12 luni, câte mai rămân pentru o guvernare de 4 ani încheiată la termen, mai vedem. Să trăim până atunci.

Acordul prevede o mulţime de lucruri, ca între doi parteneri care se încred unul în celălalt, dar preferă să înghesuie şi un mic pumnal în batistă, importante şi clare fiind două:

Unu. Totul contra virus, Totul pentru victorie! Timp de 6 luni, orice altceva poate să aştepte.

Doi. După 1 iulie, curent, palestinienii vor vedea râul Iordan doar în cărţile poştale.

Cum spuneam, fiecare ţine micul pumnal la piept, poate între timp se va întâmpla ceva. Că ocaziile nu vin prea des...

Gantz speră că data de 24 mai să schimbe din percepţia publică. Speranţe deşarte, probabil, pentru că opinia publică israeliană este una informată. Ştie, desigur, că Netanyahu nu e un înger, dar e convinsă că în cei zece ani de domnie (cred că ar fi mai corect, totuşi, termenul de mandat!), Bibi a furnizat şi securitate, şi creştere economică (money, money, money), şi nişte relaţii mai bune cu o parte din şeicii, sultanii, emirii, prinţii şi regii arabi de primprejur. Cu preşedinţii nu prea se înţelege, dar nimeni nu-i perfect.

Netanyahu pune totul pe cartea pe care vrea s-o întoarcă pe 1 iulie. E un joc în care lobby-ul e permis. Doar cel permis. Cel pentru care nu contează dacă e permis sau nu. Calculul e ca anexarea să fie considerată o etapă în planul de pace al preşedintelui Trump.

Şi termenul de ”anexare” nu-l luaţi în seamă. E semantică. În fapt e vorba de ”aplicarea suveranităţii israeliene asupra unei părţi a Văii Iordanului”. Partea de vest, cea de est e la iordanieni, nu se pune. Trump a zis că e OK, Mike (Pompeo) a zis că dacă a zis şeful... e şi el de acord, nu ştiu de unde a venit ideea asta de ultim moment că ar trebui să fie şi palestinienii de acord. Poate de la regele Abdullah al Iordaniei, un alarmist, care a ameninţat cu ”conflict masiv”. Băgător de beţe prin gard. De unde i-or fi venind monarhului hashemit ideile astea?

Şi când Marea Coaliţie şi Noua Guvernare era(u) să ajungă la mal, câţiva nemulţumiţi din Likud au decis că numai ei lipseau ca Benny Netanyahu să doarmă liniştit, iar Benny Gantz să viseze ce se va întâmpla peste 18 luni.

Dacă tot a fost negoţ de orice pe scena politică din Israel, de ce nu s-ar mai plusa şi pentru nişte oferte de poziţii, funcţii, portofolii. Premierul are de unde, e cel mai ”gras” guvern israelian ever (34 de miniştri, cam tot atâţia vice-miniştri, plus ce mai e pe lângă...). Să nu spună că a fost ocupat cu vizita secretarului de stat SUA şi nu a avut timp de studiat dosarele de candidaţi...

Aşa că, deocamdată, toate bune şi frumoase, dar ceremonia pentru noul guvern va fi pe 17 mai. Duminică. Zi lucrătoare la Ierusalim.

Precaut, Gantz şi-a ţinut în rezervă şi cealaltă poziţie, de lider al Knesset-ului. Că dacă ştii ca adversarul are lipici la chinte de culoare, să ai şi tu de un careu acolo.

Că nu se ştie...