Zorii extremei drepte în Europa? Ce hrăneşte curentul neonazist în Grecia

0
Publicat:
Ultima actualizare:
neonazi grecia

Asasinarea unui activist anti-fascist în Grecia a determinat autorităţile de la Atena să vorbească inclusiv de interzicerea partidului de extremă dreapta Zori Aurii. Extremiştii greci sunt pe cai mari după alegerile de anul trecut, şi chiar au dat de înţeles că doresc să coopereze cu formaţiuni de acelaşi fel din Europa. Ce şanse politice au, acasă şi pe continent. De Aron Szele


Articol din FP România, ediţia nr. 34 (mai/ iunie 2013)


Grecia contemporană este un pol de disfuncţionalitate la nivel european: un stat aflat în colaps financiar, cu o societate profund dezbinată din cauza efectelor crizei economice. Ca o consecinţă a climatului haotic, scena politică greacă se reconfigurează de la fundamente, lăsând loc de afirmare unor noi formaţiuni şi partide. Multe dintre acestea se situează, însă, la extremele spectrului politic-ideologic. Pe lângă o extremă stângă (comunişti şi anarhişti) din ce în ce mai violentă, unul dintre partidele politice ce a transformat criza din Grecia în câştig electoral este mişcarea Zorilor Aurii.

Zorii Aurii (ZA) era o grupare obscură în viaţa politică din Grecia. Înfiinţată în 1983, de către cel care îi este lider şi acum, Nikos Michaloliakos, a vegetat timp de un deceniu, necontând în niciun scrutin electoral. La început, avea ca emblemă oficială o zvastică stilizată, iar Michaloliakos avea să explice că în acea perioadă mişcarea a „flirtat cu o serie de ideologii politice interbelice, incluzând fascismul şi nazismul”. În prezent, simbolul ZA este un meandru grecesc, ce aminteşte vag de simbolul nazist, iar, oficial, ideologia este una a „naţionalismului popular”. În anii ‘90, ZA a obţinut scoruri extrem de mici în alegeri, sub 0,11 şi 0,07% în 1994 şi, respectiv, 1996, iar când a candidat într-o coaliţie cu alte partide de extremă dreapta nu a primit mai mult de 0,75% din voturile grecilor. Probabil singurul succes înregistrat a fost cel de a-şi fi comunicat existenţa electoratului grec, care a fost informat de prezenţa unui partid la extremele dreptei, cu un mesaj agresiv la adresa străinilor şi a ordinii politice de atunci. În această perioadă de început, ZA s-a distins mai mult prin actele criminale violente comise de unii din membrii săi. Nici după 2000, partidului nu i-a mers mai bine, în 2007 fiind aproape de dispariţie, după ce şi-a suspendat periodic activitatea. La alegerile europene şi naţionale din 2009, ZA obţinea doar 0,29 şi 0,46% din voturi. De unde atunci succesul subit al extremiştilor greci?

Mult rasism şi ceva servicii sociale

Pentru a răspunde, trebuie să aruncăm o privire detaliată asupra ideologiei şi discursului ZA în sine şi, de asemenea, asupra vieţii politice greceşti în ansamblul ei. Statutul partidului declară că se opune acordului cu UE şi cu forurile financiare europene, dar şi stângii, care, în opinia lor, vrea să corupă societatea greacă prin favorizarea dezordinii şi a imigraţiei în proporţii masive. Idealul lor e stabilirea unui stat bazat în totalitate pe comunitatea naţională, pe care o defineşte pe baza legăturilor de sânge. În opinia ZA, un grec nu este cineva care vorbeşte limba greacă şi adoptă complet cultura şi tradiţiile greceşti, ci o persoană care, în primul rând, este născută din părinţi greci. De asemenea, una dintre temele principale ce ghidează ideologia ZA este mitul renaşterii: refacerea societăţii şi a omului din temelii, pentru a-l salva de „decadenţa” existenţei sale contemporane. Este un mit călăuzitor comun, regăsit la majoritatea formaţiunilor de extremă dreaptă (de la legionarii din România până la fasciştii italieni), şi, conform istoricului britanic Roger Griffin, formează miezul doctrinei fascismului.

Pe lângă acestea, există un element ce deosebeşte ZA de alte formaţiuni similare apărute recent în Europa: ataşarea de principiul rasei, pe care îl declară în mod candid. Alte formaţiuni, ca Britsh National Party din Anglia, Frontul Naţional din Franţa sau chiar Jobbik-ul maghiar nu sunt rasiste în mod făţiş, chiar dacă adoptă o atitudine critică faţă de imigranţi şi minoritari, bazată, însă, pe argumente de tip cultural şi moral. În acest sens, poziţiile unor parlamentari ai ZA ce declarau „inegalitatea intelectuală, naţională şi rasială a oamenilor” plasează partidul în sfera formaţiunilor politice neo- sau pseudo-rasiste de azi. Această atitudine, ce s-a translatat şi în acte de violenţă îndreptate împotriva comercianţilor şi a muncitorilor imigranţi sau a ţiganilor, asigură simpatia unei secţiuni a populaţiei, în mintea căreia s-a creat o legătură directă între aceste fenomene şi criza în care se găsesc. Michaloliakos a declarat, de asemenea, în repetate rânduri că partidul lui se opune „dictaturii parlamentare” şi „sionismului”. După ZA, sistemul politic corupt al Greciei este responsabil pentru criză (ce-i drept, asta nu e departe de adevăr), iar acest sistem este sponsorizat de interese internaţionale opuse intereselor naţionale greceşti. Observăm aici o puternică teorie a conspiraţiei, ce dă, pe lângă rasism şi mitul renaşterii, logica construcţiei ideologice: este chiar motorul ei. În contrast cu aceste afirmaţii referitoare la starea de fapt a ţării, ZA opune un sistem de valori puternic, bazat pe naţionalism, solidaritate şi ideea de ordine. Acest ultim element este translatat şi în organizarea partidului, care funcţionează practic ca un fief al secretarului-general, Michaloliakos. Congresul general este convocat doar formal, având în vedere că în restul timpului deciziile şefului de partid sunt decisive.

Activitităţile partidului sunt o altă categorie de motive ce îi pot explica succesul electoral. În perioada 2010-2012, membrii şi activiştii ZA s-au angajat într-o serie de campanii menite să crească popularitatea mişcării şi comunicarea mesajului către electorat. Prima a exploatat sentimentul crescând de nesiguranţă avut de unii greci, oferind protecţie, pentru toţi cei care ar cere-o, din partea activiştilor partidului. În iunie 2012, membri ai ZA au „pozat”, în faţa camerelor de fotografiat ale unui ziar local din Atena, în timp ce protejau o persoană în vârstă ce îşi ridică pensia de la un bancomat. Insinuarea a fost că aceştia sunt expuşi atacurilor criminalilor de imigranţi, ce vizează mai ales persoanele lipsite de mijloace de autoapărare. În acelaşi an, membri ai ZA au atacat comercianţii străini ce vindeau în pieţele publice din Atena fără autorizaţie. O altă campanie iniţiată de ZA, de această dată după alegeri, s-a intitulat Médecins avec frontières, într-o încercare vădită de a  inversa ideea de bază a organizaţiei globale. Declaraţiile ZA în cadrul acestei campanii au criticat dur sistemul de sănătate din Grecia, acuzat că oferă, pe bani publici, „îngrijire gratuită la 3 milioane de imigranţi”, înaintea cetăţenilor. Pentru a suplini această „lipsă” a sistemului de îngrijire medicală, ZA a iniţiat campania „Donaţi sânge pentru greci”, prin care a încercat să ofere această resursă de bază doar propriilor conaţionali. Deşi profund iraţional (originea sau destinaţia sângelui donat nu au cum să fie verificate sistematic, chiar dacă, prin absurd, s-ar dori), acest plan arată concepţia mişcării în ceea ce priveşte societatea. Aceasta se bazează, în viziunea adepţilor ZA, exclusiv pe membrii naţiunii, ce trebuie să arate solidaritate, dincolo de clasă. „Acesta este socialismul nostru”, au declarat liderii ZA, în mai multe rânduri.

Ca să întărească şi mai mult această afirmaţie, ZA a lansat o serie de campanii de distribuire de bani sau mâncare şi a încercat să creeze o reţea prin care greci de rând să poată obţine locuri de muncă de la alţi greci. Această organizaţie, denumită OAED (acronim pentru Organizaţia pentru Grecii Şomeri şi Loviţi de Criză, parafrază după titulatura Oficiul de ocupare a locurilor de muncă), deşi nu a avut o mare activitate pe plan naţional, a fost foarte prezentă în media locală, publicând frecvent anunţuri cu locuri de muncă exclusiv pentru greci. De asemenea, ZA face des campanii de informare în fabricile locale ce angajează străini, într-o încercare de a forţa managementul să angajeze numai etnici greci. Activiştii mişcării cuplează distribuirea programului politic cu împărţirea de alimente celor nevoiaşi. În condiţiile degringoladei la nivel politic, şi a atmosferei de nesiguranţă fizică şi economică, asemenea activităţi au adus multe voturi partidului.

Ajutorul adversarilor

Per total, însă, succesul ZA este explicabil prin contextul politic, economic şi societal. Criza economică şi consecinţele ei sociale sunt deja prea evidente pentru a fi discutate în acest articol, deci voi cruţa cititorii de o dezbatere lungă a acestor detalii. Grecia se află din acest punct de vedere poate într-o situaţie unică în Europa, nici un alt stat (cu excepţia recentă a Ciprului, poate) nefiind atât de aproape de prăpastie. În afară de asta, afirmarea ZA a fost ajutată foarte mult de un număr de factori; primul din ele este disoluţia, din ce în ce mai amplă, a coaliţiei de stânga ce a guvernat ţara de la ieşirea de sub tutela juntei militare, în anii ‘70. PASOK a pierdut voturi, după cum arată studii recente, în favoarea ambelor extreme politice. Acesta este un trend general european: stânga politică pierde din ce în ce mai mult suportul claselor sociale ce i-au asigurat succesul după 1945. A pierdut contactul cu oamenii de rând, dintre care mulţi se găsesc într-o situaţie precară în acest moment, din cauza crizei. Partidele socialiste, mai ales, au devenit din ce în ce mai instituţionalizate şi, în consecinţă, sunt identificate de către o parte a electoratului cu cercurile de guvernanţi, cu birocraţia, departe de existenţa de zi cu zi. În acest sens, avem de-a face cu o extremă dreaptă „mimetică”, ce activizează aceste pături sociale prin apelul la un mesaj populist, şi folosind naţionalismul pentru a coagula şi elimina discrepanţele dintre categoriile sociale. În termeni simpli, dreapta din ziua de azi răspunde mult mai eficient nevoilor şi doleanţelor de ordin economic şi social al majorităţii populaţiei, iar extrema dreaptă este parte acestei desfăşurări.

Dacă privim fenomenul de sus, puteam observa rezultate similare şi în ţări ca Franţa, Anglia, Ungaria, Austria şi Italia, unele precedând criza economică. De asemenea, lipsa unei viziuni de ansamblu asupra viitorului societăţilor din statele europene, dincolo de egoismul capitalismului şi de un „europenism” confuz, a făcut ca naţionalismul să fie mai atractiv ca niciodată. O dorinţă generală a societăţilor europene este de a se întoarce la raţionalitatea societăţilor naţionale de acum 60 sau 100 de ani, când erau legate de un puternic sentiment de identitate şi misiune.

Ce face din cazul grec unul special? În primul rând, natura partidului Zorii Aurii. Acesta este diferit de restul partidelor franceze, finlandeze, maghiare, britanice etc. cu care poate fi comparat: în timp ce acestea au un miez ideologic de extremă dreaptă, cu certe rădăcini interbelice, dar rafinat şi transformat prin argumentul conceptual al „culturii” şi ordinii, ZA are o ideologie făţiş rasistă, prin chiar spune despre sine. Asta se datorează, după cum am menţionat, istoriei mişcării ZA, născută ca o grupare rasistă şi pseudo-sau neo-nazistă şi rămasă la periferia spectrului politic, ca popularitate, până acum un an. Specialiştii greci opinează că succesul ZA s-a datorat parţial şi faptului că partidul ce până atunci monopoliza extrema dreaptă, LAOS, a avut o atitudine de susţinere faţă de soluţia guvernamentală a rezolvării crizei. LAOS s-a prăbuşit şi, în consecinţă, ZA a reuşit să pătrundă în vacuumul electoral creat.

Internaţionalizarea naţionalismelor

Rasismul Zorilor Aurii clasează această mişcare în aceaşi categorie cu partide gen ND din Germania sau SRM din Suedia, insignifiante în contextul politic. Din acest motiv, încercările ZA de a-şi crea o reţea de contacte politice la nivel european se lovesc de un blocaj conceptual. Încercări similare de-a crea legături între partidele cu ideologie similară deja există, de exemplu din partea Jobbik, şi s-au bucurat de succese limitate. Este greu de crezut că ZA va avea mai mulţi sorţi de izbândă, mai ales dacă avem în vedere incongruenţele ideologice între extrema dreaptă europeană şi neo-nazismul ZA. Partidele cu opinii rasiale deschise se află în obscuritate în Europa (sau cel puţin în UE), în acest sens nu există nicio mare schimbare din 1945 până în zilele noastre.

Populismul naţionalist este mult mai maleabil şi „potrivit” cadrului societal contemporan, dovadă fiind succesele electorale sporadice din ultima decadă. Cadrul extrem în care se găseşte Grecia dă naştere unui fenomen aparte, exagerat şi faţă de „norma” europeană, în care rămăşitele vechiului sistem economic, social şi politic oferă loc (cel puţin momentan) unor noi curente politice. Viitorul acestor fenomene depinde de abilitatea Greciei, dar şi a Europei, de a-şi rezolva problemele.

Aron Szele finalizează un doctorat, pe tema mişcărilor populiste de extremă-dreapta din Ungaria, la Central European University din Budapesta, unde este şi asistent de cercetare în cadrul CEU Center for EU Enlargement Studies.
      

În lume



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite