Top 100 FP România/ 2013. Categoria Politică & Administraţie – versiune extinsă

Personajul politic al anului 2013 trebuie că au fost „protestatarii demnităţii”. Dar am găsit şi în ‘sistem’ idei şi acţiuni cu bun folos. Versiune extinsă faţă de cea din revistă.

• Fragment din Lista 100 de nume şi idei care mişcă România/ 2013, inclusă în ediţia FP România nr. 38 (ianuarie/ februarie 2014). 
• Cele 100 de nume şi idei provin din Politică/ Administraţie, Relaţii Internaţionale & Armată, Economie & Afaceri, Angajament Social, Educaţie & Formare, Ştiinţă & Inovaţie, Cultură, Media plus Idei & Proiecte, Cariere & Debuturi remarcabile.

1 - Alina Mungiu-Pippidi

Fondatoarea şi preşedinta Societăţii Academice Române  

Pentru că şi-a pus vocea în serviciul „protestatarilor demnităţii” – şi chiar le-a arătat o cale de evoluţie. 

Când, pe neaşteptate, protestatarii din toamna trecută au umplut Piaţa Universităţii, doamna Alina Mungiu-Pippidi – ale cărei analize politice sunt sistematic însoţite şi de acţiuni civice pe măsură – a argumentat, mult şi bine, pentru trecerea de la „revolta anti-sistem” la ajustarea sistemului printr-o construcţie politică nouă. Într-un editorial-manifest din România liberă, din 11.09.13, politoloaga itinerantă prin toată lumea bună academică a calificat revolta „hipsterilor” astfel: „(...) începem să avem masa critică urbană care nu are nevoie de pâinea şi circul partidelor, e educată occidental prin Internet, dacă nu direct, şi are alte aspiraţii. Aspiră la o ţară curată, un ideal post-materialist. Ajungem din urmă aici marea revoluţie culturală a Occidentului petrecută în anii şaptezeci şi de care ne-au ţinut departe tirania şi mizeria, ne revoltăm pentru valori şi oferim participarea noastră pentru o cauză bună pentru binele colectiv, fără să aşteptăm nimic în schimb ca profit personal.” Tot acolo le-a explicat protestatarilor: „De ce nu câştigă mişcarea civică globală pentru bună guvernare care s-a pornit acum mai bine de un an, colindând ca un uragan India, Brazilia, Turcia, Tunisia, Bulgaria ? Pentru că e apolitică, pentru că refuză orice organizare, pentru că se scurge în nisip ca un tsunami epuizat după primele promisiuni.” Şi i-a contrazis pe prapăstioşii de ocazie: „Şi să vă spun un secret (e amuzant că generaţia asta a învăţat doctrine politice de pe manualul meu): nu sunt probleme doctrinare. Oricare din aceste grupuri ştie că nu e bine când corporaţia face legislaţia, chit că unii învaţă asta la economie, alţii la politici publice şi alţii la cultură. Numai ignoranţii nu au aflat că e musai să protejăm în orice moment capitalismul nu doar de socialişti, ci şi de capitalişti. Spectrul opţiunilor la problemele contemporane este îngust, iar Jos Capitalismul, Jos Clasa Mijlocie, Jos Dumnezeu etc. nu sunt opţiuni, nici măcar nerealiste, sunt nişte absurdităţi intelectuale care nu răspund vreunei probleme fie obiective, fie subiective – trendul global e că toate lumea vrea în clasa mijlocie, peste 70% se cred deja acolo.” Iar la final întreba: „Dvs aţi face o filială a unei asemenea mişcări? Cunoaşteţi pe liderii mişcării din stradă? De mâine, România curată va începe prezentarea lor, tot ca să spargem barajul. Partida societăţii civile este verde şi proaspătă. Alăturaţi-vă lor!” Ceea ce Societatea Academică Română a căutat să facă, promovând figuri din mijlocul manifestanţilor. Rămâne de văzut dacă munca analitică şi organizatorică a Alinei Mungiu-Pippidi va contribui sau nu la forjarea unei mişcări politice altfel, care să atragă voturile indignaţilor şi să-i reprezinte în sistem – oricum, universitara-activistă şi-a pus încă o dată faptele unde-i sunt şi vorbele. 

addenda

• Personajul colectiv al anului 2013 sunt activiştii şi protestatarii care au oprit Legea RMGC 1. „Mi-e imposibil să indic vreun nume. Dar vi l-aş putea arăta în fotografii: are în medie 35 de ani, are serviciu, e căsătorit, are părinţi, are copii – i-am văzut cu ochii mei – şi foloseşte, împreună cu toată familia, PET-uri de apă minerală, pline cu pietricele. Este una/unul dintre zecile de mii de anonimi ieşiţi în stradă să apere Roşia Montană, începând cu 1 septembrie. Şi, mai precis, oricare dintre ei. Nume propriu: unitisalvam” – îi descria Mircea Toma, preşedintele ActiveWatch, într-un top de sfârşit de an realizat de Dilema veche. 

2 - Mugur Isărescu

Guvernator al Băncii Naţionale a României

Pentru turnura politicilor BNR, în ideea stimulării creditării economiei reale. 

Primăvara trecută, guvernatorul BNR anunţa intrarea României într-un amplu ciclu de reducere a ratelor de dobândă. „Nu vom rămâne în niciun caz izolaţi de restul Europei”, menţiona atunci domnul Mugur Isărescu. De-a lungul anului 2013, în mai mult etape, BNR a redus dobânda cu 1,25 puncte procentuale, până la 4% pe an. În prima şedinţă din acest an, Consiliul de Administraţie al BNR a coborât şi mai mult rata dobânzii de politică monetară, la 3,75% pe an, un nou minim istoric, dar şi ratele rezervelor minime obligatorii la lei şi valută. O dată în plus, mingea creditării economiei reale se află în terenul băncilor comerciale – vor credita acestea consistent firmele din România? sau doar statul român? ori vor înapoia suplimentar companiilor-mamă, din străinătate? 

de notat 

• Legat de nevoia unei schimbări majore în politica BNR, iată ce sugera Nicolae Dănilă – fost şef al BCR, acum membru al CA al BNR şi mereu profesor la ASE – într-o analiză sintetizată astfel de Ziarul Financiar (ediţia din 4.01.13): „Pentru a smulge economia din stagnare poate fi tolerat un anumit nivel al inflaţiei peste ţintele propuse, fiind necesară desprinderea de analizele sofisticate, adeseori rupte de realitate şi adoptarea de măsuri pentru creşterea ponderii activităţilor productive şi crearea de locuri de muncă, pentru revigorarea consumului intern mai ales pe segmentul produselor fabricate local, pentru creşterea exporturilor şi diversificarea pieţelor şi, nu în ultimul rând, pentru influenţarea pozitivă a veniturilor gospodăriilor şi firmelor. (...) <<Ţin¬tirea aproape în exclusivitate a in¬flaţiei este valabilă atât timp cât costurile economice şi sociale nu sunt mai mari decât avantajele unei ase¬menea politici.>>"

de urmărit

• Alegerile pentru conducerea Băncii Naţionale – pentru a cincea oară de la Revoluţie. „Înainte de alegerile pentru funcţia de preşedinte al României, din decembrie, liderii partidelor politice şi personajele influente din jurul lor, atât politice, cât şi din lumea financiară, a serviciilor secrete şi a afacerilor, sunt chemaţi în octombrie să aleagă noul consiliul de administraţie al BNR, al cărui mandat de cinci ani ajunge la final. (...) Din nouă poziţii, două sunt ca şi adjudecate dacă şi candidaţii le vor – Mugur Isărescu pentru poziţia de guvernator şi Florin Georgescu pentru poziţia de prim-viceguvernator” – scria ZF, în ediţia din 6.01.14.

3 - Constantin Niţă

Ministru delegat pentru Energie 

Pentru fapte şi vorbe. 

Anul trecut, ministrul Energiei a primit multe aplauze, mai ales din partea jucătorilor la Bursă, după, finalmente, listarea companiilor Nuclearelectrica şi Romgaz. (A primit şi castane, mai ales din partea investitorilor în energie regenerabilă, după reducerea certificatelor verzi, pentru câţiva ani.) La merite trebuie să i se pună şi racordarea Romgaz la zăcămintele româneşti din Marea Neagră. „Orice companie străină care vine să exploateze va trebui să îşi ia ca partener câte o companie românească. Romgaz a intrat în câteva perimetre şi va intra şi în altele”, anunţa domnul Niţă. Tot pentru termenul lung, ministrul Constantin Niţă sprijină proiectul reactorului nuclear de la Mioveni, investiţie în valoare de un miliard de euro de-a lungul a 15-20 de ani, pentru care a anunţat că are susţinere europeană. Acum, rămâne de văzut cât curaj va avea Guvernul din care face parte şi ministrul Niţă să crească redevenţele şi pentru puternicul sector de petrol şi gaze. „Vrem să colectăm din redevenţe mai mult decât încasăm acum, pentru că suntem în situaţia de a colecta cel mai puţin din UE la acest capitol”, se angaja anul trecut ministrul delegat pentru Energie. 

de notat 

• În contextul discuţiilor începute anul trecut în privinţa unor noi niveluri ale redevenţelor la resursele energetice, Vasile Iuga, şeful PwC România, recomanda: „România are nevoie de un sistem de impozitare a sectorului de petrol şi gaze cu rate efective moderate, apropiate de ţările cu profil similar (Italia – 8% din venituri, Franţa 4% - din venituri), care să atragă investitorii în domeniu. De asemenea, România ar trebui să analizeze păstrarea sistemului de concesiune, aplicat în toate statele OCDE, cu redevenţe cu rate diferenţiate bazate pe venit. Acest sistem are costuri reduse de administrare fiscală, predictibilitate atât pentru investitori, cât şi pentru stat şi venituri constante la buget, din momentul începerii exploatării zăcămintelor. Este simplu şi transparent şi mai uşor de înţeles de către opinia publică. Suplimentar, sistemul ar putea fi flexibilizat astfel încât să acomodeze condiţiile de producţie pentru diferite zăcăminte, posibil prin acordarea de deduceri fiscale sau alte stimulente de investiţii.”

de urmărit

• Potrivit unui proiect de hotărâre de guvern aflat în dezbatere la Comisia de Dialog Social din cadrul Ministerului Muncii, angajaţii din firmele cu mai mult de 20 de salariaţi ar putea să îşi desemneze un comitet sau o comisie de reprezentanţi care să fie implicaţi în mod activ în conducerea companiei. 

4 - George Cristian Maior

Director al Serviciului Român de Informaţii 

Pentru sublinierea legăturii dintre educaţia naţională şi securitatea naţională. 

În 2013, SRI a primit noi mulţumiri din partea CIA pentru cooperare – nimic nou. Acasă, însă, foarte interesant, a scos capul unde nu te-ai fi aşteptat. „Atunci când apar vulnerabilităţi ce pot determina anumite disfuncţii majore în anumite domenii de interes pentru segmente largi de populaţie, printre care, aici, mă refer şi la domeniul educaţiei, SRI are obligaţia de a informa factorii abilitaţi”, explica vara trecută purtătorul de cuvânt al instituţiei rapoartele despre fraudarea examenelor la Bacalaureat pe care SRI le înaintase către Ministerul Public, Ministerul Educaţiei şi către Guvern. La petrecerea de Crăciun, colegii domnului George Cristian Maior trebuie că s-au felicitat şi pentru sentinţele pe care instanţa supremă tocmai le dăduse foştilor miniştri Codruţ Sereş şi Zsolt Nagy, în lungul „proces al privatizărilor strategice”, bazat pe interceptări ale SRI din 2005. 

de citit

• Volumul Ars Analytica (RAO, 2013), coordonat de George Cristian Maior şi Ionel Niţu – priviri din interior asupra analizei de intelligence. 

5 - Daniel Morar, Horia Georgescu

Fost procuror-şef al DNA; preşedinte al ANI 

Pentru forme de independenţă în justiţie. 

Despre faptele de arme ale lui Daniel Morar din timpul celor două mandate şi mai bine în fruntea DNA s-au scris deja şi cărţi laudative – nu doar valuri de articole care îl acuzau de blat cu preşedintele-jucător. Primăvara trecută, domnul Daniel Morar demisiona din proaspăta funcţie de prim-adjunct al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Explicaţia analiştilor a fost că Morar – numit anul trecut judecător al Curţii Constituţionale, pentru nouă ani – a denunţat astfel negocierea politică dintre preşedinte şi premier pe împărţirea funcţiilor de procurori-şefi. „Mulţi se aşteptau să tacă şi să înghită trocul Ponta-Băsescu, mai ales după ce preşedintele l-a numit judecător la Curtea Constituţională. Morar nu s-a simţit dator nimănui, niciodată. S-a simţit, în schimb, liber să-şi facă meseria până la capăt. <<Omul lui Băsescu>>, cum a fost numit de detractori, şi-a început cariera intrând în coliziune cu preşedintele [pe atunci ministru al Transporturilor] pe <<dosarul Flota>> […] şi a încheiat-o tot pe poziţii contradictorii cu politicienii, inclusiv cu Traian Băsescu” – scria atunci Dan Tapalagă, unul dintre lăudători, în revista 22. (Notă: Din 2012, Daniel Morar este membru al Consiliului Guvernatorilor Academiei Internaţionale Anticorupţie de la Viena.)

Şi Horia Georgescu a fost acuzat adesea că are un fir înroşit cu Cotrocenii. Un raport de audit extern independent pe anul 2012, realizat de compania Deloitte Audit, arăta, însă, anul trecut, că Agenţia Naţională de Integritate este percepută ca „un model de bună practică la nivel internaţional, atât pentru statele în curs de dezvoltare, cât şi pentru democraţiile consolidate, potrivit unui comunicat al instituţiei”. Potrivit raportului, ANI a implementat 90% din obiectivele Strategiei de prevenire şi combatere a averilor nejustificate, conflictelor de interese şi incompatibilităţilor. Iar numărul de dosare câştigate de ANI în instanţă a crescut. În ceea ce priveşte activitatea preşedintelui ANI, Horia Georgescu, raportul a concluzionat că „eforturile focalizate pe implementarea unui complex de măsuri de prevenţie şi conştientizare au condus la rezultate concrete în combaterea corupţiei prin mijloace administrative, precum şi în consolidarea integrităţii în exercitarea funcţiilor şi demnităţilor publice”. E drept, se greşeşte şi în Big Four (foste Big Five), dar aici ar putea să nu fie cazul. 

de urmărit

• Primul tribunal privat din România, înfiinţat, la Cluj, la iniţiativa juristului Octavian Ulici, sub forma unei organizaţii nonprofit – Asociaţia de Arbitraj de pe lângă Baroul Cluj. Instituţia va emite hotărâri care vor avea aceleaşi efecte cu cele date de instanţele publice, cu avantajul că procesul se va desfăşura mult mai repede şi va fi mai ieftin cu până la 50% faţă de instanţă publică. 

6 - Eugen Tomac

Deputat în Parlamentul României 

Pentru adecvare la funcţie. 

La alegerile din 2012 ne-am trezit cu o mulţime de nechemaţi în Parlament. Eugen Tomac are o biografie remarcabil de adecvată mandatului de deputat pe care îl exercită. La ultimele alegeri, tânărul pe atunci în vârstă de numai 31 de ani a câştigat meciul electoral în Colegiul 2 Diaspora cu peste 78% din voturile acordate de cetăţenii români din Republica Moldova şi din alte state. Născut într-un sat cu nume românesc din regiunea Odessa, şi venit în România la 17 ani, cu o bursă a guvernului român pentru etnicii români din jurul graniţelor, Eugen Tomac este acum preşedintele Comisiei pentru comunităţile de români din afara graniţelor din Camera Deputaţilor – după ce a fost secretar de stat la Departamentul pentru Românii de Pretutindeni din cadrul MAE şi s-a ocupat de aceaşi chestiune în cadrul Administraţiei Prezidenţiale. În luna mai a anului trecut, deputatul din Parlamentul României şi-a deschis un birou parlamentar la Chişinău – unde a promis că va veni la fiecare două săptămâni, împreună cu alţi deputaţi români, pentru a organiza audieri şi a oferi consultanţă, mai ales în materie de cetăţenie. Iar în decembrie, deputatul Tomac anunţa, la Chişinău, că pregăteşte un proiect de lege care să facă posibil accesul instituţiilor media din Republica Moldova pe piaţa din România. Alte iniţiative ale deputatului sunt Legea cadru privind statutul cetăţenilor Republicii Moldova pe teritoriul României şi Propunere legislativă privind exercitarea prin corespondenţă a dreptului de vot de către alegătorii români cu domiciliul sau reşedinţa în străinătate. 

Anul trecut, deputatul a mai făcut un mare pas în carieră: ales în Parlament din partea PDL, Tomac a demisionat din acest partid pentru adeveni membru de frunte al nou înfiinţatei Mişcări Populare – revelaţie sau traseism? 

de urmărit

• Campaniile deputatei Andrea Paul (PDL) pentru promovarea economică a Ţării Oaşului.
• Iniţiativa legislativă a deputatei Cătălina Ştefănescu (PSD) pentru facilitarea organizării Bacalaureatului Internaţional şi în şcolile de stat din România – tinerii care obţin această diplomă se pot înscrie la orice universitate din ţările care fac parte din program. 

7 - Gheorghe Burdan, Alexandru Dăncilă 

Primari, Chişineu-Criş, respectiv Sebeş 

Pentru mulţumirile localnicilor. 

Toamna trecută, Adevărul descoperea la Chişineu-Criş, urbe din Arad, un oraş „fără şomeri şi datorii”. „Deşi în oraş sunt doar nouă mii de locuitori, în zonă «gravitează» în jur de 50 de mii de persoane. La noi lucrează atât persoane din localităţile vecine, cât şi din Arad, Bihor şi chiar Ungaria. Din Ungaria vin să muncească la Criş în special cei cu studii superioare şi specialiştii“, se laudă primarul Gheorghe Burdan. Oraşul are judecătorie, Parchet, şapte bănci, două licee – şi multe fabrici, de prelucrare a aluminiului, cauciucului şi maselor plastice, de cablaje auto şi utilaje agricole şi altele. De patru ani nu au mai fost mărite taxele şi impozitele locale, iar unele utilităţi sunt la jumătate de preţ faţă de Arad. Gheorghe Burdan, care are acum 70 de ani, lucrează în administraţie din anul 1979 şi este primar al oraşului din 1992. 

Ceva similar se petrece la Sebeş: la o populaţie de circa 25.000 de locuitori există investiţii de 1,3 miliarde de euro – ultima investiţie străină majoră fiind extinderea fabricii Daimler pentru asamblarea cutiilor de viteză automate destinate autoturismelor Mercedes-Benz. Oraşul, aflat la 10 kilometri de Alba Iulia, are aproximativ 1.200 de agenţi economici activi – care merg de la pielărie la mobilă, bere şi hârtie – şi mai niciun şomer. Pentru a face faţă cererii mari de locuri de muncă, sute de muncitori vin să lucreze aici, de la Alba Iulia, Cugir, Aiud sau Orăştie. E drept, în afara performanţelor locale ale primarului Alexandru Dăncilă, boom-ul economic al Sebeşului este ajutat şi de trecerea pe aici a viitoarei autostrăzi Orăştie-Sibiu, estimată a fi terminată în 2014, şi de pariurile făcute pe autostrada Sebeş-Turda – aflată printre priorităţile guvernamentale ale anului 2014.

de notat

• De câţiva ani, Festivalul Dilema Veche îi invită pe amatorii de arte şi idei din toată ţara la Cetatea Alba Iulia. Locul a fost ales graţie reuşitei primarului Mircea Hava (PDL), care conduce urbea de 17 ani, de a restaura exemplar cetatea, printr-un proiect european în valoare de peste 15 milioane de euro, din fonduri REGIO pentru dezvoltare urbană. „Am realizat că bună parte din aerul cu totul agreabil degajat de aceasta întreprindere rarisimă în România se datorează modului în care edilii oraşului şi responsabilii Consiliului Judeţean Alba au înţeles să pună umărul la perfecta renovare şi refacere a Cetăţii vechi, în care s-a derulat Festivalul Dilemei Vechi. La urma urmei, nu-mi amintesc să fi văzut în Occident un centru vechi pus în valoare cu mai multă eficienţă”, constata anul trecut jurnalistul Petre M. Iancu de la Deutsche Welle, canal german de informare de obicei foarte critic faţă de România. 
• Potrivit unui studiu elaborat de Consiliul Consultativ pentru Regionalizare, comuna Dumbrăviţa din judeţul Timiş este cea mai dezvoltată localitate din România. Locul a început să crească în anii ‘90, datorită politicii gândite de primarul Géza Szilágyi (UDMR), care a condus comuna timp de 18 ani. Ierarhizarea este făcută în baza Indicelui de Dezvoltare Socială Locală (IDSL), care ia în calcul şapte indicatori: nivelul de educaţie, vârsta medie, speranţa de viaţă, numărul de autoturisme la mia de locuitori, suprafaţa medie a locuinţei, consumul de gaze pe locuitor, categoria de mărime a localităţii. 

8 - Iniţiatorii Pactului pentru Energie

Academia Română, Expert Grup, GEA Consulting, Romania Energy Center 

Pentru contribuţia la politici publice majore. 

Academia Română a girat anul trecut elaborarea „Pactului pentru energie", iniţiativă care şi-a propus „stabilirea unui consens între actorii relevanţi ai sistemului energetic românesc cu privire la obiectivele strategice ale dezvoltării sectorului şi la principiile fundamentale necesare guvernanţei energetice în România”. Documentul final propune opt direcţii prioritare în domeniul energetic: creşterea securităţii energetice, optimizarea unui mix de energie, eficienţa energetică, protecţia consumatorului vulnerabil, susţinerea activităţii de cercetare-dezvoltare, crearea unui cadrul legislativ funcţional, stabil şi predictibil, asigurarea guvernanţei corporative a companiilor de stat şi creşterea importanţei României ca actor pe piaţa energetică europeană. La realizarea documentului au participat profesori din Universitatea Politehnică Bucureşti, Universitatea de Petrol-Gaze Ploieşti, Academia de Studii Economice Bucureşti, Universitatea Bucureşti şi specialişti din companii private şi din companii cu capital majoritar de stat. 

Prezent la lansarea „pactului”, premierul Victor Ponta a declarat că susţine aceste obiective ca punct de plecare pentru viitoarea Strategie energetică a României. 

de notat

• Comisia prezidenţială pentru politici publice de dezvoltare a agriculturii în România a lansat vara trecută o strategie privind agricultura, spaţiul rural şi industria alimentară a ţării, cu măsuri de aplicat până în anul 2030. Cu ocazia lansării, preşedintele Traian Băsescu invita partidele şi instituţiile, producătorii şi beneficiarii să semneze un Pact pentru Agricultură. (Ulterior, familia preşedintelui devenea proprietara a 290 de hectare de teren agricol, graţie unui împrumut la CEC Bank – cu suspiciunile şi scandalul politic de rigoare.)

de urmărit

• Cele trei grupuri care lucrează la proiectul regionalizării – unul de academicieni, unul de politicieni şi unul de oengişti. „Toate aceste grupuri de lucru – constituite la nivel de specialişti, aleşi locali şi parlamentari, precum şi societatea civilă – lucrează la elaborarea criteriilor care odată definite să fie introduse într-un model matematic şi care să ne dea una sau două sau trei variante posibile de configurare a regiunilor, din care să alegem, neuitând obiectivul esenţial al acestui proces şi anume dezvoltarea echilibrată a acestei ţări” – explica anul trecut ministrul Dezvoltării, Liviu Dragnea. 

8 - Victor Giosan, Vladimir Pasti 

Consultant internaţional în management public şi planificare strategică; sociolog, universitar 

Pentru analize necopleşite de realitate. 

Fost secretar general adjunct al Guvernului pe timpul premierului Tăriceanu, apoi consultant internaţional, iar mai nou şi expert afiliat al Centrului Român pentru Politici Europene, Victor Giosan a formulat anul trecut o radiografie crudă a oligarhiei partidelor din România şi un ghid de modernizare a lor, în al 12-lea ceas. Concluzia studiului „Reforme structurale. Cum putem opri asaltul politicii asupra democraţiei din România”, de înclinaţie liberală, este: „Se constată apariţia şi dezvoltarea unui sistem neofeudal de <<parazitare>> a sectorului public în primul rând şi de control a părţii mai puţin dinamice, mai puţin modernizate, mai înapoiate a societăţii româneşti. Scopul fundamental este accesul permanent la resursele publice şi drenarea acestora către utilizări private/de grup. În lipsa altor resurse disponibile şi viabile în condiţiile unei societăţi moderne, actorii modelului neo-feudal, folosind caracteristicile tradiţionale remanente din societatea românească, în special relaţia patron-client, încearcă să obţină şi să permanentizeze controlul asupra resurselor publice – chiar cele produse de partea modernizată a societăţii - şi să le utilizeze fie în folos propriu, fie să le redistribuie către partea mai dependenţă a societăţii, reticentă la modernizare, astfel încât prin mecanismele electorale formal pluraliste şi democratice să păstreze accesul la resursele publice.” Iar soluţiiile autorului ar fi: „democratizarea internă a partidelor şi re-politizarea doctrinară a acestora; deschiderea competiţiei inter-partinice, inclusiv prin accesul larg al independenţilor; judecarea performanţelor politicienilor în funcţie de efectele acţiunii lor asupra societăţii; orientarea guvernanţei publice către obţinerea de rezultate reflectând obiective sociale; depolitizarea sectorului public.” 

Studiul „Criza elitelor naţionale” al profesorului Vladimir Pasti, publicat în revista Inovaţia socială (2011), are preocupări similare, dar o înclinaţie la stânga. „Ceea ce numesc <<criză a elitelor naţionale>> este un nume dat situaţiei actuale, în care elitele societăţii româneşti se află într-o relaţie de adversitate cu societatea pe care o conduc. (…) Trecerea la dezvoltare se poate obţine doar prin construirea conştientă a unor elite politice, antreprenoriale, manageriale şi sociale orientate către dezvoltare, cu rolul iniţial de contra-elite în raport cu actualele elite ale modernizării permanente. Construcţia noilor elite începe prin construcţia infrastructurii intelectuale a dezvoltării şi, într-o etapă ulterioară, prin transformarea acesteia într-o ideologie dominantă.”

Ambele analize sunt extrem de binevenite, pe fondul dezolării sociale pe care au produs-o partidele din România – şi al respingerii lor în stradă. 

9 - Radu Nicosevici 

Preşedintele Academiei de Advocay 

Pentru o schimbare legislativă dinspre societatea civilă. 

Anul trecut, Radu Nicosevici anunţa, în numele „Coaliţiei 52”, o reţea civică organizată cu sprijinul organizaţiei Academia de Advocacy din Timişoara: „Dragi prieteni, împreună am reuşit imposibilul pentru majoritatea românilor şi chiar pentru mulţi dintre europeni: am modificat o lege! Şi nu orice lege. Şi nu oricum. Am modificat transparent Legea Transparenţei în România! Perioada de consultare publică s-a extins la 30 de zile lucrătoare, cu termen de derulare până la supunerea spre avizare a proiectului de act normativ; procesul de consultare publică are acum reguli minimale transparente de desfăşurare. (...) Dacă până acum politicienii şi înalţii funcţionari publici se ascundeau de opinia publică, de propunerile şi cererile cetăţenilor, evitând să implice societatea civilă în procesul de adoptare a diferitelor decizii şi refuzând accesul la documente de interes public, de acum încolo nu vor mai putea să o facă.” Coaliţia 52, lansată în ianuarie 2012, şi care adunase până toamna trecută peste 400 de membri la nivel naţional, simpli cetăţeni şi reprezentanţi ai unor organizaţii (patronale, sindicale şi altele), a fost forjată în cadrul unui „proiect de dezvoltare a resurselor umane”, cu o consistentă finanţare europeană (20.038.811 lei). 

Acţiunea Coaliţiei 52 este un bun exemplu de utilizare a „indignării” societăţii civile faţă de sistemul politic, dar arată şi limitele acestei abordări. Mulţimile de revoltaţi din stradă nu prea pot genera coerenţa necesară unui astfel de demers – şi nu au atâta răbdare. 

10 - Ana Blandiana, Andrei Muraru

Poetă, preşedinta Fundaţiei Academia Civică; istoric, director al IICCMER

Pentru perseverenţă în cauza asumată. 

După 20 de ani de lucru la transformarea fostei temniţe politice de la Sighet în memorial al ororilor regimului comunist, Fundaţia Academia Civică, condusă de Ana Blandiana, a inaugurat, anul trecut, la Bucureşti, undeva între Piaţa Universităţii şi Romană, un loc de neuitare a acestei criminale istoriii recente. „Este un spaţiu expoziţional permanent – deocamdată chiar despre Memorialului de la Sighet –, dar aici vor avea loc şi alte expoziţii temporare. Apoi, sper să funcţioneze ca un mic club. Să punem câteva zeci de scaune şi să facem o dezbatere. E un picior al Sighetului pus în Bucureşti. Sigur că visul nostru ar fi să facem un muzeu; nu ca la Sighet, unde avem 60 de săli, dar măcar 20 de săli amenajate, care să reprezinte esenţa Sighetului… Nu avem bani pentru asta; pe de altă parte, ce am făcut până acum e un miracol – nu aveam datele pentru a reuşi –, deci ne obrăznicim să visăm în continuare, pentru că Dumnezeu a ţinut cu noi“, a explicat fosta disidentă. 

Tot anul trecut, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) ne-a dat mult de meditat asupra evoluţiilor post-decembriste, după ce a scos din arhive câteva nume de torţionari dovediţi. „Urmează cazuri la fel de răsunătoare, însă în aceste două cazuri, documentarea a ajuns la final mult mai repede, de aceea am decis să ieşim cu cei doi: Alexandru Vişinescu şi Ioan Ficior“, a explicat atunci Andrei Muraru, directorul IICCMER. „Resursele noastre sunt limitate. Suntem doar 36 de oameni, dar angajaţii care lucrează efectiv pe aceste dosare sunt mai puţini de jumătate. Institutul similar din Polonia are 3.000 de angajaţi, 900 de rechizitorii făcute din 1999 până astăzi, evident că rezultatele sunt mai spectaculoase, dar e nevoie de resurse“, a explicat directorul IICCMER.

de citit, de ascultat 

• Volumul Cărturari, opozanţi şi documente - Manipularea Arhivei Securităţii (Polirom, 2013), de Gabriel Andreescu, disident al regimul comunist, în prezent conferenţiar la SNSPA: „o critică, întemeiată pe documente, a felului în care, vreme de aproape 15 ani, s-a purtat, în presă şi nu numai, discuţia referitoare la colaborarea cu Securitatea a unor personalităţi, unele dintre ele, cu o contribuţie foarte importantă la cultura ţării”.
• Emisiunea de istorie recentă „Asta la istoria! Asta la memoria, nene!”, realizată de Radio Guerilla împreună cu IICCMER, mai precis de către Liviu Mihaiu, director al postului, şi Liviu Tofan, fost director adjunct la Radio Europa Liberă. 

bonus: de urmărit

• Peter Demeny, scriitor şi blogger adevarul.ro: „Nu ştiam ce cadou le-aş putea face prietenilor mei români de 1 decembrie. Nu puteam să le spun că mă bucur din cauza <<Unirii>>. Dar nu vroiam nici să mă închistez în durerea primită în moştenire de la bunicii mei. Atunci, ce să fac? Am căutat şi-am căutat până am găsit un gând al lui Nichita Stănescu. <<Nu spun că alte limbi, alte vorbiri nu ar fi minunate şi frumoase. Dar atât de proprie, atît de familiară, atât de intimă îmi este limba în care m-am născut, încât nu o pot considera altfel decât iarbă. Noi, de fapt, avem două părţi coincidente; o dată este patria de pământ şi de piatră şi încă odată este numele patriei de pământ şi de piatră. Numele patriei este tot patrie. O patrie fără de nume nu este o patrie. Limba română este patria mea. De aceea, pentru mine, muntele munte se zice, de aceea, pentru mine iarba iarbă se spune, de aceea, pentru mine, izvorul izvorăşte, de aceea, pentru mine, viaţa se trăieşte.>> Citind-o pe minunea blondă a poeziei româneşti m-am gândit că asta e cel mai frumos cadou. În definitiv, nu trebuie să-ţi placă tot ceea ce-i place celui sărbătorit, să gândeşti exact aşa cum gândeşte el.”