Top 100 FP România/ 2013. Categoria Economie – versiune extinsă

Top 100 FP România/ 2013. Categoria Economie – versiune extinsă

În cadrul Galei FP România/ "100 de nume şi idei care mişcă ţara", din 25 februarie, revista FP România l-a onorat pe dl Emil David pentru exemplul de exploatare superioară a unei resurse naturale româneşti mai curând risipite: lemnul. Făbricuţa sa, Phoenix Bucea, exportă... scaune de lemn curbat în Europa şi America, Africa şi Asia.

Cu toată criza globală şi declinările ei locale, şi anul trecut o serie de antreprenori sau companii au mers mai repede înainte: exploatând superior resurse, adăugând tehnologii şi competenţe, extinzându-se local şi în străinătăţi – creând locuri de muncă. Versiune extinsă faţă de cea din revistă.

 
1 - Petrişor Petrescu
 
Antreprenor 
 
Pentru pariul cu agricultura bio. 
 
Anul trecut, Ziarul Financiar descoperea că Petrişor Petrescu este cel mai mare latifundiar al agriculturii bio din Deltă, şi chiar din România – şi „omul despre care nu aţi auzit”. Potrivit ziarului financiar, domnul Petrescu a intrat în agricultură în urmă cu 12 ani, când a cumpărat o combină pentru a presta servicii altor fermieri, dar, presat de ratele pe care trebuia să le plătească băncii, a început să arendeze suprafeţe de teren arabil în judeţul Tulcea. Acum exploatează, alături de alţi 30 de fermieri mai mici, 12.000 de hectare de teren agricol. Compania sa, Agro Exim Grup, a avut în 2012 un rulaj de aproximativ 9 milioane de euro, în creştere cu 20% faţă de 2011. Pentru că produsele bio au încă o piaţă mică în România, întreaga producţie a grupului din Tulcea pleacă la parteneri externi, găsiţi la târguri şi expoziţii din străinătate. Probleme? Nivelul subvenţiilor şi faptul că APIA nu înţelege domeniul – şi una nouă: „... micii proprietari nu sunt statornici (şi nici n-ar avea de ce). Ei vând celor care dau bani. Spre exemplu, au venit la noi, în Dobrogea, cei care montează şi exploatează turbinele eoliene şi, treptat-treptat, ne-au luat de sub nas ba câte-un hectar, ba câte două”, a explicat antreprenorul, pentru recolta.eu. Agricultura bio acoperă în prezent doar 5,4% din terenurile agricole ale României (circa 500.000 ha), deşi în ultimii şase ani acest segment economic a crescut de 3,5 ori. Şi dacă pariul românesc cu agricultura s-ar câştiga mai curând în manieră eco decât pe calea intensivă? 
 
de notat 
  • Biocoop - prima cooperativă ţărănească ecologică din România. În urmă cu 9 ani, un grup de agricultori bio din judeţele Sibiu şi Mureş s-au organizat pentru a le oferi localnicilor şi vizitatorilor produse certificate ecologic: legume, fructe, miere, brânză, lapte, unt, smântână, ouă, cârnaţi şi alte produse tradiţionale din porc afumat, pâine, plăcinte şi prajituri, ulei, dulceţuri, siropuri, ceaiuri, zacuscă, paste făinoase artizanale şi altele. Ideea de a-i uni a fost a lui Wolfgang Radatz care a venit cu un proiect de dezvoltare din Germania şi s-a stabilit în România – explica anul trecut Corina Iordache, pe platforma de bloguri adevarul.ro. 
  • Asociaţia Bio România a anunţat anul trecut semnarea unui parteneriat cu Carrefour pentru distribuirea produselor micilor producători bio români în respectivul lanţ de supermarketuri din ţară. 
  • Cramele Halewood au lansat anul trecut primul vin ecologic al companiei: Byzantium Rose Euxine Shiraz-Rose. Obţinut din recolta 2012 a viilor ecologice Halewood din regiunea Murfatlar, producţia este în ediţie limitată, de 6.700 de sticle.
 
2 - Emil David, Dumitru Toader
 
Antreprenori 
 
Pentru prelucrarea superioară a unei importante resurse naţionale, mai curând risipite: lemnul. 
 
Statul român nu catadicseşte să stopeze defrişările ilegale, iar economia naţională permite cu nonşalanţă exportul de cherestea. Cu totul altceva descoperea anul trecut ziarul Adevărul pe drumul care leagă Clujul de Oradea, în satul Bucea, dincolo de calea ferată: „o făbricuţă veche de peste 130 de ani, dintr-un sat mic şi liniştit, care produce şi azi scaune curbate pentru Japonia, Australia, SUA, Africa de Sud şi ţări din Europa”. Fabrica are 133 de ani. Actualul proprietar, Emil David, un om de afaceri din judeţul Cluj, de profesie inginer geolog, a cumpărat fabrica în iunie 2010, când aceasta era în insolvenţă, cu un împrumut bancar de 1,3 milioane de euro. „Am luat nu numai o epavă, ci şi prostul ei renume. Am început cu un portofoliu de zero clienţi şi în februarie 2011 deja exportam primele scaune în Franţa.“ Făbricuţa produce acum aproximativ 1.700 de scaune pe lună – când producţia lunară se va ridica la 5.000 de scaune, atunci compania ar fi pe profit, estimează domnul David. „99,99% din producţie merge la export.” În ţară a vândut scaune doar pentru câteva localuri clujene şi paturi pentru Centrul de Îngrijiri Paleative Sfântul Nectarie din Cluj-Napoca. Alţi interesaţi? 
În comuna Tărtăşeşti, judeţul Dâmboviţa, funcţionează o altă afacere cu lemn bine prelucrat. În 2007, când criza începea să-şi facă simţită prezenţa peste Ocean, antreprenorul român Dumitru Toader făcea primii paşi pe piaţa americană de mobilă, care acum a ajuns să reprezinte acum aproape trei sferturi din businessul său – informa anul trecut revista Business Construct. „Exportăm, de asemenea, în majoritatea ţărilor europene, dar avem vânzări directe şi în Dubai sau Qatar. Avem, tot¬odată, magazine partenere în Moscova, iar anul acesta, după participarea la o expoziţie de profil, vom începe exportul în Venezuela, unde deja am luat comenzile.“ Domnul Toader a mai explicat revistei că prezenţa pe piaţa americană trebuie bine pregătită, inclusiv cu oferte adaptate cerinţelor exclusiviste. „În Los Angeles, la o expoziţie exclusivistă, am lansat linia de mobilier sculptată şi pictată manual, cu mozaic din sticlă cu foiţă de aur, pe care acum o avem doar în patru-cinci magazine.“ Pe de altă parte, proprietarul companiei remarcă faptul că lemnul este foarte scump în România, comparativ cu ce cumpără producătorii din alte ţări. Hm!
 
 
3 - George Brăiloiu
 
Antreprenor 
 
Pentru iniţierea de noi direcţii în industria locală. 
 
George Brăiloiu, proprietarul KDF Energy, „tatonează un domeniu revoluţionar, care ar transforma scenariile SF în realitate”, se entuziasma în urmă cu mai bine de un an money.ro. Antreprenorul, cunoscut drept unul dintre puţinii brokeri români de certificate de emisii de dioxid de carbon, afacere „cu care a atins suta de milioane de euro”, in¬ves¬teşte acum în tehnologia LED (o diodă semiconductoare care emite lumină). Ţinta: o folie transparentă aplicată pe ferestre care se alimentează cu energie de la soare, în timpul zilei, pentru a genera lumină noaptea... 
Iar divizia KDF Lighting ar putea contribui la transformarea KDF Energy într un puternic jucător regional în energie. „În zona Balcanilor suntem puternic ancoraţi în industrie. Avem relaţii excelente în Grecia şi Bulgaria cu jucătorii din energie şi acces la cele mai noi tehnologii, dat fiind core businessul nostru – reducerea de emisii şi eficienţa energetică. Vrem să devenim un nume şi în producţia de energie. Nu investim decât în proiecte verzi“, se explica domnul Brăiloiu. 
 
de notat 
  • Bogdan Enoiu, care conduce de două decenii grupul de comunicare BV McCann Erickson România, a finalizat anul trecut prima sa investiţie în domeniul energiei verzi. Ocazie cu care a recomandat, răspicat, antreprenorilor români să fie mult mai activi în sectorul energiei regenerabile, mai ales că tot acest boom al energiei verzi este susţinut prin scheme de sprijin plătite la final de consumatorii români prin facturi. „Energia este un domeniu şi pentru antreprenorii români. Nu putem să nu punem şi noi piciorul aici. Nu putem să-i lăsăm pe toţi europenii să vină aici. China lua în urmă cu 20 de ani de la noi tehnologia, iar acum, după 20 de ani, vin aici şi cumpără. Este inadmisibil. Investitorul român este inexistent. Industria românească trebuie să ţină banii în ţară. Ca guvern, aş susţine foarte tare antreprenorii români pentru ca la final el să aibă uzufructul investiţiei", a fulgerat domnul Enoiu, la ZF Live.
  • Economica.net identifica anul trecut o nouă rafinărie de ţiţei pe harta României – de fapt, o mini-rafinărie, de familie. Ridicată pe raza comunei Apateu, din judeţul Arad, mini-rafinăria West Petrol Rafinare, cu o capacitate de procesare de 250 de tone pe zi, aparţinând antreprenorilor Stelian şi Marinela Tulcan, vinde distribuitorilor de carburanţi din zona de vest a ţării, dar produce şi diferiţi solvenţi, bitum. „Am început construcţia rafinăriei acum cinci ani, după ce am văzut în Italia că o rafinărie care la noi se întinde pe 50 de hectare se poate face pe o suprafaţă mai mică cu 95%. Există acum automatizări şi instalaţii miniaturizate care fac tot ce făceau cele de acum 30 de ani. M-a costat câteva milioane de euro, e atât de simplu încât oricine dispune de o sumă similară poate să intre pe domeniu”, spunea domnul Tulcan, născut şi crescut în Apateu, dar cu diferite experienţe antreprenoriale în Europa. 
 
4 - Michele Della Briotta
 
Preşedinte, Tenaris Silcotub Zalău
 
Pentru suflul nou într-o industrie locală fostă majoră. 
 
Tenaris Silcotub Zalău şi-a majorat de patru ori afacerile în ultimii cinci ani şi a devenit cea mai valoroasă companie din industria metalurgică locală, surclasând combinatul siderurgic ArcelorMittal Galaţi – a calculat ediţia de anul trecut a Anuarului ZF al celor mai valoroase 100 de companii din România. Tenaris raportează că, de la preluarea companiei, în 2005, a investit în România circa 300 de milioane de dolari – inclusiv în ultimii ani, când celelalte uzine siderurgice din România cel mult au bătut pasul pe loc. Ca urmare a investiţiilor, cele două fabrici ale Tenaris din România au fost aduse la un nivel de automatizare şi performanţă similar cu unităţile de producţie ale grupului din ţări puternic industrializate şi mizează acum pe produse premium şi cu valoare adăugată ridicată. Ţevile de tip premium, de pildă, sunt utilizate de companiile petroliere la operaţiuni în medii dificile sau în largul mării, la mare adâncime, cum ar fi viitoarele foraje din Marea Neagră. „Cred că piaţa românească este foarte interesantă, pentru că avem aici Petrom şi Romgaz, principalii noştri clienţi, şi alţii noi care vin în România, precum Chevron. România este foarte bine poziţionată şi există mult petrol şi gaze care pot fi exploatate în regiune. Suntem optimişti cu privire la România, de aceea investim aici“, a asigurat Michele Della Briotta, preşedintele Tenaris Silcotub Zalău, citat de ZF. 
Notă: Tenaris investeşte acum 15-18 milioane de dolari şi într-o universitate proprie, unde urmează să fie trimişi la specializare angajaţii societăţii pentru formarea profesională continuă. Grupul mai are astfel de universităţi în Italia, Mexic, Argentina şi SUA. 
 
de notat 
  • Mircea Eugen Oltean a construit în 20 de ani un grup de firme cu afaceri de peste 26 de milioane de euro, într-o industrie românească a utilajelor agricole care a ajuns să fie împărţită în prezent între opt jucători, după ce în urmă cu 23 de ani produceau tehnică agricolă circa 30 de fabrici – constata anul trecut ZF. IIRUM, una dintre companiile deţinute de „milionarul din Reghin”, a scos anul trecut pe piaţă un tractor forestier proiectat exclusiv de ingineri români, şi cu doar 30% din componente importate. Mai departe, IIRUM a investit două milioane de euro într-un centru de cercetare şi dezvoltare pentru utilaje agricole şi forestiere. „În direcţia aceasta, vrem să sporim numărul inginerilor care lucrează în această zonă de cercetare-proiectare, dorim să avem un atelier de prototipuri performant, cu tehnologie de ultimă oră, unde să putem testa produsele pe care le concepem la noi, pentru ca în momentul în care le oferim pe piaţă să fim convinşi că ele corespund cerinţelor”, anunţa, anul trecut, domnul Oltean, citat de Capital. 
 
5 - Alexandru Tulai
 
Preşedinte, Consiliul Director Cluj IT Innovation Cluster 
 
Pentru modelul de stimulare a avansului tehnologic în România. 
 
Multe ţări şi oraşe forjează clustere industriale şi poli de inovare care să replice succesele din Silicon Valley. În România, asta se întâmplă în Cluj – deja cel mai mare exportator de servicii IT din România, potrivit calculelor Asociaţiei Cluj IT, constituită tocmai pentru „coordonarea activităţilor şi proiectelor clusterului tehnologic local”. „Cluj IT Innovation Cluster" are 36 de membri fondatori (firme din IT, universităţi din Cluj, institute de cercetare şi autorităţi publice) şi urmăreşte „creşterea capacităţii de cercetare-dezvoltare şi stimularea cooperării între instituţii de cercetare-dezvoltare şi inovare şi întreprinderi”. Cele 20 de companii incluse în clusterul clujean au deja afaceri cumulate de peste 100 milioane de euro. 
Cu plecare de aici, dar cu bătaie mult mai lungă, proiectul de dezvoltare urbană numit „Cluj Innovation City" va include spaţii de birouri, laboratoare de cercetare şi săli de curs, spaţii publice, unităţi de învăţământ preuniversitar, plus hoteluri, restaurante şi cafenele şi restul serviciilor necesare unei platforme de inovare şi afaceri în domeniul IT. Viitorul „orăşel al ino¬vaţiei” – care va avea aproximativ 100.000 de locuitori şi de la care se aşteaptă circa 20.000 de locuri de muncă – este asumat de comunitatea clujeană drept principalul proiect pentru viitoarele două decenii. „Ne dorim să oferim un model la nivel regional, naţional şi, de ce nu, şi internaţional, de promovare a inovării prin cercetare, dezvoltare, transfer tehnologic şi aplicare în mediul socio-economic, IT-ul având rolul de suport în acest mecanism”, explica anul trecut preşedintele clusterului Cluj IT, Alexandru Tulai, citat de România Liberă. „Prin CIC ne dorim să facilităm proximitatea şi cooperarea centrelor de cercetare şi dezvoltare într-un singur campus axat pe cele patru specializări inteligente: Bio-economia, Tehnologia Informatiei, Energie - Mediu şi Sănătate. Toate aceste componente vor fi susţinute de institutele de cercetare ale universităţilor clujene implicate în proiect. De pildă, în cazul Bio-economiei vor exista patru institute pentru: Dezvoltarea rurală, Biotehnologii, Nanotehnologii şi Microbiologie. Sau, pentru specializarea Energie-Mediu vor exista institute pentru: Energii regenerabile, Managementul crizelor, Smart Cities şi Hidrologie. În felul acesta, ne dorim să concentrăm eforturile comunităţii academice clujene şi sincronizarea cu piaţa prin transferul tehnologic, astfel ca proiectele inovative să aibă un impact real asupra mediului economic şi social.” Respect. De urmărit şi replicat. 
 
Sillicon Romania 
  • Bitdefender, deja unul dintre marii furnizori globali de soluţii antivirus, controlat de românii Florin şi Măriuca Talpeş, a anunţat anul trecut că ţinteşte un avans de 30% pe pieţele dezvoltate pe care activează, ca SUA, China sau Germania. 
  • SIVECO, socotit cel mai mare produ¬cător de software din România, a deschis anul trecut o reprezentanţă  în capitala Turciei. Compania mai are sucursale în Emiratele Arabe Unite şi Kazahstan şi un birou comercial la Bruxelles.
  • Compania Intergraph Computer Services – partenerul local al corporaţiei americane Intergraph Corp, lider internaţional în domeniul cartografierii şi al tehnologiei geospaţiale – „s-a remarcat prin creşterea rapidă într-un domeniu încă puţin explorat în România şi printr-o serie de proiecte inovatoare”. Unul dintre aceste proiecte este Sistemul Naţional de Raportare a Incidentelor (SNRI): „Soluţia este implementată la nivel naţional de către Poliţia Română şi este un sistem informaţional integrat (la nivel de concept, arhitectură hardware şi software şi echipamente de comunicaţii) cu o bază de date geospaţială unică şi centralizată. 12.000 de utilizatori finali au fost participat la cursuri de pregătire la nivel naţional şi au primit fie calificări de experţi în managementul infrastructurii informatice şi a datelor SNRI, fie de analişti capabili să utilizeze funcţiile analitice avansate ale SNRI, fie ca utilizatori cheie, care pot duce mai departe programele de pregătire în faza de exploatare efectivă a sistemului.”
  • Fondul american de investiţii Francisco Partners a cumpărat toate acţiunile Avangate, un furnizor de soluţii şi servicii pentru dis¬tribuţia electro¬nică de software creat de compania la care acţionar ma¬joritar este Radu Georgescu. 
 
6 - Corneliu şi Adrian Bodea 
 
Antreprenori 
 
Pentru amploarea şi ritmul extinderii internaţionale. 
 
În ediţia anterioară a listei 100 FP România, notam ideea companiei româneşti Adrem Invest, specializată în aplicaţii industriale, de a achiziţiona, în 2012, o companie similară elveţiană „pentru brandul de ţară” al acesteia, de mai mare ajutor în afacerile internaţionale decât cel românesc. La începutul anului trecut, Adrem Invest făcea publică adjudecarea unor contracte de 25 de milioane de euro în China, Coreea de Sud şi Uzbekistan şi anunţa posibilitatea atragerii altor 20 de milioane de euro de pe pieţele din China şi America. „Încheierea acestor contracte urmează strategia de extindere la nivel internaţional a companiei, prin dezvoltarea de soluţii de engineering unice, adaptate companiilor din sectorul metalurgiei secundare din ţări precum Mexic, Brazilia, America de Nord, Rusia, Uzbekistan, Turcia, China sau India. În 2013, exporturile vor reprezenta 50% din afacerile companiei în condiţiile în care cifra de afaceri va păstra tendinţa de creştere pe care a avut-o în 2012. Suntem mândri că după 20 de ani de activitate ne înscriem în liga jucătorilor de talie mondială în industria de profil, dovedind astfel că o companie românească poate fi un partener de încredere pentru proiecte ambiţioase în oricare colţ al lumii”, nota anul trecut Adrian Bodea, preşedintele Adrem Invest, citat de Ziarul financiar. „Obiectivul principal pentru 2014 îl reprezintă ieşirea la export cu toate produsele şi serviciile pe care le oferă compania noastră, urmând exemplul Diviziei Ingineria Proceselor, afacere care este prezentă cu proiecte pe patru continente”, preciza de curând şi Corneliu Bodea, celălalt acţionar majoritar. 
Extinderea internaţională a grupului creează tot mai multe locuri de muncă în ţară. Adrem Invest a depăşit anul trecut 1.000 de angajaţi: în jur de 600 lucrează în servicii legate de reţelele de distribuţie energie electrică şi gaze, iar restul sunt implicaţi în activităţi de inginerie şi pro¬ducţie. 
 
de notat 
  • Compania Rominserv, membră a grupului Rompetrol, a câştigat anul trecut un contrat cu o valoare ce depăşeşte un miliard de dolari pentru modernizarea şi creşterea capacităţii de prelucrare a rafinăriei Pavlodar din Kazahstan.
  • Grup Servicii Petroliere a început anul trecut forajul într-un câmp petrolifer cu rezerve de 200 de milioane de tone ce aparţine Gazprom Neft. Compania lui Gabriel Comănescu, „cel mai bogat om de afaceri de la malul românesc al Mării Negre”, caută noi contracte în Marea Nordului şi pe cuprinsul Rusiei – printre partenerii de afaceri se numără gigantul rus Gazprom, compania turcă TPAO sau Melrose Resources din Anglia.
  • Anul trecut, cu ocazia deplasării preşedintelui Traian Băsescu în America de Sud, aflam că Valer Blidar, proprietarul Astra Vagoane Călători Arad, are un contract de 100 de milioane de euro în Brazilia şi este în discuţii cu autorităţile din trei state latino-americane pentru a deschide linii de asamblare acolo. 
  • Producătorul de motoutilaje agricole Ruris din Craiova, deţinut de omul de afaceri Cătălin Stroe, a făcut anul trecut primii paşi pe câteva pieţe externe - Cehia, Polonia, Italia, Grecia, Lituania. 
 
7 - Daniel Don 
 
Director, Agenţia Judeţenă pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj 
 
Pentru o bună utilizare a fondurilor europene. 
 
În toamna anului 2012, acţionariatul rusesc (Mechel) închidea vechiul combinat siderurgic din Câmpia Turzii, lăsând fără muncă peste o mie de locuitori ai unui zone fără alţi mari angajatori. După numai un an, administraţia locală a reuşit să pună în loc primul „combinat social” din România – folosind pentru asta circa 3,8 milioane de euro extraşi din Fondul European pentru Ajustarea Efectelor Globalizării (FEAG). De anul acesta, întâi 180 de muncitori, re-calificaţi, apoi 250, nu vor mai produce sârmă, ci textile pentru un brand sportiv internaţional; ulterior, noua întreprindere se va extinde spre producţia de obiecte din metal şi din lemn şi spre servicii. „Combinatul social este cel mai mare angajator care îşi deschide porţile în Câmpia Turzii după anul 1989”, a punctat şeful Agenţiei Judeţene pentru Ocuparea Forţei de Muncă, Daniel Don, care a coordonat realizarea aplicaţiei pentru fondurile europene. 
Pentru fiecare loc de muncă nou creat, Uniunea Europeană a oferit o subvenţie de 15.000 de euro – puţin, au apreciat oficiali europeni, întrucât în alte situaţii au fost cheltuiţi şi 100.000 de euro pentru un loc de muncă nou creat. Interesant conceptul de „întreprindere socială”, la care salariaţii sunt şi asociaţi. „Înfiinţarea combinatului social presupune folosirea unei părţi din banii de la FEAG pentru constituirea unei unităţi de producţie în cadrul Mechel, în parteneriat cu o unitate economică, unde să fie angajaţi şomerii rezultaţi din disponibilizări. Trebuie însă ca aceşti oameni să formeze o asociaţie care să cumpere, prin ajutorul de la FEAG, utilaje, iar unitatea economică să le asigure, pe bază de contract, desfacerea producţiei şi materia primă. După patru ani, utilajele rămân în proprietatea asociaţiei, aceasta fiind liberă să continue respectiva colaborare pentru desfacere şi materie primă sau să încheie contracte cu alte unităţi economice”, a explicat ministra Muncii, Mariana Câmpeanu, citată de Agerpres. 
De urmărit, de replicat. Cu rezerva că, şi dacă nişte oameni au astfel nişte joburi, o făbricuţă de şoşoni de skiuri nu poate înlocui într-o economie un combinat siderurgic. 
 
de notat 
  • Grupul IBM primit un ajutor, de 21 de milioane de euro, de la statul român pentru a extinde capacităţile din Bucureşti şi Braşov ale centrului de servicii de tehnologia informaţiei şi servicii de consultanţă IBM Global Delivery Center, anunţa anul trecut bzb.ro. Este vorba de 900 de locuri de muncă. „Această investiţie este sprijinită de iniţiativele guvernului României în contextul promovării dezvoltării regionale prin crearea de noi locuri de muncă şi utilizarea tehnologiei IT de ultimă generaţie”, a explicat IBM România. 
 
8 - Robert Rekkers
 
Director general, Agricover Credit IFN
 
Pentru extinderea creditării fermierilor din România. 
 
În general, antreprenorii din România se plâng de lipsa de credit din partea băncilor – pentru fermieri e chiar mai rău. Agricover, unul dintre cele mai mari grupuri de agro-business din România (cu afaceri de 217 milioane de euro), îşi măreşte însă volumul afacerilor pe care le face prin divizia de credite agricole. Anul trecut, grupul deţinut de omul de afaceri azero-iranian Jabar Kanani a contractat împrumuturi de aproape 50 de milioane de euro pentru creditarea mai departe a fermierilor şi a deschis prima unitate a unei reţele de retail banking pentru Agricover Credit IFN, divizia de credite a grupului – al cărei director este Robert Rekkers, fostul director general al Băncii Transilvania şi unul dintre cei mai cunoscuţi bancheri din România. Interesantă observaţia pe care o făcea cu acel prilej ZF: „După 14 ani în care bancherul olandez a discutat afaceri la ultimele etaje ale clădirilor de oţel şi sticlă din Cluj şi din Capitală, acum a ajuns la Slobozia, pe un covor de paie la câţiva metri de două vaci şi o mână de oi şi capre.” Întrebat atunci câţi dintre fermierii care se află acum în portofoliul Agricover Credit ar fi obţinut semnătura sa dacă s-ar mai fi aflat în sistemul bancar tradiţional, Rekkers a răspuns: „Sincer, asta a fost problema în sectorul bancar, analiza dosarelor de credit ale fermierilor. Vrem să facem lucrurile diferit, nu mai merg lucrurile cum mergeau în 2002, 2003 sau în 2007. Acum trebuie să inovezi pentru a face banking.“ Ceea ce Agricover Credit IFN pare să facă bine: pentru primul semestru al anului trecut a raportat o creştere a profitului operaţional cu 47% şi a valorii creditelor acordate cu 87% faţă de aceeaşi perioadă din 2012 – iar asta în cndiţiile în care doar 1% din totalul de credite acordate fiind neperformante, cu restanţe mai mari de 90 de zile. 
 
de notat 
  • Compania Capital Partners a primit anul trecut titlul de „Compania bancară de investiţii a anului 2013 în România" din partea revistei Acquisition International, publicaţia de referinţă a industriei mondiale M&A. „Este un premiu pe care ni l-am dorit dintotdeauna şi o recunoaştere internaţională a modelului de business Capital Partners, exersat cu succes la volumul de peste 2 miliarde de euro tranzacţii pe care le-am intermediat de la lansarea firmei: concentrare pe client, onestitate profesională, înţelegerea în profunzime a pieţei şi execuţia impecabilă a tranzacţiei”, declara atunci Doru Lionăchescu, preşedintele Capital Partners, pentru revista Capital – al cărei redactor-şef a fost în anii ‘90. Relevanţa premiilor revistei Acquisition International vine şi din faptul că implică voturile clienţilor şi ale competitorilor direcţi.
  • Banca Transilvania a raportat anul trecut o creştere a profitului net de 158%, de la 132 milioane lei până la 341 milioane. Banca românească şi-a majorat chiar şi numărul mediu de salariaţi, de la 5.933 la 6.034 – informa wall-street.ro. Iar acestea deşi venitul net bancar a scăzut, pe tendinţa pieţei, de la circa 6 miliarde lei la doar 1,9 miliarde lei.
 
9 - Remus Borza
 
Avocat, proprietar EuroInsol
 
Pentru că a arătat – în numai un an – cum poate statul român să nu mai fie un prost proprietar şi manager. 
 
De 25 de ani, demnitari şi funcţionari ai statului repetă, cu o nonşalanţă paradoxală, că statul (român) este cel mai prost proprietar sau manager. În planul posibilităţilor devenite realităţi, Hidroelectrica – companie pe care statul român o împarte deocamdată doar cu Fondul Proprietatea (1/5 din acţiuni), dar urmează s-o listeze la burse – se aştepta să realizeze anul trecut un profit, istoric, de 900 de milioane de lei, cât în ultimii 11 ani adunaţi. Acesta a fost anunţul făcut în decembrie de Remus Borza, în ultima sa conferinţă de presa în calitate de reprezentant al Hidroelectrica. Până aici, Hidroelectrica s-a aflat timp de un an (iunie 2012 - iunie 2013) în insolvenţă, proces coordonat de avocatul Remus Borza, ca administrator judiciar. Cu întreg zgomotul de rigoare, avocatul-manager a denunţat contractele companiei cu „băieţii deştepţi”, care cumpărau energia produsă de stat şi cu o jumătate din preţul pieţei. La încheierea procesului de redresare, „dictatorul de la Hidroelectrica” a fost ales, în iulie, preşedinte al Consiliului de Supraveghere al companiei. „Statul va deveni un bun administrator atunci când va numi manageri profesionişti la companiile de stat“, a recomandat domnul Borza. Din decembrie trecut, Hidroelectrica are un nou Consiliu de Supraveghere, condus de George Cristodorescu, fost director general adjunct în cadrul E.ON România. Domnul Borza nu a mai candidat pentru o poziţie în conducerea Hidroelectrica.
 
de urmărit
  • În primul an de mandat, cu multe peripeţii, belgianul Christian Heinzmann, numit director executiv al TAROM în noiembrie 2012, în urma procesului de selecţie pentru manageri privaţi la companiile de stat româneşti (impus de FMI), a redus pierderile companiei de la 230 de milioane de lei la doar 60, a crescut gradul de ocupare al avioanelor şi a introdus noi curse – dar, mai ales, a renegociat, în coborâre, mai multe contracte şi a scurtat lista achiziţiilor propuse. Ca recompensă, Consiliul de Adminsitraţie votase chiar îbdepărtarea sa – venirea intempestivă în fruntea Ministerului Transporturilor a doamnei Ramona Mănescu a inversat situaţia. Ce urmează pentru dl Heinzmann? 
  • Alt nou manager la stat, Daniela Lulache a preluat conducerea Nuclearelectrica, anul trecut, în plin context pre-listare: a reuşit rezolvarea rapidă a unor disfuncţionalităţi, pentru a avea o listare de succes, a condus convingător campania de atragere a investitorilor vizaţi, a implementat standarde de guvernanţă corporatistă şi, la final, a încheiat anul cu un profit net preliminat de 456,7 milioane de lei, de 13 ori mai mare decât cel din 2012. Anul acesta în viaţa Nuclearelectrica urmează să intervină o decizie fermă în privinţa Unităţilor 3 şi 4. Centrala are nevoie de investiţii, dar şi de piaţă, consumul intern fiind în scădere. Un raport al companiei anunţa că Nuclearelectrica va participa la realizarea hidrocentralei de acumulare prin pompaj de la Tarniţa şi a cablului submarin prin care România va putea exporta energie electrică în Turcia. Compania vrea să se diversifice, iar aceste proiecte sunt prioritare şi strategice, a explicat doamna Lulache, citată de Adevărul. 
  • Numit anul trecut, polonezul Ludwik Sobolewski, fostul şef al bursei din Varşovia, face figura liderului aşteptat la Bursa de Valori Bucureşti – acum se aşteap¬tă de la el replicarea succesului polonez la bursa locală.
de notat
  • Conducerea producătorului de echipamente electrice şi energie Electromagnetica Bucureşti (ELMA), la care acţionari principali sunt salariaţii societăţii, pune succesul de durată al companiei pe menţinerea la standardele necesare a departamentului de cercetare. „Costurile pentru cercetare şi inovare sunt deosebit de mari, cu dotarea şi personalul aferente, dar în acelaşi timp este cea mai puternică forţă de producţie pe care o poţi avea. Probabil că fără să inovăm am fi devenit un dealer al cine ştie cărei companii. Dacă fabricam produsele altora, nu am fi putut să supravieţuim“, spunea anul trecut, pentru ZF, Eugen Scheuşan, director general al companiei de 22 de ani. Electromagnetica este una dintre puţinele întreprinderi industriale româneşti privatizate prin metoda Mebo (achiziţionată de conducerea şi angajaţii societăţii) care au reuşit să se re¬struc¬tureze şi să se dezvolte, orientându-se mereu spre segmente de piaţă cu potenţial ridicat de creştere, cum ar fi iluminatul cu LED. În ul¬ti¬mii nouă ani vânzările Electromag¬ne¬tica au urcat de nouă ori, ajungând anul trecut lla 100 milioane de euro. 
 
10 - Adrian şi Dragoş Pavăl, Daniel Truică 
 
Antreprenori 
 
Pentru performanţe în comerţ, altele decât mărimea adaosului comercial. 
 
Dedeman, una dintre puţinele companii autohtone devenite lider pe o piaţă din România, în acest caz piaţa de amenajări interioare şi materiale de construcţii, a terminat anul 2013 cu cele mai multe noi magazine deschise într-un an – şase. De asemenea, cu cel mai mare nivel al investiţiilor din istoria companiei, în condiţiile în care nu a mai accesat niciun credit nou din 2011. În plus, compania fraţilor Pavăl a intrat şi piaţa online: prima zonă deservită de dedeman.ro este Bacăul natal al afacerii. Adevărul (din 9.12.13): „plecaţi dintr-un sat din Suceava să studieze matematica la Iaşi, Dragoş şi Adrian au ajuns, după două decenii, să pătrundă în topul celor mai mari companii cu acţionariat românesc”; ediţia anterioară a listei 100 FPR semnala că Dedeman a depăşit, în 2012, cifra de afaceri de 500 de milioane de euro. În 1992, era un butic din Bacău, de 16 mp, care vindea de la sucuri şi gume de mestecat până la unghiere şi papuci de casă. Reţeaua Dedeman înseamnă acum 36 de magazine în marile oraşe ale ţării, întinse pe zeci de hectare; şi 6.650 de angajaţi – şi o remarcabilă etică în afaceri. 
O altfel de performanţă în comerţ o înregistrează agenţia de turism online Vola.ro, condusă de Daniel Truică: anul trecut compania a fost inclusă din nou, pentru al treilea an consecutiv, în topul celor mai dinamice 50 de companii tehnologice din Europa Centrală realizat de Deloitte – pentru că în ultimii 5 ani şi-a majorat veniturile de peste 57 de ori. În anul 2008, Vola.ro avea 12 angajaţi şi o cifră de afaceri de 1,6 milioane de lei; la sfârşitul anului 2012, avea 52 de angajaţi şi o cifră de afaceri de 92,8 milioane de lei. Compania a fost înfiinţată în 2007 de către Daniel Truică şi doi polonezi, şi oferă servicii de turism, precum bilete de avion, rezervări pentru hoteluri, pachete city break, vacanţe, asigurări medicale de călătorie şi servicii de rent-a-car. Daniel Truică, 34 de ani, a absolvit Facultatea de Finanţe- Bănci la ASE Bucureşti şi a intrat în antreprenoriat în 2004, cu o companie care trimitea tineri în SUA prin programele Work & Travel. 
 
de văzut
  • Galeriile Casei de Bijuterii Sabion de pe Calea Victoriei 68-70 este „cel mai frumos magazin din lume” – a considerat Association for Retail Environments, care i-a acordat Premiu pentru cel mai frumos magazin din lume dintr-un centru comercial, Premiul pentru inovaţie în pardoseală şi Premiul pentru expunere artistică. Casa de Bijuterii Sabion a fost înfiinţată în anul 1998, la Târgu-Mureş, ca o mică afacere de familie, din pasiunea lui Claudiu Bologa pentru arta bijuteriilor. Astăzi are 16 magazine în ţară plus Galeriile recent premiate – în spate se află un departament de design şi creaţie, artişti, maiştrii bijutieri, cizelori, sculptori, gravori, emailori, care realizează manual bijuteriile casei. „Suntem mândri că putem numi Sabion pe lista brandurilor 100% româneşti, a poveştilor de succes clădite pe talentul şi priceperea artiştilor români. În afara mărcii Sabion, singurul brand pe care îl veţi regăsi aici este Gianni Lazzaro. Dar sub acest nume creează tot un român, unul care se înscrie între cei mai apreciaţi designeri de bijuterii independenţi din lume” – explica, toamna trecută, domnul Bologa, pentru Business Magazin. 
  • Piaţa de Gros de la capătul Berceniului va arăta, în cel mult cinci ani, la fel ca Mercabarna din Barcelona sau Rungis din apropierea Parisului – descria anul trecut money.ro planul de cinci milioane de euro al Cameliei Şucu. Transformarea a început deja: din vara trecută, Piaţa de Gros se numeşte Abundia, iar planul de investiţii lansat, care se întinde pe 3-5 ani, prevede construcţia a cinci centre de colectare a legumelor şi fructelor în ţară, noi hale, extinderea spaţiilor de frig şi adăugarea unui punct vamal. Pe agendă se află şi crearea Bursei de mărfuri de producţie agricolă şi animalieră. „Vreau să creez un loc al abundenţei, care să ofere acces oraşului la tot ce are satul mai bun de oferit”, s-a angajat doamna Şucu.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: