Top 100 FP România/ 2013. Categoria Cultură - oameni care mişcă în bine cultura românească, modernistă sau clasică

Top 100 FP România/ 2013. Categoria Cultură - oameni care mişcă în bine cultura românească, modernistă sau clasică

În cadrul Galei FP România/ "100 de nume şi idei care mişcă ţara", din 25 februarie, revista FP România a onorat-o pe dna Corina Şuteu – pentru viziune, curaj antreprenorial si spiritul managerial cu care face diplomaţie culturală privată. (Foto: Dorin Constanda/ Adevărul Holding)

Urmează schiţe de portret ale unor artişti tineri sau împliniţi, arhitecţi care modelează peisaje şi designeri care decorează interioare, scriitori originali şi cărţi grele, sound-uri clasice şi tradiţionale, montări dramatice, adunări culturale internaţionale şi diplomaţie culturală.

#


Ioan Holender
 
Dirijor
 
Pentru festivalurile Enescu. 
 
Pentru melomanii români profesionişti sau amatori, şi pentru tot mai mulţi străini, anul 2013 fost „an Enescu”. La un moment dat se constata că s-au vândut 20.000 de bilete în două ore, dublu decât la un meci de fotbal în câteva zile. Mai mult, cea de-a 21-a ediţie a festivalului a ieşit din Bucureşti, ajungând şi în alte opt oraşe din ţară. Organizatorii au sesizat că Festivalul Internaţional „George Enescu” face deja parte din brandul ţării: reputate orchestre din lume îşi trec acum în program partituri ale compozitorului român pentru a putea fi invitate la Festivalul de la Bucureşti. Absolut remarcabilă precizarea domnului Ioan Holender, care „dirijează” programul artistic de nişte ani buni, vorbind despre viitorul evenimentului: „Mulţumim poporului român, care subvenţionează festivalul.” Notăm doar două momente din ediţia trecută: concertele marelui pianist Radu Lupu – care şi-a călcat pe inimă, după ce cu mult timp în urmă jurase că nu va mai cânta în acustica Sălii Palatului. Şi primul concert „side by side” din istoria de 55 de ani a festivalului: 14 muzicieni ai Pittsburgh Symphony Orchestra au cântat alături de Camerata Regală sub bagheta lui Vlad Vizireanu, tânăr dirijor nord-american originar din România. 
 
de notat 
  • Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu a împlinit anul trecut 20 de ani. Constantin Chiriac, celebrul său fondator şi director: „Nu e uşor să dezvolţi un festival, început cu trei ţări şi opt spectacole şi ajuns la 70 de ţări şi 350 de evenimente, desfăşurate în 66 de spaţii: cu 60.000 de spectatori pe zi. Ediţia 2013 este specială pentru că are o temă specială: Dialogul. Avem nevoie acum de dialog, atât în ţară, în comunitate, cât şi între artişti, în familie, peste tot.”
  • Tot două decenii a aniversat anul trecut şi Astra Film Festival, festivalul internaţional de film documentar şi antropologie vizuală iniţiat la Sibiu de antropologul Dumitru Budrală. Doar în prima zi a ediţiei aniversare, peste 4.000 de oameni au umplut cele trei săli de cinema din Casa de Cultură a Sindicatelor din Sibiu. 
  • Şi tot 20 de ediţii au sărbătorit în 2013 şi organizatorii EUROPAfest, „singurul festival din Europa ce reuneşte patru genuri muzicale - jazz, blues, pop şi clasic”. 
de urmărit 
  • Anul trecut a debutat Festivalul Internaţional de Literatură şi Traducere (FILIT) de la Iaşi, iniţiat de scriitorul Dan Lungu – a inclus dezbateri culturale la Teatrul Naţional, lecturi publice, întâlniri ale scriitorilor cu elevii şi studenţii ieşeni.
  • Asociaţia Internaţională de Tineret BECOME a organizat vara trecută prima ediţie a Sibiu International Fringe Festival, „un festival dedicat tuturor proiectelor culturale independente, urmărind promovarea inovaţiei şi a libertăţii creaţiei”. 


Ioana Pârvulescu, Adriana Babeţi 
 
Scriitoare
 
Pentru cărţi mari. 
 
Scriitoarea Ioana Pârvulescu – „o fină cunoscătoare a trecutului modern al României” – a fost una dintre laureatele de anul trecut ale Premiului European pentru Literatură, recompensată astfel pentru romanul „Viaţa începe vineri” (Humanitas). Grijulia Comisie Europeană explică premiul: „Premiul Uniunii Europene pentru literatură atrage atenţia internaţională asupra autorilor noi sau în curs de afirmare extrem de talentaţi, care altfel nu ar beneficia de recunoaşterea pe care o merită în afara ţării lor de origine. Pe lângă sprijinirea acestor scriitori în a-şi lărgi audienţa, obiectivul nostru este de a introduce cititorii în noua literatura europeană de calitate foarte bună şi de a le oferi mai multe opţiuni.” (În plan imediat, câştigătorii primesc şi câte 5.000 de euro.) Când nu scrie literatură română modernă, Ioana Pârvulescu predă literatură română modernă la Facultatea de Litere din Bucureşti. 
După ceva ani de documentare şi reflecţie, Adriana Babeţi a finalizat şi publicat, anul trecut, volumul „Amazoanele. O poveste” (Polirom) – „o incursiune exhaustivă în lumea femeilor războinice, o călătorie virtuală ce porneşte din Antichitate şi ajunge până în secolul XXI.” Temă şi demers fără tradiţii în viaţa culturală românească: „Ca să cuceresc măreaţa cetate a amazoanelor şi, deopotrivă, cititorul, am convocat cele mai de efect trupe, cu arme şi paveze strălucitoare, gata oricând să-ţi ia ochii şi să te învăluie. Am pregătit două unităţi de asalt. Prima avea menirea să dea un iureş prin amazonstyle, căci capturile promiteau mult: cum arăta trupul războinicelor, cum era el pregătit pentru înfruntări, ce mâncau, cum se înarmau şi călăreau amazoanele, care era linia modei pe-un câmp de bătaie, dar şi cum se travesteau aceste femei belicoase. Cât despre a doua unitate, ce trebuia să lupte sub stindardul lui Eros, ţinta ei putea fi lesne ghicită. Acolo s-ar fi văzut ce pătimaşe istorii de-amor stârnesc războinicele…”. În timpul rămas, Adriana Babeţi este profesoară de literatură comparată la Universitatea de Vest din Timişoara. 
 
de notat
  • Criticul literar Dan C. Mihăilescu şi-a lansat anul trecut, la Târgul Gaudeamus, cartea „Castelul, biblioteca, puşcăria – Trei vămi ale feminităţii exemplare“, în care face declaraţii de admiraţie pentru câteva dintre femeile care au marcat România, în ciuda unei istorii dramatice – între acestea, Regina Maria, Annie Bentoiu, Zoe Cămărăşescu, Aniţa Nandriş, Lena Constante, Adriana Georgescu, Jeni Acterian. 
de urmărit 
  • Ilustratoarea clujeancă Maria Surducan a lansat anul trecut primul roman grafic din România: „Prâslea cel Voinic şi merele de aur“, adaptare pentru secolul 21 a unor poveşti de Petre Ispirescu. Interesant, romanul, care costă 60 de lei, a apărut graţie donaţiilor strânse prin crowdfunding. „Decorurile şi costumele romanului sunt inspirate din portul popular şi din îmbrăcămintea de la curtea domnească, dar sunt stilizate – spre exemplu, costumul lui Negru Împărat este o combinaţie între un echipament de scafandru şi veşmintele boiereşti de secol XVII, iar Pasărea Măiastră este îmbrăcată în port popular, însă are fustă scurtă şi o privire ademenitoare” – descria Adevărul. 


Andrei Şerban, Felix Alexa 
 
Regizori 
 
Pentru mari montări. 
 
După 22 de ani de la montarea la Bucureşti, şi 40 de ani de la montarea la New York, viziunea scenică a regizorului Andrei Şerban asupra „Troienelor” lui Euripide a avut premiera şi la Teatrul Naţional Iaşi. La intrare, precizarea: „Accesul persoanelor sub 18 ani în sală este interzis”. „Experienţa Troienelor nu este una cum să se mai fi văzut pe vreo scenă ieşeană. Dură, aproape violentă, reală, sacadată, dar şi lirică, tristă şi melancolică, piesa îi aduce pe spectatori într-un tărâm cu totul nou al operei şi baletului. Asaltaţi din toate părţile de lumini, sunete, voci, culoare, căldură, mişcare, aceştia devin ei înşişi actori în cea mai nouă producţie ce poartă semnătura reputatului regizor, devin martori la dramele troienelor. Încă de la intrarea în sala Teatrului Naţional, spectatorii sunt <<avertizaţi>> cu privire la ceea ce se va întâmpla în următoarele 60 de minute şi care nu este cu nimic mai prejos de o reală aventură. Astfel, spectatorii vor fi conduşi în culise, în spatele cortinei care cade greu, pentru a fi martorii primei părţi a spectacolului. Pe rând, dramele reginei Hecuba, a prinţesei Cassandra, a văduvei Andromaca şi a frumoasei Elena trec – la propriu – prin faţa spectatorilor adunaţi, într-un mod cu totul unic, în mijlocul scenei”, descria, în decembrie 2012, Adevărul. 
Regizorul Felix Alexa a pus anul trecut în scenă două montări după Gogol: „Revizorul", la TNB, şi „Însemnările unui nebun", la ArCuB – ambele cu actorul Marius Manole. Vorbind despre „Însemnări”, regizorul preciza: „Mă bucur foarte tare că am reuşit să adun laolaltă, într un proiect pe care l-am gândit ca fiind o îmbinare între teatru şi muzică, un muzician extraordinar, violonistul şi compozitorul Alexander Bălănescu, şi un mare actor, Marius Manole, care ne surprinde cu fiecare rol. Aventura noastră în lumea fascinantă a nebuniei gogoliene a fost o şansă de a evada din banalitatea şi vulgaritatea lumii înconjurătoare. Sper să fie la fel şi pentru publicul pe care îl aşteptăm cu drag la spectacol".  
 
de notat
  • Anul trecut a avut loc la Karlsruhe premiera spectacolului „Nu ne-am născut în locul potrivit”, scrisă de Alice Monica Marinescu şi David Schwartz, în regia lui Manuel Braun. Pornind de la istorii personale reale, piesa aduce pe scenă cinci biografii mai curând invizibile în societatea românească: o evreică în vârstă, refugiată în Uzbekistan în timpul regimului fascist şi rămasă fără adăpost în Bucureşti; un bărbat apatrid, de origine palestiniană; un tânăr afgan, care decide să fugă în România, într-un container; o femeie din Serbia şi una din Irak, pe care războiul le-a izgonit din ţările lor natale, sintetiza RL. 
  • Cristina Hermeziu, pe blogul de pe adevarul.ro: „Am văzut, la Paris, spectacolul La fille de l’arc-en-ciel/ Fata din curcubeu, de Lia Bugnar, produs şi jucat de Marcela Motoc Aguessy – în rolul prostituatei, cu acompaniamentul, la acordeon, al lui Gabriel Androne, muzician rom. Franceza şi româna au făcut un cuplu inedit în acest spectacol jucat în spaţiul intim al Théâtre de l’Orme, înfiinţat la Paris în 2002 de pasionatul şi pasionantul regizor român Laurenţiu Azimioară. Secvenţele-monolog  din viaţa prostituatei au fost performate în franceză, în alternanţă cu melodii celebre româneşti – Cine iubeşte şi lasă, Mi-am pus busuioc în păr – interpretate de actriţă pe limba Mariei Tănase. Am ieşit cu o impresie tonifiantă, alimentată pe mai multe planuri. În acelaşi timp, am ieşit cu o impresie de potenţial generos, care ar merita încă explorat.”


Mircea Cantor, Adrian Ghenie
 
Artişti plastici
 
Pentru estetici nemaivăzute. 
 
La Muzeul Naţional de Artă Contemporană din Bucureşti a fost vernisată anul trecut expoziţia „Mircea Cantor: Q.E.D.”, prima expoziţie personală în ţară a unuia dintre cei mai importanţi tineri artişti români, binecunoscut în galeriile internaţionale. Q.E.D. este cea mai amplă prezentare a operei lui Mir¬cea Cantor de până acum, cuprinzând 30 de titluri: fotografii, filme, desene şi sculpturi. „Folosirea simbolurilor într-o clădire simbolică este premisa acestei expoziţii. Spaţiile de la parterul muzeului care păstrează elemente din decoraţiunile originale, reminiscenţe ale trecutului traumatic al clădirii vor găzdui două impunătoare lucrări catalizatoare: un text gigantic scris pe perete cu fitil de dinamită (a cărui aprindere va fi performată la vernisaj) şi sculptura ce reproduce la scară reală o casă maramureşeană cu acoperişul neterminat, după cum se arată în comunicatul muzeului”, explica România Liberă. 
Tbloul <<Dr. Mengele 2>>, al pictorului clujean Adrian Ghenie, era adjudecat anul trecut, la Londra, cu 141.000 de mii de euro. „Prin analogie cu cinematografia, performanţa lui Adrian Ghenie la Londra face să se vorbească despre un <<nou val românesc>>, grupat în jurul <<Şcolii de la Cluj>>. Opt tablouri licitate începând cu 2011 l-au transformat pe Adrian Ghenie în primul artist român care obţine în licitaţii un preţ de peste 100.000 de euro. (...) Tabloul <<Dr. Mengele 2>>, de Ghenie, a intrat în licitaţie, pe 12 februarie, la Sotheby’s Londra cu o estimare de 30-40.000 de lire sterline şi a fost adjudecat cu 121.000. Creşterea cu 300% a preţului a fost posibilă pentru că lucrarea a fost disputată de mai mulţi colecţionari din Europa, Statele Unite şi Asia. Recordul precedent al pictorului clujean, născut în 1977, data din primăvara trecută şi fusese obţinut într-o licitaţie în Franţa, la Tajan, organizată în beneficiul Fabricii de Pensule din Cluj. E vorba de un grup de galerii de artă şi ateliere de creaţie grupate într-o fostă întreprindere comunistă, reamenajată printr-un grant european”, comenta anul trecut criticul de artă Nicu Ilie, pe blogul de pe adevarul.ro. 
 
de notat 
  • România a participat la cea de-a 55-a ediţie a Bienalei de Artă de la Veneţia, din 2013, cu proiectele „O retrospectivă imaterială a Bienalei de la Veneţia” şi „Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare”. Primul s-a derulat în Pavilionul României din Giardini della Biennale, având-o drept curatoare pe Raluca Voinea, şi cu participarea artiştilor Alexandra Pirici şi Manuel Pelmuş. „Centru de reflecţie pentru istorii suspendate. O încercare” a fost găzduit de noua galerie a Institutului Român de Cultură şi Cercetare Umanistică de la Veneţia: curatoarea a fost Anca Mihuleţ, iar artiştii participanţi Apparatus 22, Irina Botea, Nicu Ilfoveanu, Karolina Bregula, Adi Matei, Olivia Mihălţianu şi Sebastian Moldovan.
  • La doar 20 de ani, Vasi Hîrdo scoate o revistă internaţională care are aproape 200 de abonaţi pe toate continentele, organizează la Cluj expoziţii cu ceramişti din întreaga lume şi aduce în România personalităţi din lumea artei care, poate, altfel nici n-ar fi ajuns în ţara noastră. Şi face toate astea fără să ceară bani de la stat sau de la sponsori – aflam anul trecut din Adevărul. 


Maximilian si Daniel Zielinski 
 
Arhitecţi 
 
Pentru modelarea unor lumi noi. 
 
După ce au desenat orăşelul ecologic Masdar City, arhitecţii de origine română Maximilian şi Daniel Zielinski, parteneri asociaţi la biroul de arhitectură Foster + Partners din Londra, au trecut la proiectarea noului sediu Apple din Silicon Valley. Aşezarea, destinată potenţării creativităţii companiei care a generat o modă globală şi o cifră de afaceri mai mare decât a multor ţări de mărime medie, se va finaliza în 2016 şi va include imobile cu un impact minim asupra mediului, bazate pe surse de energie 100% regenerabile, şi peste 100 ha de spaţiu verde. „Este o şansă unică de a participa la un proiect fără limite, în care doar calitatea este apreciată şi unde clientul nu acceptă decât perfecţiunea”, au respirat adânc gemenii Zielinski, citaţi de Biz. Anterior, perechea de imaginaţii îngemănate a lucrat şi la proiectarea oraşului Masdar, din Abu Dhabi – care se vrea prima comunitate modernă din lume care va funcţiona fără vehicule cu combustibili fosili. „Plecând de la exemple reuşite de oraşe existente, studii de piaţă, o cunoaştere aprofundată a culturii locale, a modului de trai, climei şi nenumăraţi alţi factori, am creat o serie de parametri în care să ne dezvoltăm”, au rezolvat şi această temă domnii Zielinski.


The Institute
 
Agenţie de comunicare 
 
Pentru promovarea designului românesc. 
 
În mai 2013, The Institute, entitate a grupului de comunicare Millenium People, a organizat „Romanian Design Week – Preview”, primul eveniment major dedicat designului românesc. Proiectul adună opt domenii: arhitectură, design de interior, fashion, design de obiect, digital design, fotografie, graphic design şi publicitate – şi se vrea „o oportunitate de dialog între cei interesaţi de industriile creative şi specialişti, o şansă pentru designeri de a-şi promova lucrările şi de a comunica cu colegii din alte bresle”. Expoziţia centrală a ediţiei Preview a avut loc la Palatul Ştirbei din Bucureşti (asaltat atât de degradare, cât şi de proiectul unui mall care stă să se prăvălească asupra vechii clădiri – de urmărit) – unde au expus unii dintre cei mai importanţi designeri şi creativi din ţară. Partener: Asociaţia Art Laboratoire.
 
de notat 
  • Ediţia de anul trecut a Salonului Internaţional de Mobilă de la Milano a consemnat şi prezenţe româneşti, aglutinate de agenţia Dizainăr, fondată de Alexandru Ghilduş. Lucrările româneşti expuse acolo au fost semnate de 201 Design Studio, Alexandru Ghilduş, Anca Fetcu, Atelier A4, Cai Verzi pe Pereţi, Cătălin Popa, Dragoş Motica, Izzy Design, Lemps, Mădălin Gheorghe, Mihnea Ghilduş, Milena Buiculescu, Old New Design, Project Zulu, Radu Baiaş, Ruxandra Sacaliş, Silva Artis, Silvia Cornea. 


Călin Netzer, Ada Solomon
 
Regizor; producătoare 
 
Pentru filme. 
 
Anul trecut, filmul „Poziţia copilului", al regizorului Călin Peter Netzer, câştiga Ursul de Aur, marele premiul al Berlinalei – al doilea festival de film ca importanţă din Europa, după Cannes. Filmului i s-au ţinut pumnii strânşi şi pentru Oscarul pentru film străin, dar n-a mai fost să fie. Producătoarea filmului, Ada Solomon, a primit, însă, Premiul Eurimages pentru coproducţie. Discursul de mulţumire al producătoarei românce a fost unul mobilizator: „Multe dintre filmele mele sunt despre familie sau sunt legate de familie. Şi cinemaul european e o chestiune de familie. Cred că e timpul să terminăm cu nostalgia (...) şi să ne uităm la copii şi la ce e în faţă în materie de cinema".
 
de notat 
  • Anul trecut a fost proiectat public şi primul film vorbit în aromână: „Nu sunt faimos, dar sunt aromân”, al regizorului armân Toma Enache. La Festivalul de Film Babel, din Sardinia, prima competiţie internaţională destinată filmelor vorbite în limbi minoritare, dialecte sau limbi moarte, originalul film avea să primească... un premiu dat de Parlamentul European. 


Lucian Ban, Sanda Weigl şi Alexander Bălănescu 
 
Muzicieni 
 
Pentru scoaterea în lume a temelor locale. 
 
Pianistul român, stabilit la New York, Lucian Ban şi violonistul Mat Maneri, american get-beget, au concertat anul trecut şi în România, în cadrul turneului european de promovare a albumului „Transylvanian Concert” – pe care l-au înregistrat la legendara casă de discuri ECM Records (!!!), ceea se consideră că „pune România pe harta jazzului mondial”. „Înregistrat la Opera din Târgu-Mureş, albumul al cărui titlu a fost sugerat chiar de Manfred Eicher, directorul ECM – reprezintă documentul unui concert extraordinar – unul dintre acele rare momente în muzica live când chimia dintre muzicieni intră în terenul magicului, iar rezultatele sunt cu totul aparte.” Mat Maneri şi Lucian Ban şi-au început colaborarea cu proiectul „Enesco Re-Imagined", de re-interpretare a muzicii lui Enescu dintr-o perspectivă a jazzului contemporan. 
Perechea de scenă Sanda Weigl şi Alexander Bălănescu a revenit anul trecut la Bucureşti pentru concertul „Gipsy Songs“, o selecţie de piese lăutăreşti, care merg de la Maria Tănase la Romica Puceanu, prezentate în maniera inedită a celor doi. Născuţi în România, în familii cu tradiţie artistică, „amândoi au învăţat să cânte aici şi au fost marcaţi de muzica autohtonă”. 
 
de notat 
  • Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi Centrul de Muzică Electroacustică şi Multimedia au co-produs anul trecut un spectacol inedit: „Different Kinds of Electric”. Ineditul vine din realizarea unui duet live între mediul electronic şi muzicieni, prin intermediul noilor tehnologii (senzori, Kinect, iPad). În funcţie de context şi de partitura concepută, calculatorul reacţionează, acompaniind în timp real partiturile soliştilor. Protagoniştii spectacolului au fost trei dintre compozitorii români preocupaţi de utilizarea noilor tehnologii în muzică: Victor Alexandru Colţea, Constantin Basica şi Cătălin Creţu, toţi absolvenţi de compoziţie la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti şi de compoziţie multimedia la Hochschule für Musik und Theater Hamburg. 
de urmărit 
  • Beck Corlan (şi fetele, împreună cu care a interpretat anul trecut acel „omagiul adus muzicii uşoare româneşti” devenit viral pe net) – poate descoperirea anului trecut în materie de... rock creştin. 
  • Noul album al saxofonistului Mihai Iordache, pentru finalizarea căruia caută finanţare via platforma de crowdfunding we-are-here.ro. Şi concertele cuplului de scenă Byron şi Luiza Zan, când vor mai fi. 


Adrian Naidin
 
Muzician 
 
Pentru împletirile de clasic şi folcloric. 
 
De nedescris altfel decât aport la un nou patrimoniu cultural imaterial, spectacolele violoncelistului Adrian Naidin. Anul trecut, de pildă, muzicianul de formaţie clasică şi de vibraţie folclorică a putut fi ascultat într-un asemenea spectacol, acompaniat de actorul Zoltan Butuc, „unul dintre cei mai experimentali actori ai noului val”. Cei doi artişti „amestecă cu sunete adevărate poeme, dialoghează şi interferează, trecând prin propriile experienţe şi întâlniri muzicale, pentru a se regăsi într-o zonă contemporană de sensibil”, s-a scris. Oricum, de ascultat. 
În 2012, violoncelistul Adrian Naidin şi pianistul Raul Kusak, alături de Eugen Amarandei la contrabas şi Gabriel Bălaşa la percuţie, au fost invitaţi să participe la un film. Mai precis, muzica lor a fost inclusă pe coloana sonoră a filmului „The Necessary Death of Charlie Contryman“, în regia lui Fredrik Bond, soundtrack aflat în îngrija celebrului Moby. Pe Adrian Naidin l-a recomandat Ion Caramitru, care interpreta un rol în film. 
 
de ascultat 
  • „Bazar. Cântări din veacul al XIX-lea” - o încercare de a reconstitui muzica veche românească, de s-a cântat la curţile boierilor din Moldova şi Muntenia. Membrii grupului Trei parale folosesc în primul rând transcripţiile de epocă, găsite în volume precum Codex Moldavus şi Fr. Rouschitzki-Musique Orientale, şi broşurile pe care Anton Pann le-a adunat în volumele numite „Spitalul Amorului”. Interpreţi: Florin Iordan (cobză, fluiere, tambură), Daniel-Mircea Pop (voce, fluiere, percuţie),  Beatrice Iordan (cobză), Mihai Balabaş (vioară), George Ştefan Kudor-Ghiţescu (contrabas, percuţie).


Corina Şuteu 
 
Manager cultural 
 
Pentru diplomaţie culturală, privată. 
 
Corina Şuteu organizează de peste opt ani la New York festivalul de film românesc „Making Waves”. În 2012, pe fondul scandalului ICR-Marga, Corina Şuteu a părăsit Institutul Cultural Român din New York, care asigura realizarea festivalului. Dar, împreună cu Oana Radu, ex-director adjunct al ICR NY, şi cu criticul de film Mihai Chirilov, au făcut valuri mai departe, asigurându-şi rapid parteneri reputaţi şi finanţare, exclusiv privată. În 2013 nu doar că a repetat performanţa, dar a sporit-o: a adăugat o nouă locaţie, dincolo de New York, a adus şi filme din Cehia şi Slovacia, punând bazele unei manifestări culturale independente cu relevanţă internaţională. 
 
de notat 
  • Aceeaşi Cristina Hermeziu, pe adevarul.ro: „Pentru România, anul 2013 a fost un an fastuos în Franţa: Două evenimente excepţionale au pus în vitrină creativitatea românească şi au ritmat cronicile din presă sau gustul publicului francez, mare degustător de literatură şi artă. Este vorba despre <<România – ţară invitată de onoare la Salonul cărţii de la Paris>> (21-25 martie 2013) şi despre <<Scene româneşti la Spaţiul Cultural Louis Vuitton>> (11 octombrie 2013 -12 ianuarie 2014). (...) Autorii români erau, în sfârşit, <<răsfăţaţi>> de exclusivista Franţă literară: aşezaţi pe scenă, intervievaţi, savuraţi, curtaţi, portretizaţi în presă, traduşi, citiţi. Au oferit autografe pe traducerile în franceză, unele proaspăt ieşite de sub tipar: Gabriela Adameşteanu, Radu Aldulescu, Constantin Abăluţă, Savatie Baştovoi, Ana Blandiana, Lucian Boia, Magda Cârneci, Rodica Draghincescu, Dinu Flămând, Doina Ioanid, Dan Lungu, Norman Manea, Basarab Nicolescu, Andrei Oişteanu, Marta Petreu, Marius Daniel Popescu, Răzvan Rădulescu, Adina Rosetti, Eugen Simion, Bogdan Suceavă, Lucian Dan Teodorovici, Dumitru Ţepeneag, Floarea Ţuţuianu, Eugen Uricaru, Matei Vişniec, Varujan Vosganian. (...) În toamna lui 2013, România a fost ţara invitată de onoare la Espace Culturel Vuitton. Prestigioasa instituţie franceză a selecţionat 13 artişti plastici români pentru o expoziţie elegant orchestrată în spaţiul dedicat culturii al miticei mărci cu sediul pe Champs Elysée. Evenimentul a fost conceput de doi amfitrioni francezi. (...) Le-au fost complici, în selecţia celor 13 artişti români, Mihai Pop, fondatorul Galeriei Plan B de la Cluj şi Berlin, şi Rodica Seward, colecţionară de artă şi preşedinta casei de licitaţie Tajan din Paris. Cei patru au reuşit o sinteză surprinzătoare a artei contemporane româneşti, care pornea de la o selecţie dificil de realizat, într-atât de diverse şi de profunde în expresie li s-au părut a fi compoziţiile privite în zeci şi zeci de vizite în atelierele artiştilor români.”
de urmărit 
  • The Romanian Cultural Centre din Londra, asociaţie creată în 1994 de un grup de români din Marea Britanie. Centrul promovează programe culturale organizate împreună cu diaspora românească din Regatul Unit, cu intenţia de a contribui astfel la mediul ulticultural local. 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: