Friedman a vizitat Azerbaidjanul de mai multe ori în 2008, când lucra asupra cărţii „Următorii 100 de ani”, considerând această ţară drept „un punct geopolitic critic în sistemul global aflat în curs de dezvoltare”. Totodată, autorul a prognozat în cartea sa o serie de evenimente referitoare la slăbirea Uniunii Europene şi creşterea relativă a puterii Federaţiei Ruse. Statele care vor resimţi această evoluţie sunt cele aflate în apropierea frontierelor fostei Uniuni Sovietice – o linie care trece din Polonia până în Turcia şi Azerbaidjan – considerat „ancora de est a Europei la Marea Caspică”.

Din punct vedere energetic, Statele Unite pot miza pe Azerbaidjan pentru a reduce dependenţa Uniunii Europene de petrolul şi gazul rusesc şi a stabiliza din punct de vedere politic statele pro-occidentale de acolo. Or, interesul Rusiei este de a limita alternativele energetice ale europenilor pentru a nu permite apariţia unor noi conducte aflate în afara controlului Kremlinului. Aşadar, Statele Unite trebuie să devină principalul furnizor de securitate pentru Caucazul de Sud.

„Aceasta face ca relaţiile dintre SUA şi Azerbaidjan să fie interesante. Azerbaidjan este situat strategic între cele două puteri care se opun influenţei Statelor Unite în zonă: Rusia şi Iran; şi  a servit şi ca punct principal de transbordare către Afganistan. Acesta doreşte să achiziţioneze arme din partea Statelor Unite, însă, de cele mai multe ori, cererea a fost respinsă. Ca alternativă, Baku a apelat la Israel, cu care a stabilit legături strânse”.

Azerbaidjan are toate caracteristicile aliatului american devotat. Poziţia sa strategică oferă mai multe oportunităţi: influenţarea evenimentelor din Iran şi limitarea puterii ruse în Europa, prin proiecte energetice alternative, inclusiv prin iniţiativa construirii unei conducte care va trece pe sub Marea Caspică, până în Asia Centrală”.

Expertul consideră că Baku interesează Statele Unite pentru că reprezintă singurul „obstacol” în calea creşterii influenţei Rusiei şi Iranului în Caucaz, din moment ce în Georgia s-a stabilit un guvern filo-rus. Recomandarea ar fi ca americanii să adopte o strategie de sprijin preventiv pentru partenerii strategici, în schimbul unor reacţii spontane şi acţiuni militare la crize neprevăzute din zonă.

„Atât Hitler, cât şi Stalin au înţeles că stăpânirea Baku însemna controlul asupra Eurasiei. Realităţile energetice au suferit schimbări, dar nu în măsura în care Baku să piardă din importanţa strategică. [...] Mulţi americani nu călătoresc la Baku, iar alţii nu citesc istoria. Deşi garantarea securităţii unui actor strategic nu costă mult, acum nu ne putem aştepta la prea multe din partea Statelor Unite”, conchide expertul de la Stratfor.

Ţîbrigan Nicolae - absolvent al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, expert Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN).