„Revista pentru toţi” (pentru toţi cei cu mintea deschisă)

Prima apariţie FPR din acest an este o ediţie realmente specială. Include probabil prima demonstraţie de această diversitate şi anvergură că ţara nu merge doar „într-o direcţie greşită” – ci în multe direcţii bune.

Când redacţia de la Washington a scos primul catalog al ‘intelectualilor globali’, ne-am întrebat de ce nu există acolo niciun intelectual român; întrebarea a rămas. Apoi, cataloagele FP 100 Gânditori Globali ne-au pus pe drumul cel bun. Coborând de la relevanţa globală la cea locală, putem identifica, de-a lungul unui an, „100 de nume româneşti care schimbă lucrurile în bine, cu puterea ideilor sau a exemplului”? Suntem deja la a treia listă anuală de acest fel – care a devenit un fel de „şi mai mult decât atât”.

Tot anul trecut am scanat, continuu, după asemenea figuri şi tendinţe. În decembrie, având în faţă întreg toptanul de nume şi fapte adunate, am considerat că scopul cel mai bun nu ar fi să selectăm din ele o sută şi gata, de dragul simbolismului numărului – ci, tocmai, să arătăm cât de multe şi de diverse pot fi acestea. Avem acum în lista noastră critici ai sistemului politic şi buni primari, mulţi diplomaţi şi câţiva experţi în relaţii internaţionale, o lungă suită de antreprenori şi manageri, oameni cu un consistent angajament social, elevi şi profesori brilianţi şi reparatori de şcoli care scârţâie, cercetători şi inovatori, artişti premiaţi, jurnalişti realmente independenţi, autori de idei şi promotori de proiecte de dezvoltare, magiştri şi încă debutanţi – inclusiv debuturi promiţătoare dar deja împiedicate de vitregiile sorţii. Repetăm şi aici o notă finală: „Punem întreaga listă sub semnul datoriei celor precum cei enumeraţi mai sus de a face cât mai multora posibilă împlinirea potenţialului.”

Deloc în ultimul rând, avem şi o primă listă de acest fel pentru Republica Moldova. (Următoarele liste anuale întocmite de FP România vor trebui să aibă o tot mai mare acoperire – şi relevanţă – regională. Ca încă o declinare a unuia dintre marile scopuri ale ediţiei româneşti a revistei internaţionale FP: adăugarea de perspective din regiune la perspectivele globale ale editorilor americani.)

Prin punerea laolaltă a atât de multor şi de diverselor profiluri şi direcţii, arătăm şi că FP România este „revista pentru toţi” – nu doar pentru profesioniştii din politică şi diplomaţie, administraţie sau armată, economie şi afaceri, universitate (şi pentru aspiranţii la asemenea cariere), ci pentru toţi cei cu mintea deschisă, conştienţi că mersul lumii îi implică şi pe ei. Noi scrutăm după toţi aceştia, iată, un an întreg, Dvs puteţi găsi ediţiile FP România la fiecare două luni. Revelaţii garantate!

Şi pentru că revista este pentru toţi, această ediţie nu se reduce la un lung pomelnic de bune intenţii. Ce mai avem, foarte acidulat. Chiar în deschidere avem ideea că Statele Unite trebuie să fie mai asertive cu tot mai asertiva Chină. Şi ideea că fiecare clasă de mijloc locală, ca şi mai toate împreună, vor cere socoteală celor 1% - altfel spus, Marx se întoarce! Avem, apoi, lungi eseuri, de pe buza prăpastiei siriene şi din hecatombele ciadiene – în articolul despre relaţia tartorului Hissène Habré cu Washingtonul puteţi găsi două feţe ale relaţiei americanilor, lideri politici sau avocaţi activişti, cu democraţia şi cu drepturile omului în lume. Din vecini, avem o discuţie cu doi universitari de pe Maidanul din Kiev despre ce le încălzeşte spiritele. Şi observaţia că Polonia îşi orientează armata oarecum invers decât auzim în România – subiect la care vom reveni. Şi, iarăşi remarcabil, avem descrierea unui proiect prin care România poate exporta în regiunea Mării Negre nu doar energie, ci şi experienţa dobândită în reforma sistemului de îngrijire a copiilor fără părinţi. Pe data viitoare! – editorii români