Resetare cu ceva griji în relaţia România-Rusia
0
Lauren Goodrich, analistă Stratfor specializată pe Eurasia, oferă o perspectivă mai clară asupra intereselor Moscovei în vecinătatea României, în cadrul unui interviu acordat „Foreign Policy România”.
Articol publicat în FP România nr. 36 (septembrie/ octombrie 2013)
Ce am putea aştepta de pe urma unei relaţii mai apropiate cu Rusia? Gaze mai ieftine, deschidere pentru produsele româneşti?
România este una dintre ţările Europei Centrale şi de Est în care Rusia investeşte în mod activ, în cadrul strategiei actuale a Kremlinului de a-şi extinde prezenţa şi influenţa economică în regiune, profitând de problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană.
România are nevoie de investiţii, este în căutarea lor. Prin urmare, pe termen scurt, ţara ar putea obţine capitalul de care are nevoie de la Rusia, care pare dispusă să investească.
De asemenea, România şi-ar putea îmbunătăţi şi relaţiile comerciale cu Rusia: cu alte cuvinte, produsele româneşti ar putea fi vândute pe piaţa rusească şi viceversa. Rămâne, însă, de văzut cât de pozitiv ar fi impactul acestor activităţi asupra economiei, deoarece există o serie de variabile care influenţează lucrurile atât pe termen scurt, cât şi pe termen mediu şi lung.
România trebuie să se asigure că interesele sale comerciale nu îi reduc autonomia şi nu îi pun în pericol interesele naţionale. De la încheierea Războiului Rece, Rusia îşi promovează interesele naţionale prin intermediul unei reţele de relaţii comerciale în ţările din regiune, creând astfel un fait-accompli economic.
Dar Rusia? Ce ar avea de câştigat de pe urma unei relaţii mai bune cu România? Ce compromisuri ar trebui să facă ţara noastră? O prezenţă mai accentuată a Rusiei pe piaţa energetică din România, blocarea exploatării gazelor de şist?
Rusia are două mari imperative geopolitice: să îşi păstreze unitatea ca ţară şi să se impună ca o putere regională. În perioada de după Războiul Rece, Rusia s-a ocupat pe îndelete de consolidarea societăţii sub o singură autoritate şi a început să elaboreze o strategie pentru a se reimpune ca putere regională. A debutat prin a-şi folosi resursele naturale ca pârghii de balansare a forţei în raport cu marile puteri de dincolo de periferiile sale.
În acest moment, când intrăm într-o eră post-post-comunistă, Rusia caută să profite de problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană şi încearcă să plaseze investiţii strategice în Europa, în special în grupul ţărilor din centrul şi din estul continentului – din care face parte şi România.
Prin urmare, Rusia nu trebuie să îşi extindă prezenţa pe piaţa energetică din România, ci doar să blocheze ţara prin înţelegeri de alimentare cu gaze pe termen lung, la fel cum a făcut şi cu statele învecinate. Energia este un sector prin care Rusia încearcă să-şi solidifice relaţiile comerciale. Moscova oferă preţuri mai mici la gaze pentru contractele pe termen lung, deoarece este mai interesată de alimentarea cu gaze pe viitor decât de preţurile plătite în prezent. Multe ţări din vecinătatea României beneficiază deja de pe urma acestei strategii, iar Bucureştiul s-ar putea implica şi el în proiect.
De asemenea, Rusia şi-a extins prezenţa energetică în multe state ale Europei Centrale, deşi acolo strategia sa e percepută adesea ca fiind agresivă. Prin urmare, Moscova va trebui, probabil, să se îndrepte spre ţări în care influenţa rusească nu întâlneşte o opoziţie atât de dură. În plus, Rusia va încerca să-şi extindă prezenţa şi în alte sectoare. Va face progrese discrete, dar substanţiale în acordurile sale comerciale cu ţările din Europa Centrală şi de Est. Va folosi mai degrabă sucursalele unor grupuri străine sau companii-fantomă decât marile sale firme de stat pentru a achiziţiona active în domeniul chimic, al producţiei sau al transporturilor.
Cât despre gazele de şist, Rusia le-a pus pe lista ameninţărilor la adresa siguranţei naţionale încă din 2010 şi face propagandă în mod activ în Occident împotriva exploatării lor. Rusia abia a făcut primii paşi în domeniul tehnologiei pentru extragere gazelor de şist şi nu a luat încă în considerare această variantă. De asemenea, Moscova a încercat mereu să atragă marile companii străine în Rusia, cu contracte avantajoase, ca să nu le lase să activeze în alte ţări europene în domeniul gazelor de şist. Totuşi, toate aceste măsuri sunt minore, iar Kremlinul ştie că pe viitor gazele de şist vor face concurenţă rezervelor de gaze naturale din Federaţia Rusă. Din acest motiv, Moscova face tot posibilul să blocheze cât mai multe ţări prin acorduri de livrare de gaze pe termen lung şi nu activează atât de agresiv pe piaţa energetică, deoarece vrea să-şi păstreze avantajul acolo unde poate.
Până la urmă, e înţelept din partea noastră să resetăm această relaţie? Ce ţinte ar trebui să ne fixăm?
Relaţiile inter-statale sunt definite de interesele strategice ale ţărilor implicate. România, ca orice altă ţară, ar trebui să-şi facă propriile calcule şi să stabilească cum ar vrea să arate relaţiile sale cu celelalte state. Stratfor şi George Friedman au spus adesea că România ar trebui să-şi alinieze interesele cu cele ale Poloniei şi Turciei. Toate trei au o istorie comună de înfruntare a puterii ruseşti. Toate trei trebuie şi doresc să construiască relaţii comerciale puternice cu Rusia. Trebuie, însă, să se asigure, în acelaşi timp, că aceste relaţii comerciale nu le diminuează autonomia şi nu le ameninţă interesele naţionale.
Articol publicat în FP România nr. 36 (septembrie/ octombrie 2013)
Mare atenţie! Se reconfigurează Eurasia
Mai ţineţi minte surpriza de proporţii pe care a produs-o, nu cu mult timp în urmă, declaraţia extrem de tranşantă făcută de Egemn Bagis, ministrul turc pentru afaceri europene, care spunea că „Cel mai probabil, Turcia nu va fi niciodată membră a Uniunii Europene”? întreabă Cristian Unteanu, corespondent de presă la Bruxelles, într-o postare pe blogul său de pe adevarul.ro.
România şi Rusia, o prea lungă stagnare
Ce se întâmplă în zona relaţiilor dintre România şi Rusia? Chiar totul este negru şi doar acum a început un uşor dezgheţ? În realitate, lucrurile merg „spre mai binişor”, dar asta nu înseamnă că nu se fac unele progrese mai rapide în zone punctuale, scrie Marius Văcărelu, specialist în geopolitică, pe blogul său de pe adevarul.ro.
Cum reuşeşte Rusia să extindă Uniunea Vamală în spaţiul exsovietic
Moscova se foloseşte de toate tertipurile ca să întărească legăturile cu fostele republici sovietice, pe care vrea să le includă în Uniunea Eurasiatică, concepută ca un pandant al Uniunii Europene.
Ucraina, cu fundul în două luntri: Vrea şi în Uniunea Europeană, şi să fie aproape Rusiei
Preşedintele ucrainean Viktor Ianukovici pare nehotărât în ce direcţie să-şi ghideze ţara: spre Est, unde Putin ar putea să-i ofere gaz la un preţ mai mic, sau spre Vest, unde susţinătorii săi – nişte oameni de afaceri importanţi şi influenţi – consideră că există pieţe prospere.
Traian Băsescu: „N-am văzut moldoveni cu ochii oblici, ce să caute în Uniunea Eurasiatică?“
Preşedintele român Traian Băsescu a declarat într-un interviu pentru Europa Liberă, în ajunul vizitei sale la Chişinău, că poporul din Republica Moldova este parte a poporului român, iar cultura, istoria, toate recomandă integrarea acestei ţări în UE şi nu în Uniunea Euroasiatică.
Visul neîmplinit al lui Vladimir Putin: Uniunea Eurasiatică
Realizarea Uniunii Eurasiatice din Scoţia până în Noua Zeelandă este una din sarcinile strategice ale preşedintelui rus Vladimir Putin. El şi-a manifestat, în nenumărate rânduri, intenţia de a duce la înfaptuire ideea eurasiatică. În acest sens, Putin a făcut mai multe declaraţii oficiale în care invita statele partenere să se alăture viitoarei Uniuni Eurasiatice.
Se încarcă comentariile...
