Ca o conştientizare a evoluţei umanităţii, m-am simţit dator să remarc prin acest articol la adevărata valoare această iniţiativă academică care recunoaşte prin programul de studii propus în egală măsură atât inevitabilitatea cât şi necesitatea unei noi ordini mondiale în care economicul primează.  Către ce ne îndreptăm ca umanitate încă nu ştim, dar dacă vrem ca pe viitor să nu mai fim doar luaţi de val, uneori chiar împotriva voinţei noastre, trebuie să înţelegem ce se întâmplă în jurul nostru şi să acţionăm prin oameni bine pregătiţi. Iar în jurul nostru, ochii diplomatului economic văd o ţară precum Germania care a sfidat criza şi a câştigat printr-un război economic ceea ce nu a reuşit în două războaie mondiale.

Văd China care ameninţă supremaţia mondială după ce a înţeles că simpla hărnicie nu este suficientă dacă nu este dublată de o strategie a diplomaţiei economice în care nu contează dacă pisica este albă sau neagră atâta timp cât prinde şoareci. Văd România şi oportunităţile economice pe care trebuie să le fructifice pe viitor. Relaţiile internaţionale ale prezentului şi viitorului nu se mai pot bizui doar pe istoria diplomaţiei, politică şi drept. Ele trebuie să integreze o doză cel puţin egală de geopolitică economică.    

De această binevenită iniţiativă se fac vinovaţi atât Universitatea Transilvania din Braşov cât şi Uniunea Camerelor de Comerţ Bilaterale din România. „Recâştigarea pieţelor internaţionale” este miza acestui proiect academic, în cuvintele preşedintelui CNCDRE conf. univ.dr. Nasty Vlădoiu, dar nu mă pot abţine să nu remarc cu tristeţe că recunoaşterea adevărului acestor spuse, cum că înainte de 1989 aveam mai multe pieţe internaţionale câştigate, este în totală contradicţie cu frumoasele portrete care împodobesc cocheta Aulă a Candelabrelor. Portrete care îi prezintă pe toţi conducătorii Camerei de Comerţ şi Industrie a României de la înfiinţarea acesteia de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza în 1864 şi până în zilele noastre. Toţi mai puţin pe cei din perioada comunistă, care sunt doar enumeraţi într-o singură ramă mai discretă.

Departe de mine gândul de a nu admite şi repudia ororile comunismului, dar aceasta are prea puţină legătură cu a nu recunoaşte meritele unor oameni care au sprijinit şi uneori condus comerţul exterior românesc într-o perioadă de excedent comercial record.

Găsiţi acest articol aici, în zona Foreign Policy ca o recunoaştere a importanţei diplomaţiei economice în lumea de azi şi de mâine, dar şi ca simbol al unui prim pas făcut în România pentru intrarea noastră în acest club în afara căruia mai există azi doar statele eşuate.

Text semnat de Marius Dincă – phd SNSPA.