Presiuni dinspre frontul de est

Rusia încearcă să zădărnicească acest proces şi a reactivat mai multe pârghii de presiune asupra autorităţilor de la Chişinău. Aceste presiuni s-au desfăşurat pe mai multe paliere sensibile pentru Republica Moldova:

  1. Mass-media eurasiatică: în ultima perioadă cetăţenii moldoveni sunt supuşi unui atac informaţional desfăşurat pe mai multe canale, presupunând un volum consistent de ştiri, reportaje, site-uri care promovează avantajele de care s-ar bucura Rep. Moldova dacă ar adera la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan/Uniunea Eurasiatică (ЕврАзЭС).
  2. Transnistria: La 10 iunie anul curent, preşedintele autoproclamatei „republici moldoveneşti nistrene”, Evgheni Şevciuk, a ratificat legea „frontierei de stat” care presupune instalarea stâlpilor de graniţă şi a unor posturi de control pe Nistru – acţiune menită să provoace conflicte în Zona de Securitate pentru a împiedica intenţia Chişinăului de a-şi securiza frontiera de est în vederea îndeplinirii condiţiei impuse de UE pentru liberalizarea regimului de vize.
  3. Referendumul eurasiatic: Iniţiativă lansată încă în primăvara anului 2012 din partea unui grup de iniţiativă condus de către liderul Partidului Social Democrat, Victor Şelin. Din totalul de 231 278 semnături constatate de către comisia CEC, doar 15% (34 024) au fost validate, depistându-se semnături falsificate, semnături ale persoanelor decedate, ale persoanelor care nu au atins majoratul, ale persoanelor care nu erau la momentul semnării în ţară, nume care figurau concomitent pe mai multe liste etc.
  4. UTA Găgăuzia: Recent Adunaraea Populară a Găgăuziei a decis că, începând cu 1 ianuarie 2014, la Comrat şi în alte localităţi locuite de către găgăuzi limba de stat se va numi oficial „moldovenească” şi nu română. Iar la şcoală elevii vor studia „istoria Moldovei” şi „limba şi literatura moldovenească”. Totodată, la propunerea venită din partea mişcării obşteşti „Găgăuzia Unită”, condusă de actualul başkan (guvernator), Mihail Formuzal. Liderul de la Comrat a solicitat Adunării Populare găgăuze sa convoace un referendum consultativ pentru a afla opinia localnicilor despre orientarea politicii externe a Republicii Moldova. Cei peste 100 de mii de alegători ar urma să fie întrebaţi dacă doresc aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, Uniunea Vamală sau la niciuna. Chişinăul a reacţionat prin vocile preşedintelui Nicolae Timofti şi premierului Iurie Leancă, calificând acţiunile lui Formuzal „anticonstituţionale” şi orientate spre interesele forţelor ostile integrării europene” a Rep. Moldova.
  5. „Revoluţia de catifea” a PCRM: Această „revoluţie de catifea”, iniţiată prin declaraţia liderului comuniştilor Vladimir Voronin, presupune organizarea unor proteste, marşuri stradale pentru demiterea conducerii Comisiei Electorale Centrale, audierea premierului Iurie Leancă, a miniştrilor economiei, agriculturii si de externe chiar la prima şedinţă plenară, criticând, în acelaşi timp, Summitul de la Vilnius în cadrul căruia R. Moldova va parafa Acordul de Asociere cu UE.
  6. Interzicerea importului rusesc de vinuri moldoveneşti: Serviciul rus pentru Protecţia Consumatorilor a interzis, din 10 septembrie 2013, importurile de vinuri din Republica Moldova, motivând o aşa-zisă "calitate nesatisfăcătoare" a vinului. Mai mulţi experţi consideră că această decizie este mai mult un răspuns politic la intenţia Chişinăului de a parafa/semna Acordul de Asociere cu UE. Acelaşi embargou a fost aplicat de către Rusia vinurilor din Rep. Moldova şi Georgia în primăvara anului 2006. Interdicţia privind importurile de vinuri a parvenit într-un moment de agravare a relaţiilor diplomatice dintre state pe fondul schimbărilor aduse de Revoluţia Trandafirilor şi trecerea la vectorul pro-NATO/pro-UE în Georgia precum şi al divergenţei de poziţii între Rusia şi Rep. Moldova privind viitorul Transnistriei. Embargoului, a fost supus nu numai vinul din Republica Moldova, dar şi alte produse, astfel pe 25 septembrie 2013 un lot de peste 19 tone de prune moldoveneşti, care urma să ajungă la Moscova, a fost blocat de Rosselhoznadzor, Serviciul federal de control veterinar şi fitosanitar rus.
  7.  Expulzările spontane ale cetăţenilor moldoveni: Serviciul Federal pentru Migraţie (SFM) al Rusiei intenţionează să interzică accesul în Federaţia Rusă pentru 190 de mii de cetăţeni ai Moldovei, care s-au aflat sau se află acum pe teritoriul acestei ţări, în condiţii de încălcare a regimului de şedere. De la începutul anului intrarea pe teritoriul Federaţiei Ruse deja a fost interzisă pentru 6,8 mii de cetăţeni ai R. Moldova, se mai arată în articol. Reprezentanţi ai SFM au precizat că în această privinţă nu trebuie văzute conotaţii politice, iar Rep. Moldova nu este nici pe departe printre  primele ţări ale CSI la capitolul încălcării legislaţiei ruse a migraţiei.
  8. „Diversiunile” lui Rogozin: Autorul a mai multor atacuri şi ameninţări la adresa Chişinăului, vicepremierul rus Dmitri Rogozin a comentat pe contul său de Twitter, întâlnirea lui Traian Băsescu cu preşedintele Parlamentului moldovean Igor Corman, afirmând că preşedintele român planifică integrarea Republicii Moldova în Uniunea Europeană, apoi anexarea (Anschluss-ul) acesteia de către România. În alte rânduri, oficialul şi-a permis chiar să ameninţe Rep. Moldova (mai degrabă pe cetăţenii moldoveni pentru a pune presiuni asupra guvernului), că dacă va semna vreun acord de asociere cu UE, Rusia ar putea înceta livrările de gaze naturale.
  9. Datoria pentru gaz a Tiraspolului: Deşi Ministrul Economiei, Valeriu Lazăr, a declarat că ajuns la o înţelegere cu furnizorul rus de a diviza sistemul de gazificare de pe cele două maluri ale Nistrului, Moscova îşi aminteşte constant de datoria pentru gaz a autorităţilor autoproclamate de la Tiraspol care se ridică la suma de 1,8 miliarde de dolari.

Pe lângă aceste presiuni se mai adaugă şi derapajele interne ale Rep. Moldova care pot pereclita oricând parcursul european. Ultimele evoluţii în sectorul bancar (Moldova-Agroindbank şi Banca de Economii) şi cel de transporturi (aeroportul Chişinău) pot fi folosite de către Moscova drept oportunităţi în Planul anti-Vilnius.

Experienţa CSI

Spre sfârşitul anului 1991, Federaţia Rusă a intrat într-un colaps economic fără precedent, declinul bugetar atingând cota alarmantă de 30% din Produsul Intern Brut (PIB). Fără C.S.I., aceasta ar fi fost totalmente izolată şi nu ar fi putut să se dezvolte, deoarece producţia sa industrială este necompetitivă pe piaţa internaţională. Fără acest spaţiu Rusia îşi putea dezvolta doar industria extractivă şi cea de război. Spre sfârşitul anului 1993 are loc o (re)orientare agresivă a politicii externe ruse pe direcţia „vecinătăţii apropiate”. Revenind la „diplomaţia forţei” Rusia a urmărit integrarea ţărilor ex-sovietice într-o structură dominată de ea. Cu aceasta ocazie Kremlinul preia iniţiativa şi avansează proiecte pentru menţinerea zonei rublei, controlul Moscovei asupra băncilor naţionale şi sectorului bancar privat, precum şi formularea politicilor monetare, fiscale şi vamale în statele membre C.S.I. În ciuda acestor eforturi, „proiectul C.S.I.” nu a răspuns aşteptărilor, astfel încât marea majoritate a semnatarilor au sabotat din interior proiectele propuse. Economistul moldovean Sergiu Ion Chircă a demonstrat, în cadrul studiului său „Criza socio-economică şi politică în R. Moldova, consecinţele ei asupra climatului general din Estul şi Centrul Europei şi căile de stabilizare a situaţiei”, că C.S.I. reprezintă o organizaţie regională militară, economică şi politică, izolată, în primul rând, de Triunghiul Economic Mondial (Uniunea Europeană, NAFTA şi Spaţiul Economic Asiatico-Pacific), cu o frontieră geoeconomică defensivă în exterior prin articolul 7 al Convenţiei cu privire la condiţiile generale şi mecanismul de încurajare a dezvoltării cooperării întreprinderilor şi ramurilor economice din statele membre ale C.S.I., semnat la 23 decembrie 1993, şi care arată că „Părţile au convenit să nu ceară ca plata pentru mărfurile livrate să se facă în valută liber convertibilă”, deşi dolarul american era la acea vreme foarte activ pe piaţa rusă, or, în opinia economistului, această „izolare” de piaţa economică internaţională a adus prejudicii grave Republicii Moldova resimţite pe termen lung (Tabelul 1):

Tabelul 1. Dinamica principalilor indicatori macroeconomici (în %) determinat în baza „European Expertise Service. Tendinţe în economia Moldovei” (apud Sergiu I. Chircă, Basarabia. Lupta continuă, Editura Arc, Chişinău, 1997, pag. 38)

Indicatorul

1991

1992

1993

1994

1.Produsul Intern Brut (faţă de anul precedent)

-17,5

-11,9

-24,1

-31,0

2.Deficitul bugetar consolidat

-

-

-7,6

-5,9

3. Inflaţia lunară

7,9

27,0

32,0

6,2

 

Trebuie să recunoaştem că Rusia a avut de pierdut în plan geoeconomic, nu numai când a adoptat paradigma „izolaţionistă”, ci şi atunci când a fost perturbat vechiul sistem economic de factură sovietică.

Aşadar, Acordul de la Alma Ata, prin care 11 foste republici sovietice (cu excepţia Estoniei, Letoniei, Lituaniei şi Georgiei) aderă la C.S.I., trebuie să fie înţeles ca un proiect geopolitic rusesc de a recupera aria de influenţă sovietică. Rusia îşi percepe în mod diferit vecinii, modelul apare sub forma unor cercuri concentrice care gravitează în jurul Moscovei. Fiecare ţară membră C.S.I. ocupă un loc special în ceea ce Rusia denumeşte vecinătatea sa imediată. Cu cât încerci să te îndepărtezi de această zonă, cu atât presiunile politice, militare şi economice dinpre Kremlin cresc.

Uniunea Vamală eurasiatică citită prin grila barometrelor de opinie

În Rep. Moldova este prezent un fenomen paradoxal de aderare la oricare dintre formaţiunile inter-statale de moment (opţiuni geopolitice) ca surse de prestiugiu şi securitate. Evoluţia tendinţei privind intenţia de a vota la referendum pentru aderarea Rep. Moldova la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan, poate să ne ofere detalii importante pentru estimarea suportului general al cetăţenilor faţă de această opţiune geopolitică, mai ales dacă întrebarea este formulată în contrapondere cu celălalt proiect geopolitic, aflat în opoziţie – Uniunea Europeană: „Dacă totuşi ar trebui de ales în cadrul unui referendum între aderararea Rep. Moldova la Uniunea Europeană şi aderarea la Uniunea Vamală Dvs. ce aţi opta?”.

În Rep. Moldova este prezent un fenomen paradoxal de aderare la oricare dintre formaţiunile inter-statale de moment (opţiuni geopolitice) ca surse de prestiugiu şi securitate.

În graficul de mai jos sunt prezentate rezultatele barometrelor de opinie realizate de către Institutul de Politici Publice (IPP), care înregistrează evoluţia opţiunii strategice a cetăţenilor de alegere a Uniunii Vamale Rusia-Belarus-Kazahstan în contrapondere cu Uniunea Europeană pe perioada 2011-2013:

Aici observăm că opţiunea pro-Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan scade progresiv pe perioada noiembrie 2011-aprilie 2013, în contextul contraponderii cu un proiect mult mai atractiv pentru societatea moldovenească – UE. O altă curiozitate constă în faptul că un segment semnificativ de cetăţeni ar vota la referendum ambele opţiuni, în funcţie de conjunctură, numai pentru a oferi o şansă de dezvoltare Rep. Moldova în cadrul unei structuri geopolitice mai mari. Totuşi, din cele două preferinţe, Uniunea Vamală pierde indubitabil în faţa Uniunii Europene.

Ţîbrigan Nicolae – absolvent al Facultăţii de Sociologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii Bucureşti, expert Fundaţia Universitară a Mării Negre (FUMN).