Reforma Consiliului de Securitate prin lentilele naţiunilor G4. Secretarul general al ONU îşi doreşte o Germanie mai activă pe plan internaţional

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Schimbările survenite pe scena politică internaţională ce au adus în prim plan noi actori, dar şi o securitate tot mai volatilă, au condus în mod inevitabil la o nevoie de restructurare a Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite. Care sunt statele ce îşi doresc un loc permanent în Consiliu, cum îşi valorifică ele şansele, dar şi ce solicitări face Germaniei Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon?

Reforma Consiliului de Securitate se află de foarte mulţi ani pe agenda ONU, dar şi pe cea a numeroaselor state ce au arătat un interes susţinut în obţinerea unui loc permanent în cadrul Consilului.

În acest moment, Consiliul de Securitate este reprezentat de cincisprezece membri, dintre care cinci membri permanenţi cu drept de veto: Statele Unite ale Americii, Rusia, China, Marea Britanie şi Franta şi zece membri ne-permanenţi, aleşi în cadrul Adunării Generale a ONU, pentru un mandat cu o durată de doi ani.

Structura Consiliului de Securitate, organism al ONU ce se ocupă cu menţinerea păcii şi securităţii internaţionale a suferit foarte putine modificări pe parcursul celor 67 de ani de activitate, anul 1963 fiind anul în care a avut singura modificare esenţială în ceea ce priveşte numărul de state ce ocupă locuri ne-permanente, şi anume o creştere de la şase la zece locuri.

Deşi numărul de state membre ONU a crescut semnificativ odată cu intensificarea procesului de decolonizare şi obţinerii independenţei de către numeroase state, structura Consilului de Securitate nu a urmat aceeaşi logică a extinderii.

Apariţia pe scena internaţională a noi state, dar şi dezvoltarea economică şi militară semnificativă a altora, a condus la o multipolarizare evidentă a lumii.

În acest context, la nivel regional şi nu numai, s-au creat diferite grupuri de state care au demarat o serie de acţiuni în vederea reformării structurii Consiliului de Securitate, dar şi a efcientizării şi legitimizării proceselor decizionale.

Unele dintre aceste demersuri statale individuale s-au concretizat în organizarea unor grupuri de naţiuni, care au ca scop reformarea Consiliului, fie în ceea ce priveşte extinderea acestuia, fie eficientizarea acţiunilor întreprinse.

Strategiile G4 şi restructurarea Consiliului de Securitate

Grupul de state G4, din care fac parte Germania, India, Japonia şi Brazilia, reprezintă unul dintre cele mai vocale grupuri de state care şi-au exprimat interesul pentru restructurarea Consiliului, dar şi pentru obţinerea unui loc permanent în cadrul acestuia.

Cele patru state au pornit pe dificilul drum către aşa-numitul grup “P5”, având ca argumente contribuţiile financiare şi militare semnificative pe care le-au direcţionat către acţiunile de menţinere a păcii şi securităţii internaţionale întreprinse de ONU, dar şi rolul tot mai important pe care îl excercită la nivel regional şi global.

De asemenea, acestea îşi motivează demersul şi prin faptul că structura Consiliului de Securitate nu se mai regăseşte în contextul internaţional actual, mult diferit de cel existent la momentul înfinţării ONU.

Structura propusă de statele G4 cuprinde 25 de membri, dintre care şase noi membri permanenţi (din Africa două state, din Asia două state, câte unul din America Latină şi din Europa de Vest) şi patru membri nepermanenţi aleşi (câte un loc pentru Africa, Asia, America Latină şi Grupul est european - GEE).

Necesitatea reprezentării în Consiliu într-un numar mai mare a statelor în curs de dezvoltare care au devenit poli semnificativi de putere, dar şi nevoia reprezentării continentului african în rândul statelor ce ocupă locuri permanente, au fost aduse deseori în dezbaterile din cadrul Adunării Generale a ONU.

Dar nu numai reuniunile oficiale ale Naţiunilor Unite au fost scena pe care statele G4 şi-au exprimat interesele, ci şi întâlnirile la nivel regional sau întâlnirile bilaterale, în cadrul cărora încearcă să găsească parteneri pentru drumul către obţinerea unui loc permanent în CS.

Misiunea statelor G4 este cu atât mai dificială, întrucât reformarea CS presupune suportul unei vaste majorităţi şi anume două treimi din totalul statelor membre ONU, dar şi de votul pozitiv al statelor membre permanente al Consiliului de Securitate, care se bucură de dreptul de veto.

Ban Ki-Moon vrea o Germanie mai vizibilă militar la nivel internaţional

Germania şi-a conturat obiectivele în ceea ce priveşte reforma Consiliului de Securitate, făcând apel la rolul important pe care îl are la nivel regional şi internaţional, fiind cea mai puternică economie a Europei şi având cea mai numeroasa populaţie din regiune.

Totodată, reprezentanţii germani mizează şi pe contribuţia financiară şi politică importantă pe care au orientat-o către acţiunile Naţiunilor Unite, Germania situându-se pe locul al treilea în ceea ce priveşte resursele financiare puse la dispoziţia ONU.

Unul dintre obiectivele pe termen lung ale Germaniei, dar şi al altor state europene este reprezentat de un loc permanent în cadrul CS pentru Uniunea Europeană, dar Franţa şi Marea Britanie ar renunţa cu greu la statutul pe care îl au în acest moment.

De asemenea, un loc pentru Uniunea Europeana poate fi cu greu pus in practică, în condiţiile în care statele europene nu au o politică externă comună puternic conturată, iar un consens în această direcţie ar fi dificil de obţinut.

Dar deşi statul german s-a implicat semnificativ din punct de vedere politic şi economic în acţiunile întreprinse de ONU, implicarea de ordin militar est în continuare într-un grad foarte limitat. Societatea germană este încă foarte sceptică şi rezervată în a lăsa statul german să îşi asume astfel de responsabilităţi, ca urmare a imaginii pe care Germania a căpătat-o în urma celui de-al Doilea Război Mondial şi pe care a încercat în mod constant să o îmbunătăţească. La ora actuală, deşi situaţia s-a schimbat semnificativ, implicarea militară a Germaniei în diferite teatre de operaţiuni este încă un subiect sensibil nu doar la nivel guvernamental, cât şi ca dezbatere publică.

În cadrul unui interviu acordat recent de către Secretarul General al ONU, Ban Ki-Moon, cotidianului german Der Spiegel, acesta şi-a exprimat în mod direct aprecierea pentru contribuţia financiară şi politică a Germaniei, dar a solicitat şi un rol mult mai activ în termeni militari, menţionând trupele germane convocate pentru operaţiunile din Afghanistan, Mali sau Liban.

Totodată, Ban Ki-Moon a făcut apel şi la o implicare a Germaniei în stabilizarea situaţiei conflictuale existente acum în Republica Centrafricană. Acesta a menţionat că a făcut aceste solicitări cancelarului german Angela Merkel, dar şi ministrului de externe Frank-Walter Steinmeier, dar încurajează în mod evident o dezbatere publică mult mai activă la nivelul societăţii germane asupra viitorului rol internaţional al Germaniei.

Rămâne de văzut dacă Germania va reuşi să îşi transforme dividendele de ordin economic şi politic în cele de ordin militar.

În timp ce bugetul pentru apărare a stagnat sau chiar a scăzut în cele mai multe dintre statele europene, Rusia şi China şi-au majorat bugetele aferente acestui an pentru prima dată în ultimii cinci ani.


Puterile economice emergente îşi doresc o prezenţă permanentă în Consiliul de Securitate

Unele dintre argumentele pe care le aduce India în demersul său sunt legate de faptul ca statul indian a trimis numeroase trupe în foarte multe dintre acţiunile militare de menţinere a păcii coordonate de Naţiunile Unite, în condiţiile în care tot mai multe state sunt reticente în a se implica militar într-un grad semnificativ.

De asemenea, India invocă şi faptul că prezenţa celei mai numeroase democraţii de pe glob pe un loc permanent în CS ar conduce la o reprezentare mult mai echitabilă şi democratică a populaţiei la nivelul Consiliului de Securitate. Totodată, rolul semnificativ pe care il ocupă în regiunea sud-asiatică, o regiune volatilă din punct de vedere politic şi militar sau creşterea economică susţinută şi constantă pe care a demonstrat-o pe parcursul ultimilor ani constitue argumentele ce se găsesc în negocierile conduse de India.

Obiectivul statului indian este însă contra-argumentat de numeroase voci, cu precădere cele ale statelor din regiunea asiatică, Pakistan şi China, care îsi văd poziţia ameninţată de o eventuală prezenţă a Indiei pe unul dintre locurile permanente ale CS.

Pakistanul chiar îşi motivează decizia, declarând că un stat care nu respectă rezoluţiile Consiliului de Securitate, făcând referire la conflictul indiano-pakistanez asupra regiunii Kashmirului, nu poate pretinde un loc permanent în cadrul acestuia.

Reprezentanţii chinezi şi-au articulat atitudinea împotriva demersurilor statelor G4, subliniind şi faptul că structura Consiliului de Securitate nu poate fi asemănată cu structura unei adunări generale a acţionarilor unei companii, unde fiecare membru este răsplatit şi acţionează în funcţie de aportul financiar sau militar (în acest caz) adus. Contribuţiile militare şi economice semnificative reprezintă însa, unul dintre criteriile de baza în ceea ce priveşte accederea în Consiliul de Securitate, urmat apoi şi de criteriul reprezentării geografice echitabile.

Cu siguranţă China nu îşi doreste reformarea CS prin lărgirea grupului de state ce ocupă locuri permanente şi mai ales deschiderea uşilor pentru state puternice economic şi politic din imediata sa vecinătate, cum sunt India şi Japonia.

Brazilia şi Japonia şi-au demarat campaniile de reformare a Consiliului de Securitate în cadrul G4, argumentând că actuala formulă a Consilului nu se mai regăseşte în contextul internaţional al secolului XXI, iar o repartizare geografică mult mai echitabilă ar acorda un grad de legitimitate mult mai ridicat acţiunilor ONU.

Brazilia este considerată la ora actuală cel mai important lider al Americii Latine, făcând parte şi din aşa numitul grup BRICS, al celor mai puternice economiii în curs de dezvoltare. Astfel, ca urmare a rolului economic dobândit la nivel internaţional, Brazilia urmăreşte să îşi asigure şi interesele de securitate din regiune, prin ţintirea unui loc permanent în CS.

Deşi are suportul Rusiei şi statelor europene (Franţa şi Marea Britanie), Brazilia încă nu a primit din partea Statelor Unite ale Americii un sprijin oficial clar. Se asteaptă însă, din partea administraţiei Obama, o politică mult mai conturată şi mai eficientă în ceea ce priveşte gestionarea relaţiilor cu statele Americii Latine.

Japonia mizează foarte mult în cadrul negocierilor pe prezenţa sa în topul statelor care acordă cel mai ridicat ajutor financiar sub forma asistenţei oficiale pentru dezvoltare.

Cine se opune planurilor G4?

Deşi argumentele naţiunilor G4 pot fi considerate pertinente, există şi o serie de voci care şi-au conturat poziţii ferme împotriva obiectivelor statelor G4, aşa cum este grupul “Uniting for Consensus” sau “The Coffee Club” cum mai este cunoscut, grup condus de Italia, ce are în componenţă state precum Pakistan, Mexic, Argentina, Coreea de Sud, Spania, Indonezia.

Acest grup promovează ideea reformării Consiliului de Securitate, dar îşi doreşte o creştere a numărului de locuri ne-permanente de la zece la douăzeci, motivându-şi obiectivele prin faptul că o creştere a numărului de locuri permanente ar conduce inevitabil la o ineficientizare a proceselor decizionale şi aşa îngreunate de dreptul de veto al celor cinci state, dar şi la o creştere a intereselor diferitelor state ca urmare a privilegiilor rezultate.

Reprezentanţi italieni chiar au acuzat la un moment dat că statele G4 recurg în cadrul întâlnirilor şi negocierilor cu membrii ONU, cu precădere state sub-dezvoltate sau în curs de dezvoltare, la promisiuni de ordin economic pentru a-şi atinge obiectivele.

Poziţia României în procesul de reformării CS

România face parte din grupul geopolitic regional est-european căruia îi sunt acordate două locuri în Consiliul de Securitate: un loc permanent, cel al Rusiei, şi un loc ne-permanent. Statul român şi-a exprimat în repetate rânduri susţinerea reformării structurii CS, participând la numeroase conferinţe şi negocieri interguvernamentale, ce au supus dezbaterii aceste iniţiative.

Poziţia oficială a reprezentanţilor români este aceea de sprijinire a unei structuri ce presupune acordarea încă unui loc ne-permanent Grupului Est-european în cadrul CS, dar şi eficientizarea şi transparenţa proceselor decizionale.

Reformarea CS este un subiect foarte des adus în discuţie, mai ales în contextul multipolarizării tot mai accentuate a scenei economice internaţionale, dar şi a problemelor de securitate survenite după momentul 11 septembrie 2001.

Noul preşedinte al Adunării Generale a ONU, John Ashe, reprezentant al statului insular Antigua şi Barbuda, ce şi-a început în luna septembrie a acestui an mandatul de doi ani, îşi propune intensificarea şi conturarea unei noi structuri CS, conforme cu imperativele de securitate actuale,

În acest context, la inceputul lunii noimebrie a anului trecut, secretarul de stat pentru afaceri globale, Mihai Dobre, a primit în audienţă la solicitarea acestora, pe ambasadorii statelor G4 la Bucureşti, ocazie care a permis şi discutarea reformării ONU şi a CS.

Presedintele Traian Basescu (2005) chiar şi-a exprimat în mod public sprijinul acordat statelor precum Germania, Japonia şi India pe drumul către un loc permanent în cadrul Consiliului.

Sprijinul Romaniei acordat Germaniei în acest sens, poate fi vazut şi în condiţiile în care, Germania este statul cu care România desfăşoară cele mai importante schimburi comerciale, dar şi în contextul procesului de accedere a ţării noastre la Spaţiul Schengen.

De asemenea, relaţiile economice indiano-române se află într-un proces continuu de dezvoltare, companiile indiene căutând noi pieţe de desfacere in zona est-europeană, piaţa petrolieră şi industria de apărare fiind considerate priorităţi strategice în relaţiile bilaterale economice cu România.

Cea mai recentă prezenţă a României în cadrul CS a fost în mandatul 2007-2008.

Autor: Sorina Zainea

A absolvit Facultatea de Istorie - secţia Relaţii Internaţionale din cadrul Universitaţii Bucuresti, iar în prezent urmează Masterul Roads to Democracy al Universităţii Siegen din Germania şi colaborează ca intern cu FP România.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite