De ce nu există o reală „partidă” a romilor?
0
Unul dintre cele mai bune calupuri editoriale din noua ediţie FP România (noiembrie/ decembrie) este cel despre participarea politică a minorităţii rome. Întrebând nu cu cine votează, ci de ce nu candidează am aflat că situaţia lor e asemănarea cu a românilor, nu cu a maghiarilor.
Multe şi adânci, problemele sociale/ economice ale romilor trebuie abordate la nivelul politic naţional. Tocmai acolo romii nu au o reprezentare adecvată – dedicată şi amplă. Am căutat potenţiali candidaţi romi pentru Parlamentul României – i-am găsit în partide majoritare ori străduindu-se să creeze alternativa politică etnică; sau preferând palierul comunitar şi civic. Fiecare arată, din alt unghi, mai tehnic sau mai dramatic, numărul şi gravitatea problemelor etniei. Începutul unei conversaţii FP România despre „Romii Europei”.
De ce nu există o reală „partidă” a romilor? Una cu succesele UDMR.
Damian Drăghici: Comunităţile de romi au specificul lor şi nu e nevoie să vină un antropolog sau un sociolog ca să ne spună că între comunitatea maghiară, de exemplu, şi cea a romilor sunt diferenţe notabile. De-a lungul timpului, s-au dat multe răspunsuri la această întrebare. Absenţa unui „UDMR” al romilor a fost pusă ba pe seama lipsei de organizare, ba pe seama lipsei de unitate în cadrul comunităţilor de romi.
În opinia mea, explicaţia este una mult mai profundă şi ţine de resorturi culturale şi identitare specifice. În primul rând, după cum puteţi observa, eu nu vorbesc despre comunitatea romilor, ci despre comunităţile de romi deoarece atunci când vorbim despre romi trebuie să ne referim la o largă diversitate de grupuri cu tradiţii particulare. O altă explicaţie ar putea fi legată de procesul de formare a culturii politice, nu doar la nivelul oamenilor obişnuiţi, ci şi la nivelul elitei romilor.
În fine, elementul cel mai important este că romii, chiar dacă îşi preţuiesc tradiţiile pe care le păstrează nealterate de sute de ani, nu-şi definesc raporturile cu majoritatea pe o paradigmă conflictuală, şi mă refer aici la sensul politic al conceptului de conflict. Resorturile care au dus la formarea UDMR nu au legătură doar cu un simplu clivaj etnic. Structurarea curentelor politice din interiorul comunităţii maghiare s-a realizat şi pe fondul unui clivaj religios, care în cazul romilor, majoritar ortodocşi, ca şi românii, nu există. Mai mult, romii nu au un referenţial statal aşa cum este Ungaria. A fi buni cetăţeni ai României este o virtute pentru membrii comunităţilor de romi. De aceea, mulţi romi, declaraţi sau nu, fac parte din partidele româneşti, au deţinut funcţii importante în administraţia locală sau centrală, fără a se revendica de la un partid etnic.
Personal, nu sprijin formarea unui partid etnic. Cred că emanciparea comunităţilor de romi prin educaţie, accesul nediscriminatoriu la serviciile de sănătate, accesul pe piaţa forţei de muncă bazat pe competenţe profesionale susţinute prin programe de formare continuă ce au la bază competenţa şi nu apartenenţa etnică se va putea face dacă problemele romilor sunt reprezentate de romi în toate partidele politice româneşti.
Petrică Dulgheru: Romii şi maghiarii sunt două minorităţi care trăiesc alături de români în România. Cam aici se termină asemanările. De aici încep deosebirile:
1. Factorul geografic şi concentraţia locală a minorităţilor. Comunitatea maghiară este concentrată în două judeţe, pe când romii sunt distribuiţi mai mult sau mai puţin uniform pe teritoriul ţării. Având o concentraţie locală destul de mare, etnicii maghiari au o reprezentare politică la toate nivelurile (consiliu local, primării, prefectură). Nu acelaşi lucru se poate spune despre romi. Este foarte puţin probabil ca într-o localitate unde romii nu sunt majoritari primarul sau viceprimarul să fie un rom, votat de către populaţia majoritară.
2. Direct din prima afirmaţie reiese că etnicii maghiari au o resursă umană mult mai bine pregatită în administraţia publică.
3. Antropologic, romii au fost organizaţi pe diverse caste. Deşi se unesc atunci când au un duşman comun (gadjo), în mod normal amestecarea neamurilor nu este bine privită şi, de aici, o lipsă de comunicare.
4. Maghiarii care locuiesc în România sunt încă recunoscuţi şi susţinuţi de Ungaria. Nu acelaşi lucru se poate spune despre romi.
5. Politicienii romi (atâţia cât sunt) sunt mai puţin abili şi mult mai servili decât cei ai UDMR.
Aţi candida? Dacă da, aţi prefera unul dintre partidele majorităţii?
Damian Drăghici: Candidez pentru Senatul României în colegiul 4 Senat din Bacău, pe listele USL. Aşa cum v-am spus, sunt adeptul implicării politice a romilor în interiorul partidelor româneşti. În toate partidele. Astfel, cred că vom fi mai eficienţi în reprezentarea intereselor romilor.
Petrică Dulgheru: Ca om de ştiinţă, lumea politică nu m-a atras până acum. Dacă aş candida, nu aş candida la nivel naţional. Cred că aş avea mai multă influenţă la nivel european. Dacă ar fi, totuşi, să candidez la nivel naţional, cred că aş fi mult mai eficient în a susţine cauza romilor din sânul unui partid majoritar. Cu siguranţă nu în Partida Romilor, care până acum nu s-a evidenţiat cu nimic.
Damian Drăghici este singurul muzician român deţinător al unui premiu Grammy. În vară a fost numit consilier de stat pentru problemele romilor în aparatul de lucru al premierului Victor Ponta.
Petrică Dulgheru este cercetător postdoctoral la Universitatea Liberă Bruxelles. Dincolo de activitatea ştiinţifică acordă consultanţă strategică unor asociaţii ale romilor.
Recomandări din sumarul ediţiei:
Cine a câştigat din Criză, în lume şi în România. Câţiva dintre ei: Ultra-bogaţii * McDonald’s * Polonia * Capitalismul * Învăţământul superior * Extremiştii * FMI şi BM * Integrarea UE, China şi Rusia * Reformismul * CEC, Dacia, cupoanele şamd
Soft power a la ceh: Cum poate o ţară atât de mică să aibă un brand atât de mare. Şi ce pierde România din dorinţa de a sta la masă doar cu cei mari.
Este nevoie de 100 ani pentru democraţie?
De ce nu există o reală partidă a romilor?
Cum se face şcoală la Oxford - repere pentru studenţii din ţară
America pe care o dorim acasă Cum trebuie să arate parteneriatul România-SUA în mandatul Obama II.
Mai multă muncă, mai puţini bani?
Noi şi BRIC. Cine sparge gheaţa?
FP România nr. 31 (noiembrie/ decembrie 2012)
Se încarcă comentariile...
