La începutul protestelor din Turcia, Ministerul român de Externe lansa comunicatul:

Atenţionare de călătorie – Circulaţie restricţionată din cauza protestelor în Turcia

Tip: Informaţie de călătorie

Data: 01.06.2013

Ministerul Afacerilor Externe informează cetăţenii români care doresc să se deplaseze pe teritoriul Turciei asupra faptului că în zona central-turistică a oraşului Istanbul au avut loc proteste, poliţia turcă fiind nevoită să utilizeze tunuri de apă şi gaze lacrimogene pentru înlăturarea acestora.

Ministerul Afacerilor Externe recomandă cetăţenilor români care călătoresc la Istanbul să evite zona centrală a oraşului (Taksim, Beyoglu, Harbiye, Besiktas), precum şi hotelurile aflate în această zonă, unde au loc proteste, circulaţia fiind restricţionată.

Formularea "poliţia turcă fiind nevoită să utilizeze tunuri de apă şi gaze lacrimogene pentru înlăturarea acestora" sună ca o clară situare a MAE de-o parte a conflictului. Aparent de partea comodă.

În acelaşi timp, tot pe 1 iunie, până şi presa turcă pro-islamistă şi pro-guvernamentală reproşa opacitatea şi agresivitatea reacţiei guvernului Erdogan la protestele publice.

Printr-o astfel de exprimare, Ministerul român de Externe pur şi simplu lasă să se creadă că ar cauţiona o intervenţie poliţienească larg criticată drept excesivă. Poate din obişnuinţa cu o limbă de lemn specifică, poate doar din viteza reacţiei cerute. Era atât de simplu să fi spus "poliţia folosind".

La Istanbul e vorba de revărsarea unui vulcan, dar asta e doar o metaforă. În acest caz este mult mai greu să te aşezi de-o parte sau de alta a faptului decât în cazul scurgerii lavei.

(Îi mulţumesc lui Gabriel Szekely pentru mustrare: din propria neatenţie la cântărirea nuanţelor, tonul iniţial era clar acuzator la adresa MAE. N-a existat această intenţie. E vorba doar de observarea, şi la o casă foarte mare, a unei erori elementare a presei: plasarea, cu intenţie sau nu, conştientă sau nu, de partea unei tabere.)