De-a lungul ultimelor decenii, Europa a cunoscut două mari curente, pe de-o parte poziţionându-se „gaulle-iştii“, promotori ai unei Europe independente militar, şi pe  cealaltă parte „atlantiştii“, adepţii actualei arhitecturi de securitate, în care NATO este principalul furnizor de securitate al Europei.

Cu toate acestea, propunerea făcută  de către Macron pare mai degrabă un proiect economic, decât unul sustenabil, pe termen scurt şi mediu, din punct de vedere militar, inclusiv probeleme privind suveranitatea naţională putând fi aduse în discuţie de către unele state membre.

„Nu se pune deocamdată problema creării unei armate comune europene. Apărarea rămâne în sarcina statelor membre NATO, cărora le va fi imposibil să accepte un sistem de apărare 100% european. În acest context, UE îşi păstrează statutul de gigant economic, pitic politic şi şoricel militar“, consideră Florin Luca, realizatorul programului de analiză geopolitică Dedesubturile  Hărţilor.

UE a reuşit să menţină un climat intern de pace odată cu sfârşitul celei de-a doua conflagraţie mondială, însă crizele din Africa, Asia sau politica externă a Federaţiei Ruse s-au dovedit a fi noi provocări în faţa cărora Uniunea nu a putut avea decât o apărare fragmentată, cei peste 300.000 de soldaţi americani cantonaţi în Europa de Vest sau sistemul nuclear de apărare american rămânând principalele garanţii de securitate

Mai mult, statele UE sunt dependente de structura NATO în zona de intelligence, a capacităţilor defensive anti-rachetă, a sistemelor de aprovizionare cu combustibil în zbor sau a capacităţilor Alianţei  de combatere a  războiul electronic.

„Un exemplu al acestor dependenţe este dat de faptul că nu UE a intervenit în fosta Iugoslavie, ci NATO“, a mai adăugat Florin Luca.

„UE este în primul rând un bloc economic şi commercial. Totuşi, în 1950 statele membre au pus bazele unei adevărate comunităţi de apărare ce ar fi trebuit să dea naştere unei armate comune, dar iniţiativa a eşuat în 1954 ca urmare a opoziţiei exprimate atunci de către parlamentul francez. Încă de atunci, protejarea comună a Europei a fost încredinţată NATO, căreia îî revine şi astăzi“, conchide Florin Luca.