Ziariştii din Italia au hotărât să se poate frumos cu imigranţii

Cazul "Mailat" şi fugărirea ţiaganilor din Napoli schimbă codul deontologic al ziariştilor din Italia. Activitatea profesională a ziariştilor din Italia este reglementată de o

Cazul "Mailat" şi fugărirea ţiaganilor din Napoli schimbă codul deontologic al ziariştilor din Italia.

Activitatea profesională a ziariştilor din Italia este reglementată de o organizaţie naţională, în care trebuie să se înscrie oricine vrea să profeseze în domeniu. Uniunea Junaliştilor italieni (Ordine dei Giornalisti) a fost creată iniţial ca un organ de cenzură în anul 1925, fiind pe pe atunci suspusă controlului direct al Ministerului Justiţiei.

Abia în 1963 a primit statulul actual, de instituţie liberă, cu scopul de a reglementa activitatea jurnaliştilor. Spre diferenţă de alte ţări, în Italia, înscrierea ziariştilor în Uniune este obligatorie şi este condiţionată de absolvirea unei facultăţi umaniste şi de câteva examene de cultură generală. Toate acestea în ideea de a îmbunătăţi calitatatea produsului jurnalistic.

Din păcate, în ultima vreme, românii au cunoscut pe propria piele eficienţa acestui sistem. Presa italiană (cu prepoderenţă de dreapta, urmată imediat de presa de scandal) a reuşit să insufle italienilor o fobie faţă de români.

Italia, "trasă de urechi"

Fugărirea ţiganilor din Napoli a determinat Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiaţi (UNCHR), să trimită Italiei un avertisment cu privire la încălcarea drepturilor imigranţilor. UNCHR a lăsat să se înţeleagă că un rol important în acţiunile cu caracter rasist şi xenofob din Italia îl are presa. Astfel, Uniunea ziariştilor a hotărât să adopte un document botezat "Carta de la Roma" care impune membrilor săi o serie de norme în redactarea ştirilor despre imigranţi.

Printre prevederile noului cod etic, apare faptul că nu poate fi folosit un interviu cu un imigrant, dacă acesta nu este la curent cu urmările pe care le-ar putea produce ceea ce declară. De asemnea, noul document pune la dispoziţia ziariştilor un glosar de termeni de folosit când scriu sau vorbesc despre imigranţi. Jurnaliştii sunt invitaţi să ceară informaţii de la instiuţiile în drept, când vorbesc despre problemele strănilor. Potrivit aceluiaşi document, responsabililor de număr şi redactorilor şefi le este cerut să evite ştirile care ar putea crea agitaţie inutilă în rândul populaţiei.

Poveştile imigranţilor în presă

În cazul "Mailat", românul a fost considerat vinovat atât de crimă cât şi de viol, încă din prima zi de arest, deşi procesul nu a început nici în prezent. Acuzaţia de viol mai persistă în presă, deşi nu s-au găsit probe biologice care să confirme un contact sexual. Presiunea creată de mass-media în acele zile, a determinat poliţia să evacueze tabăra în care locuia Mailat, înainte însă ca anchetatorii să poată recolta toate probele necesare.

Un alt caz care a creat panică printre italieni este cel al prostituatei românce, Doina Matei, acuzată că ar fi ucis-o cu vârfurl umbrelei pe Vanessa Russo, în metroul din Roma. Pe principiul "despre morţi numai de bine", foarte puţini ziarişti italieni au vorbit despre victimă, arucând toată vina pe româncă şi nescăpând nici o ocazie să sublinieze "profesia" acesteia. Italianca lupta de 4 ani cu dependenţa de heroină. În momentul în care s-a produs tragedia, Vanessa se întorcea de la o comunitate de suport pentru dependenţi, unde îi fusese injectată metadonă.

Relevant pentru uşurinţa cu care presa italiană este tentată să-i considere pe străini "oile negre" este cazul "Marzouk". Pe 11 decembrie 2006, buletinele de ştiri au deschis cu ştirea că un tunisian (Marzouk, n.r.) şi-a omorât soţia, copilul şi doi vecini, după care a incendiat casa şi a fugit. Nici a doua zi, apele nu s-au liniştit, "Corriere della Sera" titrând: "Ucide 4 persoane şi dă foc la casă". Dezminţirea a venit abia când s-a aflat că Marzouk se afla în Tunisia în momentul producerii tragediei.

Cum stau lucrurile azi

De o factură mult mai recentă, un articol din cotidianul "Leggo", în care un ziarist italian, Daniele Molteni, numeşte România "ţară de ţigani". Articolul a fost publicat în ziua disputării meciului Italia-România, când deja tensiunea era la cote foarte înalte. Acelaşi ziarist creionează un tablou apocaliptic al relaţiilor dintre italieni şi români, afirmând: "Răzbunarea este pregătită. Cei pe care noi vrem să-i fugărim din oraşele noastre, vor încerca să ne scoată de la Euro 2008".

Cea mai recentă dovadă de "profesionalism" aparţine ziariştilor de la "Studio Apero", telejurnalul reţelei Italia 1. În ediţiile de sâmbătă, au difuzat un reportaj despre cum au urmărit românii meciul de vineri. Documentarea pentru realizarea materialului a fost însă realizată într-o tabără de ţigani, lăsându-i pe telespectatori să creadă că acolo ar trăi românii, în general.