Vom cânta „Lili Marlene” sau reînvăţăm „Kalinka”?

Miercuri, 6 august, 2014, la ora 22.50, ora Moscovei, doamna de fier a Europei, duplicitara Angela Merkel, a avut iniţiativa unei noi convorbiri telefonice, în principiu salutară, cu preşedintele Federaţiei Ruse, ofensivul şi încă victoriosul preşedinte Vladimir Putin. Subiectul dialogului, înregistrat, ca de obicei, de serviciile secrete americane, germane şi evident ruseşti, a fost evoluţia imprevizibilă a vulcanului geopolitic din Ucraina.

Kremlinul afirmă, în comunicatul oficial, că şeful statului rus a acordat o atenţie deosebită operaţiunilor militare.

Nu am înţeles dacă se referea la ofensiva trupelor ucrainene, justificată de ţelul restabilirii suveranităţii naţionale, pe teritoriul cu graniţele recunoscute de Organizaţia Naţiunilor Unite, sau la acţiunile subversive ale forţelor speciale ruse, care trăiesc drama de a duce un război oficial nerecunoscut.

De iniţiator.

Afirmaţia, din comunicatul administraţiei prezidenţiale ruse, conform căreia Vladimir Vova Putin consideră că  „autorităţile de la Kiev sunt responsabile pentru situaţia rezultată" pare...

...fie expresia unui complex de superioritate, unul evident conferit de armele nucleare luate de la ucraineni, cărora li s-a garantat la Budapesta - perfidul Albion din coasta României - o statalitate aruncată acum în aer...

...fie efectul obsesiei de a da vina propriilor acte necugetate pe seama unui vecin uimit de ceea ce tocmai i se mai întâmplă...

Evocarea de către Frau Merkel şi gospodin Putin a misiunii recent desfăşurată de observatori OSCE, la punctele de control Doneţk şi Gukov, la frontiera ruso-ucraineană, ţine de aburirea opiniei publice internaţionale, ca şi cum la Berlin şi Moscova sunt stăpânii civilizaţi ai Europei, iar la Kiev sunt sălbaticii ce trebuie reeducaţi în bantustane diferite.

Evident urmarea unei federalizări europene...

Menţiunea, din comunicatul comic al Kremlinului, conform căruia Vladimir Putin a reiterat „importanţa stabilirii unui dialog politic real între autorităţile de la Kiev şi reprezentanţi din regiunile care protestau" este ca şi cum premierul, fără viitor politic, al Rusiei, timidul Dmitri Medvedev ar anunţa începerea unor convorbiri comparabile, între guvernul de la Moscova şi siberienii dornici, chipurile, de autonomie, federalizare, poveşti utilizate cu măiestrie de media rusă, pentru a demonstra lipsa de democraţie a actualei conduceri de la Kiev.

Bomboana pe coliva iluziilor de egalitate, dreptate şi frăţie - evident toate ipotetice, în Uniunea lui Merkel cu aplaudacii săi, inclusiv de pe plaiuri mioritice,  precum cele de la nord de vârfuri carpatine  - este pasajul final:

„Putin si Merkel au convenit să continue dialogul pe teme ucrainene la diferite niveluri."

Mai lipsea precizarea că, la finalul dialogului telefonic, Angela, care oricum merge mai departe, ar fi propus lui Vladimir Putin măcar să asculte Lili Marlene:

Cu doar câteva ore înainte de difuzarea comunicatului de mai sus, al Kremlinului, un website specializat în semnale aparent inteligente, dar cert de intelligence semnala o banalitate.

Un avion american de spionaj ar fi fost nevoit să intre în spaţiul aerian suedez fără permisiunea oficialilor autorizaţi ai Suediei, în scopul de a evita o confruntare cu un avion militar de vânătoare rus, care a încercat să-l intercepteze în spaţiul aerian internaţional.

Nevinovatul pilot american...

Agenţia de ştiri suedeză Svenska Dagbladet a precizat că incidentul s-a produs la 18 iulie, la o zi după ce cursa aeriană Malaysia Airlines Flight 17 a fost doborâtă în Ucraina.

Ce căuta avionul american de recunoastere de tipul RC-135?

Avea o misiune de colectare de informaţii despre armata Rusiei. 

Răspuns de grădiniţă, deloc credibil, din moment ce sateliţii americani au o capacitate mult mai mare de monitorizare, filmare, fotografiere şi diseminare, în presa americană, la ordin adecvat, a imaginilor care indică mutaţii ofensive ale Forţelor Armate Ruse. 

În mod firesc, militarii ruşi au urmărit, cu radarele, evoluţia pilotului american, a cărui confesiune o fi bună doar pentru emisiunea: „Noapte bună, europeni!"

Pardon, copii ai democraţiei...

Precizarea că acelaşi aviator american a devenit îngrijorat, evident de soarta sa, după ce un avion rus de vânătoare a ţinut să îi arate direcţia spre Vest este aidoma unei frecţii la un picior de lemn.

Faptul că temerarul american a devenit brusc fricos şi s-a refugiat în spaţiul aerian suedez îmi  reaminteşte cuvintele secretarului Departamentului de Stat al SUA, care afirma că armata Israelului, ca să fiu elegant, nu a acţionat deloc eficient, în Gaza. 

De data asta nici americanii.

Detaliul că oficiali suedezi au primit scuze de la omologi americani ţine de psihologia mulţimilor.

Mai bine comunicau, pe căile anterior stabilite şi încă funcţionale, cu omologii ruşi. 

Asta pentru că nici Barack Obama şi nici Vladimir Putin, dincolo retorica defensivă a primului, şi aceea ofensivă a secundului, nu îşi permit o confruntare militară. Din raţiuni deja cunoscute. 

Gloanţele imagologice trec razant pe lângă ochii şi urechile României, dar vigilenţii plătiţi pentru veghea invizibilă ne duc cu zăhărelul.

Cum?

Unul afirmând că situaţia este sub control - deşi nu am înţeles dacă este vorba de unul bilateral, cu vecinul răsăritean...-, altul că România nu este vizată de niciun pericol, carevasăzică trai nineacă pe plaiurile mioritice.

Place sau nu, Vladimir Putin nu se va împiedica de Ucraina, nici de cântecele de sirenă ale doamnei Angela Merkel, sau de lecţiile de relaţii publice răsuflate ale celui mai slab preşedinte al Statelor Unite ale Americii, din perioada postbelică, cel care nu mai ia decizii la Casa Albă, mister Barack Obama. 

Marşul lui Putin va continua.

America este de facto, prin lipsa unei atitudini adecvate, tot mai departe.

Uniunea Europeană se poate numi deja germană, după cum indică un prezidenţiabil de la Bucureşti.

Iar Rusia, ca să citez un scriitor de la Moscova, invitat la BBC, este aceea de care Europa se pare că va avea nevoie...

Nu invers.

Lili Marlene?

Nicidecum.

Altceva:

*********************************************************************************************

POST-SCRÍPTUM:

Voi posta, pe acest blog, însemnul distinctiv al Statului Major General al Armatei României, până când vor fi confirmate public:

1.) reîntoarcerea premierului la reşedinţa sa oficială, din Palatul Victoria,

2.) revenirea ministrului Apărării Naţionale şi a şefului SMG în birourile lor oficiale, de drept, de la etajul 1 al Ministerului Apărării Naţionale,

3.) repostarea galeriei şefilor M.St.M./S.M.G. la locul de onoare cuvenit, pe peretele din dreapta uşii conducătorului Statului Major General, la etajul 1.