Vizita lui Josep Borrell în Rusia şi umilirea Uniunii Europene

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
FOTO EPA-EFE
FOTO EPA-EFE

Umilinţa aplicată de ministrul rus de Externe Serghei Lavrov Înaltului Reprezentant al UE pentru Politică Externă arată încă o dată dacă mai era nevoie eşecul total al abordării business as usual al liderilor UE faţă de Moscova.

După otrăvirea lui Alexei Navalnîi şi mai apoi arestarea şi condamnarea sa cu executare la 2 ani şi 8 luni de închisoare, reacţia Uniunii trebuie să fie fermă. Sancţiuni! Nu avem ce discuta cu un regim criminal autoritar, care calcă în picioare drepturile fundamentale ale omului şi libertatea de exprimare, reprimând brutal orice opoziţie. Peste 5.000 de oameni au fost arestaţi în toată Rusia doar pentru că au manifestat împotriva corupţiei şi a violării drepturilor omului, ceea ce este inacceptabil. Aceşti oameni trebuie eliberaţi de urgenţă. Acesta ar fi trebuit să fie mesajul UE.

Nu mai este timp pentru declaraţii formale de îngrijorare şi de condamnare a încălcărilor grave ale drepturilor omului. UE şi SUA trebuie să impună noi sancţiuni individuale cercului de apropriaţi ai lui Putin. Este momentul pentru decizii curajoase. Germania trebuie să renunţe la poziţia acomodantă faţă de Rusia şi să oprească construcţia conductei North Stream 2, care nu face decât să crească dependenţa Europei de gazul rusesc, făcând-o vulnerabilă la influenţa Kremlinului.

N-a fost să fie. Ce a făcut UE în schimb? Am auzit din nou condamnări formale, îngrijorări, vorbe neînsoţite de acţiuni concrete. Ba mai mult, Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă, Josep Borrell, s-a găsit în cel mai prost moment posibil să se deplaseze la Moscova pentru a dialoga cu Lavrov. Acesta nu a ezitat să-l umilească în conferinţa de presă comună şi să ridiculizeze astfel întreaga politică externă comună a UE.

Dialog de dragul dialogului

Fostul ministru de Externe spaniol şi fost preşedinte al Parlamentului European se apară în faţa criticilor că a acţionat în virtutea vechiului principiu ”canalele de diplomaţie trebuie să rămână deschise”, cu alte cuvinte dialogul de dragul dialogului, fără rezultate, aşa cum s-a întâmplat în privinţa altor dosare importante precum Siria sau Ucraina, unde Rusia a fost mereu parte a problemei, nu a soluţiei, dar europenii au refuzat să vadă asta.

Cert este că nu ai cum să cooperezi cu un interlocutor care te minte în faţă că nu are nimic de-a face cu otrăvirea lui Alexei Navalnîi. Pur şi simplu nu ai ce să discuţi cu Putin şi ai lui decât pe limba pe care aceştia o înţeleg: sancţiuni şi costuri pentru ei şi apropiaţii lor.

Cu toată experienţa sa diplomatică, şeful diplomaţiei UE, un socialist care s-a opus introducerii oricărei referinţe la fundamentul iudeo-creştin al proiectului european în momentul dezbaterii Tratatului Constituţional, s-a purtat ca un elev prins cu lecţia neînvăţată în conferinţa de presă cu Lavrov. A asistat pasiv la atacurile acestuia împotriva UE, la anunţul expulzării unor diplomaţi europeni şi a recunoscut că a venit cu mâna goală, legitimând indirect regimul Putin: ”În ceea ce priveşte introducerea de sancţiuni suplimentare, nu există la acest moment nicio propunere făcută de niciun stat membru UE”.

Întrebarea este de ce s-a dus cu mâna goală la Moscova, ştiind că va fi umilit, dacă oricum liderii UE plănuiesc să discute abia în martie despre relaţia cu Rusia? Nu putea măcar să dea un semnal clar prin anularea vizitei?

O politică masochistă

Problema de fond este însă mai complexă. UE se vrea actor global, dar pentru orice decizie majoră de politică externă este nevoie de unanimitate, ceea ce duce la reacţii greoaie şi întârziate. Ar trebui să se treacă la majoritate calificată pentru a facilita procesul. Înaltul reprezentant pentru politică externă, deşi vicepreşedinte al Comisiei, nu este un veritabil ministru de Externe şi depinde tot de statele naţionale şi mai ales de Germania şi Franţa, care sunt în formatul Normandia pe dosarul Ucraina, care au împins Acordul pentru investiţii cu China şi care par în general să decidă cam totul.

Nici după expulzarea unui diplomat al său, nici după arestarea şi închiderea lui Navalnîi, cancelarul german Angela Merkel nu a vrut să-şi schimbe abordarea faţă de Rusia şi să anunţe suspendarea totală a proiectului Nord Stream 2, ci a insistat că cele două teme trebuie separate şi nu au nicio legătură. De asemenea, şi cancelarul austriac Sebastian Kurz s-a grăbit să declare că nu este cazul să se oprească lucrările de construcţie la proiectul energetic care subminează independenţa energetică a UE pentru că şi alte ţări vor beneficia de acesta. A se citi Austria.  

Recent, preşedintele Emmanuel Macron vorbea într-o dezbatere organizată de Atlantic Council despre necesitatea ”unui dialog cuprinzător” cu Rusia pentru a asigura pacea şi securitatea continentului european. UE nu renunţă la acest dialog de dragul dialogului cu Rusia, în ciuda evidenţei că rezultatele lipsesc cu desăvârşire. Este o politică sinucigaşă de autoamăgire, dar se pare că liderii europeni sunt un pic masochişti.

Josep Borrell a ţinut să pună şi bomboana pe colivă, lăudând Rusia pentru vaccinul Sputnik V şi exprimându-şi speranţa că acesta va fi omologat şi certificat de autorităţile europene. În opinia sa, este ”o veste bună pentru întreaga omenire”. ”Întâlnirea mea cu ministrul Lavrov şi mesajele transmise de autorităţile ruse în cursul vizitei au confirmat că Europa şi Rusia sunt în derivă una faţă de cealaltă. Se pare că Rusia se deconectează progresiv de Europa şi consideră valorile democratice drept o ameninţare existenţială”, a fost revelaţia şi concluzia Înaltului Reprezentant pentru politică externă în urma vizitei la Moscova.

Eu spun atât: Demisia lui Borrell este necesară, dar nu suficientă. UE trebuie să-şi schimbe radical abordarea faţă de Rusia sau se va decredibiliza de tot.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite