VIDEO De ce preferă armatele europene avioanele de luptă americane

Ţările europene preferă să cumpere echipamente de luptă din SUA, dar  la nivel declarativ susţin „Europa apărării“, scrie Bruxelles2.eu.

Doar armatele a şase ţări europene nu au avione de luptă de producţie americană : Franţa, Germania, Suedia, Cehia, Austria, Ungaria. Dintre acestea, doar  Suedia (Gripen) şi Franţa (Rafale) au aparate de luptă de producţie proprie, iar Germania zboară cu echipament produs în parteneriat de alte state europene (Eurofigther), în timp ce Austria, Ungaria şi Cehă deţin avioane cumpărate de la unul dintre vecinii săi: prima de la Eurofighter, celelalte două de la suedezi.

Unele state europene preferă echipament mixt . Este cazul ţărilor din sudul Europei: Spania, Italia, Grecia - care până acum au avut mare grijă să aibă cel puţin două modele în flota lor aeriană: unul de fabricaţie europeană, altul de fabricaţie americană. Cu o singură excepţie notabilă: Portugalia. 

Şi Marea Britanie, ţară foarte ataşată de legătura sa transatlantică, are grijă să-şi echilibreze achiziţiile între cele realizate din SUA şi cele realizate din Europa. Este o tradiţie a Forţelor Aeriene Regale. Britanicii - spre deosebire de francezii - preferă să-şi producă tehnica de luptă în multinaţionale decât solo. Este şi cazul avioanelor Tornado ( fabricate în cooperere de Germania şi Italia), apoi Eurofighter (redenumit Tiphoon în Regatul Unit).

 În afara avioanelor de luptă, acest lucru se întâmplă şi în cazul Airbus A400M. Un pragmatism care are la bază un fundament industrial . Unele dintre aceste avioane europene sunt fabricate în fabrici britanice.

Alegere geopolitică şi ideologică

În aceaste alegeri există şi un factor geopolitic, dar şi unul ideologic scrie Bruxelles2.eu. Ţările care au graniţă cu Rusia sunt echipate exclusiv cu echipament american , de obicei cu avioane de luptă F-16 (fabricate de General Dynamics, preluat acum de Lockheed Martin). Nu este vorba numai de performanţa aparatului, ci şi de o „poliţă de securitate“ din partea SUA, dar şi de un preţ mai mic.

Ţările din nordul Europei (Norvegia, Danemarca, Olanda, Belgia) sunt, de asemenea, echipate cu avioane americane. Aceasta este solidaritate euro-atlantică, nu solidaritate europeană. Atipic comparativ cu vecinii săi, Portugalia a cumpărat echipament american, din motive ideologice (şi motive politice foarte personale). În afara Uniunii Europene, chiar şi piloţii din neutra Elveţie zboară pe avioane americane - F/A18 Hornet fabricate de Boeing. 

Franţa îşi produce singură avioanele, dar  spre deosebire de Suedia, Parisul nu a reuşit să-şi exporte aparatele Mirage şi Rafale în alte ţări din Europa. Sunt vizate acum două ţări: Belgia şi Elveţia, dar va fi nevoie totuşi un efort mare pentru a convinge aceste două state vorbitoare de franceză să se echipeze din Franţa.

În viitor, Rafale ar putea fi ultimul avion de producţie naţională pentru că tendinţa este de a merge pe parteneriat cu Marea Britanie sau / şi cu Germania. Din motive economice, Franţa nu mai poate rezista singură.

Avantajele avioanelor de luptă americane

Dar nu poţi acuza o ţară pentru alegerea unui model încercat şi testat care este adecvat nevoilor naţionale şi care oferă un raport preţ-calitate foarte bun. F-16 a fost produs în număr mare: aproximativ 4500 de exemplare. Acest lucru permite americaniilor să scadă costul de producţie. Jumătate au fost cumpărate de forţele aeriene ale SUA, jumătate au fost date la export. Cât dat pentru un Eurofighter, Rafale sau JAS 39 noi , poţi cumpăra aproximativ patru F-16 la mâna a doua.

Trebuie recunoscut că avantajul de a cumpăra din SUA este şi acela de a aparţine unui club global. Clubul ţărilor echipate cu F-16 se întâlneşte în mod regulat pentru a cere modificări. Şi când vorbeşti cu piloţii care zboară pe acest tip de avion constaţi că lista  beneficiilor este lungă.

„Beneficiem de experienţa altora“ a explicat un pilot. „Există o actualizare constantă a avioanelor“. „F-16 de azi nu arată ca F-16 de la momentul cumpărării“. Un alt avantaj este acela că întotdeauna poţi găsiţi un vecin care are o piesă de schimb sau un mecanic capabil să ofere o mână de ajutor, la care se adaugă plăcerea de a te antrena cu piloţii americani în Arizona mai degrabă decât în Valea Po sau deasupra regiunii Auvergne din Franţa.

Deocamdată nu se întrevede nici un semn că această tendinţă s-ar inversa. Ultimele ţări nou echipate (România, Croaţia, Slovacia) au făcut optat pentru F-16. Şi bulgarii ar putea să urmeze această cale. 

Slăbiciunile industriei aerospaţiale europene

Industria aerospaţială europeană este împărţită între trei producători (Airbus, Dassault, Saab). Acest lucru îi împiedică să aibă un singur model şi, prin urmare, să facă economii. Când vine vorba de alegerea unui avion nou, ego-urile naţionale mici, precum şi diferenţele în domeniul strategic împiedică statele europene să se unească.

Tendinţa de azi este mai degrabă spre echiparea cu un singur model sau cu cel puţin de la un producător. De asemenea, trebuie recunoscut faptul că utilitatea operaţională a unui avion (calităţile necesare) diferă foarte mult de la o ţară la alta.

Majoritatea ţărilor (de la Finlanda la Portugalia, trecând prin Germania sau Belgia) au nevoie de aceste aparate pentru  supravegherea  aeriană a teritoriului şi, eventual, de participarea la poliţia aeriană internaţional (în operaţiuni multinaţionale sau sub steagul NATO). În timp ce Franţa sau Marea Britanie vor să-şi păstreze o capacitate de intervenţie ofensivă.