FOTO VIDEO Sofia tuturor protestelor: de la studenţi la sindicalişti. 160 de zile în care bulgarii cer demisia guvernului

Sofia tuturor protestelor - 20 noiembrie 2013

La ora prânzului, într-o zi de miercuri, centrul capitalei bulgare este blocat. Mii de oameni au ieşit în stradă, dar nu toţi pentru aceeaşi cauză. Sunt asezonaţi cu alte câteva mii de poliţişti şi jandarmi care păzesc intrările pe fiecare uliţă - denumirea străzilor în bulgară - aproape impasibili în faţa protestatarilor.

Ştiri pe aceeaşi temă

Taximetriştii au parcat în faţa catedralei Alexandr Nevski din Sofia. Sindicaliştii KNSB s-au adunat în piaţa Macedonia, iar studenţii la Universitatea Sofia. Trei direcţii diferite, aceeaşi destinaţie: piaţa din faţa Parlamentului, pe strada Ţarul Osvoboditel.

Pe ritmuri de muzică ce se vrea stimulativă, dar care ne duce mai degrabă cu gândul la primii ani de după comunism, sindicaliştii încep să se strângă în faţa scenei amplasate vizavi de clădirea Parlamentului. Nu sunt mai mult de două sute de oameni. Poartă veste şi şepci de carton mov. Ei nu scandează împotriva Guvernului, dar au ieşit în stradă să ceară condiţii de muncă mai bune.

Vin tinerii!

Se aşteaptă tinerii. Momentan imaginea marşului e una muncitorească, la tarabe se vând steguleţe şi fluiere. Oamenii discuta între ei, unii chiar dansează. Un bătrân ţipă prin portavoce la poliţştii din spatele baricadei care ocroteşte Parlamentul. E supărat că „ţiganii şi negrii îi vor ocupa ţară”. Lumea din jur zâmbeşte compătimitor.

La ora 11.00 intră în scenă studenţii. În fruntea mulţimii sunt liderii neoficiali ai mişcării occupy de la Universitatea din Sofia. Ivailo Dinev conduce determinat protestatarii spre piaţa din faţa Parlamentului. Jurnaliştii şi camerele de filmat îl urmăresc îndeaproape. Studenţii protestatari poartă cu ei pancarte simbolice cu mesaje anti-guvernamentale. Din boxe nu se mai aude muzica socialistă. Se strigă octabka!, se flutură steaguri şi se bat tobele. În mare parte, sunt aceleaşi feţe prezente în ultima lună la ocupaţia Universităţii Sofia.

Kolyo Kolev, 21 ani, student la University of Bath, în Marea Britanie, ţine deasupra capului un afiş pe care sunt desenate un corn şi o sticlă de apă. Împreună formează o inimă. De fapt, Kolyo ne explică metafora de pe pancarta lui:

„Cu 0.70 leva i-a cumpărat Guvernul pe contra-protestatari. Un corn costă 0.20, iar o sticlă de apă 0.50 leva. Este riscant să cumperi iubirea oamenilor”

Deşi studiază în străinătate, Kolyo spune că nu poate rămâne indiferent la ceea ce se întâmplă în ţara lui.  „Colegii mei bulgari din Anglia protestează şi ei în semn de solidaritate cu studenţii de aici”, explică el.

După jumătate de oră, din bulevard se aud vocile a peste 8.000 de sindicalişti care vin să se alăture confraţilor. La microfon, unul dintre liderii KNSB îi roagă pe protestatari să le facă loc. Aceştia se supun şi pornesc pe străzile din centrul Sofiei cu scopul de a împrejmui Parlamentul.

 
Foto
 
Foto

Tango cu jandarmii

Eşuează chiar de la prima încercare. Poliţia şi jandarmii par de neclintit în faţa lor. Degeaba se împing în cordonul forţelor speciale, studenţii renunţă după câteva coate şi îmbrânceli. Simbolic, un zid de fete se aşază faţă-n faţă cu poliţiştii din baricadă. Trecătorii aplaudă, alţii fac poze. E un moment unic pentru un turist în Sofia. 

Sunt mai puţin de o mie de oameni care au intrat acum în plin bulevard. Poliţia deviază traficul din centrul Sofiei. Oamenii sunt lăsaţi să se manifeste. De la balcoane se zăresc aparatele de fotografiat şi alte capete curioase. Marşul se opreşte însă în capătul bulevardului, unde forţele speciale îi aşteaptă pregătite: au deja experienţa a 160 de zile de proteste în Bulgaria.

Un autobuz vechi blochează ieşirea din bulevard. E al Jandarmeriei, care s-a folosit de el pentru a nu fi depăşiţi numeric de protestatari. E păzit stranşnic de oamenii cu căciuli negre pe care scrie Police. În apropiere sunt şi jandarmii echipaţi până-n dinţi. Se citeşte pe faţa lor: „Pe aici nu se trece”.

Protestatarii încep să huiduie şi încearcă timid să răstoarne autobuzul. Sunt tentative de curaj, dar ştiu şi ei că drumul spre Parlament s-a oprit aici. Dar momentul este încununat de acţiunea unuia dintre protestatari care se urcă pe autobuz, în aplauzele mulţimii. I se transmite rapid din mână-n mână un steag galben cu simbolul pumnului. Oamenii sunt entuziasmaţi de gestul extrem al colegului lor, care flutură triumfător steagul. E timpul ca lumea să cânte din nou, să strige la unison #octabka! E doar o mică victorie pe care au bifat-o, războiul e departe de a fi câştigat. Un al doilea steag îi este înmânat bărbatului de pe autobuz. Culorile Bulgariei sunt acum vedeta protestului. Manifestanţii sunt mândri de cel care a salvat de la plictiseala un protest deja obişnuit în Sofia.

Se rup rândurile fără intervenţia jandarmeriei. Teama că protestul ar degenera într-o mişcare violentă s-a risipit. Aşa cum ne spunea cu două zile înainte Ivailo Dinev, sentimentul că jandarmii şi poliţiştii fac non-combat cu scopul de a nu genera un protest de masă se păstrează. Se râde şi se glumeşte câteodată cu ei, dar studenţii conştientizează că visul lor de a schimba Bulgaria nu se realizează pe urma unor bastoane încasate în spate. Nu e timp de protest violent.

Imaginea aminteşte de România. Câţiva oameni, sute poate, care mărşăluiesc prin oraş. Dar dacă la noi s-au dus în cartierele mărginaşe, pentru a-i scoate pe oameni afară, studenţii nu vor să blocheze oraşul cu protestul lor. Sunt civici. Au ocupat Universitatea trei săptămâni, iar acum vor să înconjoare Parlamentul. Dar nu e loc de intrat.

Ne întoarcem împreună cu ei spre piaţa din faţa Parlamentului. Zărim încă din drum mişcarea violet a sindicaliştilor. Vizavi, pe scările Universităţii din Sofia, o mână de studenţi cântă şi scandează împotriva guvernului Oresharski. Dar guvernul nu aude şi nu vede.

Cu Sofia-n urmă

Pe 20 noiembrie, Sofia a fost oraşul protestelor. E aşa din vară. Se adună pe rând sindicalişti, studenţi, oameni normali, oameni aduşi cu autobuzele de socialişti şi de opoziţie de la ţară. Libertatea şi dorinţa de schimbare rămâne. Estul Europei începe să simtă cultura protestului, deşi nu se întâmplă nimic.


 
Cântecele sindicaliştilor continuă. Studenţii s-au reîntors pe scările Universităţii. Sindicaliştii pleacă, studenţii le iau locul. E un tango elegant al protestului. Curând, toţi se duc spre casă, nu înainte de a încendia câteva cartoane în faţa gardurilor de metal montate de jandarmerie în faţa micuţei clădiri a Parlamentului.

Lăsăm Universitatea în urmă. Pe bulevardul Vasil Levski oraşul devine liniştit. O metropolă estică în plină zi de miercuri. La câteva sute de metri, nimeni nu bagă de seamă protestele locuitorilor.

Sofia rămâne în spatele nostru. Protestele vor continua, dar sentimentul că oraşul acesta şi ţara vecină sunt atât de asemănătoare cu noi este pregnant. Nu ne înţelegem limbile, nu prea ştim nimic unii de ceilalţi, dar avem aceleaşi metehne şi aceleaşi dorinţe. Octabka sau Uniţi Salvăm! sunt doar două feţe ale aceleiaşi monede. 24 de ani de democraţie oligarhică şi-au pus amprenta pe oameni.

 

Imagini din aceeasi galerie
  • FOTOGRAFII Iulia Roșu
Distribuie imaginea

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările