VIDEO EXCLUSIV Nadia Savcenko: „România trebuie să sprijine parcursul european al Ucrainei, dar şi să respecte integritatea noastră teritorială”

Interviu exclusiv Nadia Savcenko

Într-un interviu în exclusivitate, Nadia Savcenko, femeia-pilot reţinută în 2014 de forţele separatiste în estul Ucrainei şi închisă în Rusia până luna trecută, a vorbit despre experienţa din detenţie, cariera politică, dar şi cum se vede de la Kiev relaţia cu România.

Ştiri pe aceeaşi temă

Nadia Savcenko a fost dintotdeauna o învingătoare. Născută la Kiev în urmă cu 35 de ani, s-ar putea spune că parcursul ei e unul şi acelaşi cu al ţării pe care o iubeşte atât de mult. În anii tumultuoşi de după prăbuşirea URSS-ului, Nadija, care în slavă înseamnă „speranţă”, a fost printre primele generaţii căreia i s-a insuflat un puternic sentiment ucrainean, atât acasă, cât şi la şcoală. La 16 ani ştia deja că locul ei e în armată, acolo unde îşi putea perfecţiona aptitudinile tehnice pe care le moştenise de la părinţii ei, ambii de profesie ingineri. După ce a obţinut brevetul de paraşutist militar, Nadia şi-a dat seama că locul ei e „la înălţime”, pilotând avioane de vânătoare, acolo unde nicio femeie din ţara sa nu ajunsese vreodată. O fotografie din acele vremuri ne-o arată pe tânăra Savcenko în uniformă de paraşutist, cu bereta albastră, alături de patru colegi, toţi bărbaţi. 
 
Doar că drumul ei către cariera de pilot militar n-a fost unul uşor. A fost nevoită să meargă în Irak, din nou ca prima femeie din Ucraina care participa la o misiune internaţională într-o zonă de conflict, doar ca să le dovedească celor din jur ceea ce ea ştia de când era pe băncile şcolii: că vrea şi poate să învingă acolo unde doar bărbaţii credeau că o pot face. Era 2004, anul în care ţara sa trecea prin schimbări sociale uriaşe. Revoluţia Portocalie aprindea Ucraina, iar Nadia pleca la război. 
 
Odată întoarsă din Irak, aceasta a înaintat o petiţie Ministerului Apărării pentru a i se permite să urmeze cursurile prestigioasei şcoli de aviaţie militară din Harkiv, care până atunci instruise numai bărbaţi. A absolvit în 2009 şi a urmat o carieră militară strălucită. 
 
Totul până în dimineaţa zilei de 17 iunie 2014, atunci când a fost capturată de forţele separatiste din estul Ucrainei. Aceştia au transferat-o peste graniţă, în Rusia, acolo unde a fost acuzată de trecerea ilegală a frontierei şi, cel mai grav, de uciderea a doi jurnalişti ruşi în regiunea Donbass. 
 
Nadia Savcenko alături de cursanţii şcolii de paraşutism din cadrul armatei ucrainene. Foto: UNDP
 
Procesul Nadiei Savcenko a declanşat o serie de proteste la nivel internaţional, inclusiv în rândul europarlamentarilor, care au cerut Rusiei eliberarea acesteia imediat. După aproape doi ani petrecuţi în închisorile din Rusia, adminstraţia de la Kiev a reuşit să negocieze cu Kremlinul eliberarea acesteia în schimbul a doi prizonieri ruşi, membrii ai serviciului de spionaj. Teoretic, Nadia Savcenko a fost graţiată de Vladimir Putin, însă practica rece a politcii din spatele uşilor închise ne spune că a fost un schimb pragmatic de prizonieri, din care ambele ţări au avut enorm de câştigat. 
   
Reîntoarsă de mai puţin de o lună la Kiev, Savcenko are planuri măreţe. Preşedintele ucrainean, Petro Poroşenko, a decorat-o pe aceasta cu ordinul „Erou al Ucrainei”, cea mai prestigioasă distincţie naţională, e deja membru al Parlamentului şi, dacă va fi nevoie, declară ea, e gata să devină chiar şi preşedintele Ucrainei. 
 
Într-o ţară încă sub febra Maidanului, cu un conflict îngheţat în estul ţări şi o bună parte din teritoriu anexat de „fraţii mai mari de la Răsărit”, prezenţa Nadiei Savcenko pe scena politică e printre puţinele motive de speranţă pentru ucrainenii de rând, din ce în ce mai dezamăgiţi de situaţia dezastruoasă a ţării lor. Dar cât e de capabilă Savcenko să scoată ţara vecină din cea mai mare criză politică recentă şi mai ales cum intenţionează să facă asta? 
   
Nadia Savcenko a revenit luna trecută la Kiev, după doi ani de închisoare în Rusia. Foto: Mathieu Radoube
 
 
„Adevărul”: Cum te simţi din nou acasă?
 
Nadia Savcenko: Totul e mult mai bun acasă. Mâncarea, oamenii, totul e minunat. 
 
Aş vrea să vorbim puţin despre ce s-a întâmplat acum doi ani. Cum ai ajuns în mâinile ruşilor?
 
Nadia Savcenko: Federaţia Rusă s-a amestecat în treburile Ucrainei şi a anexat o parte din ţara noastră. Eu eram soldat şi pur şi simplu am fost capturată. Au cerut în schimbul meu arme şi muniţie, m-au filmat şi interogat în scopuri propagandistice şi au mai capturat încă 11 persoane după mine. Ne-au înscenat procese în care au dorit să arate că totţi oamenii în Ucraina sunt criminali şi fascişti. 
 
Odată ajunsă în Rusia, ce s-a întâmplat mai exact? 
 
Nadia Savcenko: M-au dus la un hotel, unde m-au ţinut închisă timp de o săptămână. M-au interogat, m-au supus unui test cu detectorul de minciuni, dar nu s-au putut decide ce să facă cu mine, aşa că m-au ţinut acolo până ce au inventat acuzaţii impotriva mea. Imediat ce au găsit motive ca să mă acuze, m-au transferat la o închisoare şi au informat Consulatul Ucrainei că sunt în Rusia. 

Savcenko a fost arestată de forţele separatiste proruse în estul Ucrainei. Foto: Igor Golovniov/AP
 
Te-au torturat? 
 
Nadia Savcenko: Nu. Au folosit mai mult presiune psihologică asupra mea. De obicei, bărbaţii sunt torturaţi şi oricum red şi-au dat seama destul de repede că tortura nu va funcţiona în cazul meu. Într-un fel, mi se părea amuzant să-i văd cum nu reuşesc să obţină de la mine măprturiile pe care le aşteptatu. Cu timpul, am realizat că eu stau în faţa lor în calitate de cetăţean al Ucrainei şi trebuie să fiu puternică şi mândră. 
 
Au existat momente în care ai simţit că pur şi simplu nu mai poţi continua? 
 
Nadia Savcenko: Am ştiut tot timpul că nu voi ceda. Nu am avut niciun moment în care am simţit că trebuie să renunţ. Sincer? Aş fi preferat să mor mai degrabă. Pentru mine, viaţa e plină de alegeri şi toţi trebuie să decidem dacă vrem să mergem mai departe sau nu. E pur şi simplu o chestie de principii, iar principiile sunt foarte importante pentru mine. 
    
Acum te-ai întors în Ucraina şi ai ales să intri în politică. De ce această alegere?
 
Nadia Savcenko: Cât timp eram în închisoare în Rusia, acasă au început alegerile. Trei sau patru partide mi-au sugerat să candidez pe listele lor. La început am refuzat şi chiar mi se părea uşor amuzant. Al patrulea partid, „Batkivşcina" (n.r.- Uniunea panucraineană „Patria"), mi-au oferit un loc pe lista lor din nou. Am acceptat si pentru că, sincer, nu credeam că am să mă întorc cu viaţă de acolo (n.r.- Rusia). Aşa că am zis fie ce-o fi. Apoi oamenii au început să-mi scrie şi să-mi spună că ei chiar cred că eu pot schimba ceva în politică. 
 
Care sunt principiile politice care te ghidează? 
 
Nadia Savcenko: Sunt acelaşi prinicpii pe care le am şi în viaţa de zi cu zi. Vrea să învăţ să fac politică de la oamenii capabili din ţara asta. Şi cred că sunt câţiva. De asemenea, intenţionez să implic cât mai mulţi oameni tineri în viaţa politică. Ucraina are mulţi oameni inteligenţi, aşa că vreau să învăţ de la ei, ca să iau decizii informate. 
 
Vorbim de tot acest potenţial, dar e greu de văzut. Am fost aici în 2014, în timpul protestelor, şi reîntorcându-mă nu mi se pare că mare lucru s-a schimbat. Oligarhii par să controleze în continuare clasa politică şi oamenii trăiesc la fel de rău ca înainte. Ce s-a schimbat de la Maidan până în 2016?
 
Nadia Savcenko: Aşa cum ştii, am avut două proteste de tip Maidan. În 2004, după Revoluţia Portocalie, a existat o mare dezamăgire. Eu refuz să mai fiu dezamăgită şi să mă resemnez. Într-adevăr, şi eu observ că nu s-au schimbat prea multe, dar văd din ce în ce mai mulţi oameni tineri care se gândesc la schimbare şi chiar trebuie să credem că vom putea reuşi. Da, banii şi corupţia influenţează în continure societatea, dar sunt mul mai mulţi cei care vin din spate şi vor să facă lucrurile diferit. 
 
Am văzut momentul în care ai revenit în Ucraina şi ai spus că eşti gata să devii preşedintele ţării. E ăsta în continuare scopul intrării în politică? Şi dacă da, vei candida ca independent sau cu sprijinul unui partid politic consacrat?
 
Nadia Savcenko: Nu-mi doresc neapărat să devin preşedinte, dar sunt gata să-mi asum această responsabilitate.
Cum vezi viitorul Ucrainei? În Uniunea Europeană sau ca ţară independentă? 
 
Nadia Savcenko: Geografia Ucrainei are plusuri şi minusuri. Din câte am văzut eu, nu europenii au venit aici ca să ne omoare, ruşii sunt cei care au făcut asta. Nu Europa s-a amestecat în viitorul Ucrainei, Oamenii în Ucraina au înţeles cine a provocat conflictul din estul ţării şi cine i-a înarmat pe cei care luptă acolo. Dacă nu ar fi fost Rusia, Crimea ar fi rămas în continuare în Ucraina şi ne-am fi rezolvat singuri toate problemele.  
 
Totuşi, reacţia violentă a minorităţii ruse din estul Ucrainei nu a fost oarecum justificată de schimbarea prea bruscă a direcţiei ţării spre Europa? Mulţi oameni din regiunea Doneţk se identifică mult mai mult cu identitatea rusă şi mai puţin cu cea europeană. 
    
Nadia Savcenko: Ştiu şi înţeleg asta, dar, din nou, dacă n-ar fi fost intervenţia Rusiei în ţara noastră, atunci am fi putut să ne rezolvăm aceste conflicte interne. Cele mai multe îngrijorări nu sunt legate de identitate, ele au mai mult legătură cu realităţile economice, iar când oamenii din Donbass vor înţelege că Rusia îi sprijină strict din interes politic, atunci îşi vor da seama care e adevărul. 
   
Aş vrea să vorbim puţin despre românii din Ucraina. Există o minoritate semnificativă, concentrată în jurul oraşului Cernăuţi, dar şi în Transcarpatia. Cum te vei raporta în calitate de politician la minoritatea românească? 
 
Nadia Savcenko: Din câte ştiu eu, România a început să elibereze deja paşapoarte românilor din Ucraina, mai ales celor care trăiesc în zona de graniţă. Nu-mi doresc să avem aceeaşi relaţie pe care Ucraina a avut-o cu Rusia. Sigur, au existat probleme. Multe regiuni nu au primit finanţare şi sprijin politic în ultimii ani , inclusiv regiuni unde locuiesc minorităţile din Ucraina. Eu vreau să schimb acest lucru. Vreau să călătoresc prin Ucraina, prin aceste regiuni defavorizate şi să vorbesc cu oamenii de acolo. E nevoie de timp ca aceste politici regionale să fie implementate, însă eu sper că oamenii vor înţelege şi se vor respecta reciproc în aceste regiuni. 
 
Ce poate face România pentru Ucraina? 
 
Nadia Savcenko: În primul rând, am dori să ne respectaţi integritatea teritorială şi să sprijiniţi sancţiunile impuse Rusiei. Aceasta este viziunea generală în Europa şi ce le cerem tuturor partenerilor europeni atunci când discutăm pe diferite platforme în această direcţie. 
 
În al doilea rând, ca vecinul cel mai apropiat, ne-am dori să ne împărtăşiţi din experienţa voastră. Modul în care regiunile noastre funcţionează, de exemplu Cernăuţi şi Transcarpatia, cele mai apropiate de România, ne arată că au acelaşi climat şi gen de dezvoltare economică. Aici România ar putea să ne ajute cu târguri agricole comune, în care să ne arătaţi că suntem într-adevăr prieteni şi sprijiniţi parcursul european al Ucrainei. Am fost în zona unde locuiesc românii, chiar în apropiere de graniţă şi pot să spun că nu sunt foarte mari diferenţe între ţările noastre. 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările