Viaţa în Legiunea Străină. Cum s-a descurcat un canadian antrenat de un caporal român: „Am vrut aventură, şi asta am primit“

Viaţa în Legiunea Străină. Cum s-a descurcat un canadian antrenat de un caporal român: „Am vrut aventură, şi asta am primit“

Viaţa în Legiunea Străină: David Clouds (nume fictiv) în Guyana Franceză FOTO David Clouds/Vice

Poveştile despre cum e viaţa în Legiunea Străină l-au făcut pe Dave, un tânăr canadian din Ottawa, să cumpere un bilet, doar dus, către Paris, pentru a se alătura grupării militare. Acolo, canadianul a fost supus unui antrenament intens care implica pedepse corporale nenumărate date de un caporal român. „M-am alăturat Legiunii pentru aventură şi, în final, asta am primit“, spune el.

Ştiri pe aceeaşi temă

Viaţa în Legiunea Străină: „Fiii Franţei, nu prin sângele primit, ci prin sângele vărsat“

„Aspectul militar al tradiţiei antice de chemare şi integrare în societatea franceză“, se arată într-un un mesaj de bun venit postat pe website-ul Legiunii. Apartenenţa la Legiunea Străină a condus la moartea a 35.000 de legionari de când a fost înfiinţată, în 1831, pentru a oferi susţinere armatei franceze. Legiunea se descrie ca fiind o grupare „de străini care au devenit fiii Franţei, nu prin sângele primit, ci prin sângele vărsat“. Legionarii au fost implicaţi în ambele războaie mondiale, dar şi în oricare altă bătălie dusă de Franţa, notează „Vice“.
 
Spre deosebire de alţi recruţi, care s-au înscris în Legiune pentru a scăpa de datorii, de o ţară sărăcită, de un cazier încărcat sau chiar de o soţie, decizia lui Dave de a se alătura uneia dintre cele mai dure grupări militare din lume, s-a născut din plictiseală. El a fost infanterist canadian detaşat în războiul civil din Iugoslavia, iar apoi a servit în ramura serviciilor secrete din Africa Centrală. 
 

Viaţa în Legiunea Străină: contract pe cinci ani

A părăsit armata canadiană în special din cauza nemulţumirilor despre cum a decis ţara sa să răspundă în cazul conflictelor din Somalia, Iugoslavia sau Rwanda. Însă, viaţa de civil l-a plictisit. A încercat să se implice într-o organizaţie de ajutor din Africa, însă când nu a reuşit, a decis să se înscrie în Legiunea Străină.
 
Când a ajuns la centrul de recrutare al Legiunii, din Fort de Nogent, aflat în estul Parisului, Dave a renunţat la paşaport şi el, împreună cu ceilalţi 17 recruţi, a fost dezbrăcat pentru a i se nota orice cicatrice, vânătaie sau tatuaj de pe corp. Li s-a luat tot ce aveau la ei şi li s-a prezentat un contract pe cinci ani care trebuia semnat. De asemenea, li s-a dat o nouă identitate. Aşa a început viaţa lui în Legiunea Străină. Dacă rezista cei cinci ani în Legiune, la final el ar fi primit un paşaport francez, cu un nume fals. David Clouds (nume fals dat de jurnalistul Vice pentru a-i păstra anonimatul), canadianul, deja nu mai exista.
 

Viaţa în Legiunea Străină: Cum să faci faţă unui caporal român

Din experienţa lui Dave, viaţa în Legiunea Străină se manifestă, deseori, prin pumni şi picioare, sau chiar prin pietre aruncate în faţă de un caporal care îl pedepsea că a băut puţină apă fără permisiune.
 
Exista o regulă generală în Legiune, aceea că cel mai bun mod de a face faţă violenţelor caporalului era să îţi încordezi muşchii, să nu arăţi durerea şi să aştepţi până când caporalul se plictiseşte şi trece la altcineva“, povesteşte Dave despre antrenamentele dure la care a fost supus de un caporal din România. 
În fiecare zi a antrenamentului, caporalul român îi lovea, iar cine se plângea sau gemea, era lovit şi mai tare.
„La început, deşi primeam lecţii de franceză, era un amestec de ruşi, englezi, germani, sud-africani sau alte naţionalităţi. Aşa că e mai uşor să loveşti pe cineva în cap şi apoi să-i arăţi uşa, decât să-l înveţi franceză. Prindeam destul de repede aşa“, povesteşte Dave despre viaţa în Legiunea Străină.
viata in legiunea straina
 
Au fost înfometaţi, au petrecut luna decembrie într-o clădire veche de 200 de ani fără încălzire, au învăţat istoria Legiunii, aveau lecţii de limbă franceză, se antrenau cu arme şi au încheiat antrenamentul cu un marş de 50 de kilometri – acestea sunt doar câteva experienţe care fac parte din viaţa în Legiunea Străină.
 
Pentru Dave, gruparea a reprezentat mai degrabă o sectă, şi mai puţin o armată. Pedepsele fizice, munca până la limita epuizării, somnul insuficient şi lipsa mâncării, combinate cu faptul că ţi se spunea mereu să-ţi uiţi trecutul, au creat pentru Dave sentimentul că este, pur şi simplu, spălat pe creier.
 
De exemplu, cu o săptămâna înainte de finalul antrenamentelor, întreaga divizie de recruţi a primit ordinul să se dezbrace complet şi să se arunce într-un lac îngheţat. Un moldovean, pe nume Mozes, „cunoscut pentru faptul că era un pic individualist“, a refuzat să intre în lac. Astfel, tot restul grupului a privit cum caporalul român „l-a motivat“ pe Mozes, lovindu-l cu bocancii în şolduri.
 
Totul arăta ca într-un film din cel de-Al Doilea Război Mondial, cum se comportau naziştii în lagărele de exterminare“, povesteşte Dave.
 
După antrenamentul iniţial, au mai urmat alte trei luni de antrenament, singura diferenţă fiind că recruţii au început să primească mese mai bune. După acestea, Dave a fost trimis în Guyana Franceză. 
 
În ceea ce-l priveşte pe Mozes, moldoveanul, un sergent jignit de individualismul lui, l-a luat într-o cameră şi l-a folosit drept „sac de box“, în ultima lună din cele trei de antrenament. Dave a auzit că moldoveanul a dezertat la scurtă vreme după acest incident, căci n-a mai suportat viaţa în Legiunea Străină.
 

Viaţa în Legiunea Străină: Evadarea

Deşi pentru unii viaţa în Legiunea Străină este o evadare, pentru Dave ea devenise exact opusul. În doar doi ani din cei cinci ai contractului, pe care şi i-a petrecut în mare parte în Africa şi şi America de Sud, Dave a început să caute o cale de a scăpa.
 
Ocazia a venit atunci când a primit o vacanţă de şapte săptămâni în Franţa. Canadianul şi-a petrecut prima zi îmbătându-se, apoi, în dimineaţa următoare, a început să caute moduri de a trece în Spania. Ştia că dacă va fi prins încercând să părăsească ţara, ar fi băgat la închisoare şi apoi obligat să-şi încheie perioada contractuală. Însă era hotărât să ajungă la Consulatul Canadei din Barcelona.
 
A reuşit cu greu să treacă Pirineii, iar atunci când a ajuns la consulat, canadienii au refuzat iniţial să-l ajute, tocmai pentru că renunţase de bunăvoie la paşaport, în favoarea unei ţări străine. Însă femeia de la birou era din Germania şi câteva vorbe spuse în limba natală l-au ajutat pe Dave să obţină un nou paşaport.
viata in legiunea straina
Viaţa în Legiunea Străină: David Clouds în Guiana Franceză, în 2004 FOTO Arhivă David Clouds/Vice

Viaţa în Legiunea Străină: Libertatea

Dave nu se mai poate întoarce în Franţa, dar nici în alte ţări, cum este Mali, unde poate intra în contact cu Jandarmeria, care ar putea vedea numele său pe lista Interpolului, unde este descris ca dezertor al Legiunii. 
 
Am avut atitudinea unuia care crede că poate face orice. M-am alăturat Legiunii pentru aventură şi, în final, asta am primit“, spune el, adăugând că viaţa în Legiunea Străină nu i-a lăsat totuşi un gust amar.
 
Acum Dave face planorism, cântă la chitară într-o formaţie din Ottawa şi este barman într-un mic bar, conchide „Vice“.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările