Ungaria: Sfârşitul tacticii de gloată

Cine a ciulit bine urechile duminică seara a putut percepe cu siguranţă râsete de bucurie în clădirea Comisiei Europene de la Bruxelles. Bineînţeles că şi un referendum valid nu ar fi influenţat prea mult politica europeană faţă de refugiaţi, dar aşa Viktor Orban s-a văzut sancţionat de propriul popor şi nu doar de liderii instituţiilor UE. E clar că nici în Ungaria tentativa lui Orban de a crea teamă nu mai atrage electoratul în cabinele de vot.

Scopul urmărit de Orban era cât se poate de limpede. Cetăţenii unguri urmau să arate întregii Europe că nu vor să primească refugiaţi, nici măcar cota stabilită de 2300 de persoane. Şi pentru ca liderii europeni să priceapă, poziţia Budapestei a fost susţinută ferm de Viktor Orban şi de toţi miniştrii. În final, ar fi trebuit să-şi spună cuvântul, în acelaşi sens, şi poporul. Doar că acesta, în marea sa majoritate, se vede că n-a avut chef. E drept că cei mai mulţi s-au pronunţat în favoarea politicii lui Orban. Doar că numărul celor care s-au prezentat la urne a fost prea redus, de numai 45%, ceea ce a făcut plebiscitul de duminică invalid.

Sătui de lozinci?

Ce ne arată de fapt acest referendum? Valid sau invalid, acesta demonstrează ceea ce se ştia deja de multă vreme, potrivit sondajelor, anume că cei mai mulţi cetăţeni unguri nu vor ca ţara lor să primească refugiaţi. Şi mai arată că Viktor Orban a încercat să-şi impună poziţia nu doar în repetate rânduri în faţa partenerilor europeni şi la el acasă prin organizarea acestui plebiscit. Un plebiscit care a costat nu mai puţin de 40 de milioane de euro. Deşi Orban a tot lansat apeluri electoratului să vină la vot, nu s-a întrunit numărul necesar. Se pare că unul sau altul dintre concetăţenii săi s-au cam plictisit de lozinci.

Max Hofmann, DW-Bruxelles

Aşadar, întregul referendum n-a fost decât maşină de distrus bani, cu scopul de a le  mai da din nou, simbolic, oficialilor europeni peste nas.Scrutinul eşuat a dovedit însă că tactica de gloată a lui Orban nu mai are efect. Pentru a menţine efectul cocktail-ului său populist, trebuie să tot sporească temerile oamenilor faţă de sfârşitul occidentului. Cu alte cuvinte, Orban trebuie să mărească doza, aşa cum a încercat duminică pe calea referendumului. Se pare că, pentru electorat doza n-a fost destul de mare. Mulţi unguri, sătui probabil de lozinci, au preferat duminică să stea mai degrabă acasă decât să meargă la vot. Indiferent dacă vor sau nu să fie primiţi refugiaţii.

Tot ce-i rău vine de la Bruxelles

Aceasta probabil pentru că, spre deosebire de britanici, ungurilor le convine să rămână în Uniunea Europeană şi nu le displac ajutoarele de miliarde de la Bruxelles. De aceea Orban are de fapt două feţe. Una, atunci când se întâlneşte cu alţi şefi de guvern europeni şi se arată solidar. Aşa, de pildă, la summitul de la Bratislava, de la mijlocul lunii septembrie, unde şi-a prezentat chiar un propriu concept privind o „solidaritate flexibilă în politica faţă de refugiaţi”, chiar dacă nu s-a putut abţine totuşi de la critici la adresa UE. Reuniunea a fost un eşec, a conchis Orban în cele din urmă. A doua faţă e cea pe care o arată concetăţenilor săi, criticând dur tot ce vine de la Bruxelles.

Şi tocmai aceasta e problema. De fapt, premierul ungar a perfecţionat un mecanism binecunoscut: tot cei rău vine de la Bruxelles (sau de la Berlin), tot cei bun din propria ţară. Un mecanism care a funcţionat până acum. Dar cel târziu de când britanicii s-au pronunţat pentru părăsirea UE, s-a văzut că acest stil de a trata UE poate conduce direct în prăpastie. Să participi un pic la reuniunile UE iar acasă să organizezi un referendum contra deciziilor europene nu poate fi o cale de succes. A  sosit timpul ca Viktor Orban să priceapă acest lucru. Ar fi de sperat ca referendumul eşuat să fie un semnal că cetăţenii unguri au înţeles acest lucru. Ar fi de sperat spre binele UE.

Autorul acestui articol este Max Hofmann (Deutsche Welle)