Ungaria - încă un pas spre reabilitarea regimului horthyst. Noul plan de învăţământ readuce în literatură scriitori fascişti şi nyilaşişti

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Viktor Orban FOTO AFP
Viktor Orban FOTO AFP

Un nou scandal de natură ideologică a izbucnit în ultima perioadă în Ungaria. Continuând tendinţa de idealizare a regimului Horthy, obiectiv asumat de guvernul Fidesz şi de premierul Viktor Orban,  de curând a fost dat publicităţii noul Plan Naţional de Bază pentru Învăţământ care modifică orientarea educaţiei şcolare.

O parte a organizaţiilor profesionale din învăţământ, a societăţii civile şi partidele de opoziţie au criticat vehement noua abordare a educaţiei din Ungaria.

Pentru cei care urmăresc evoluţiile politice ale Budapestei din ultimul deceniu, respectiv de când s-a instalat la putere guvernul Fidesz, acest nou pas  nu este o surpriză. Actualul regim politic şi premierul Viktor Orban au susţinut şi susţin în continuare aprecierea că epoca cea mai fastă în dezvoltarea economică, politică şi culturală a ţării a fost cea a regimului Horthy. Pentru a confirma această teză, guvernul Fdesz, cu ajutorul unor istorici nu s-a sfiit să rescrie rolul Ungariei în cel de-Al Doilea Război Mondial şi mai ales politica faţă de evrei. Dacă astăzi lumea se confruntă cu încercările Poloniei şi Lituaniei de denaturare a istoriei  celui de-Al Doilea Război Mondial prin care se respinge orice fel de colaborare a populaţiei cu naziştii şi participarea lor la Holocaust, Ungaria le-a luat cu câţiva ani înainte. 

Cel mai concludent demers a fost ridicarea în 2014 a monumentului dedicat ”victimelor ocupaţiei germane”. Monumentul sugera că singurii vinovaţi pentru victimele din perioada martie 1944-aprilie 1945, când în Ungaria a fost prezentă armata germană, au fost aceste forţe de ocupaţie, un neadevăr cras, deoarece deportarea evreilor din Ungaria, respectiv din Transilvania de nord care se afla sub administraţia regimului horthyst, a fost aprobată de însuşi amiralul Horthy care abia în vara lui 1944, sub presiune internaţională, a oprit deportările din Budapesta, singura comunitate evreiască afectată doar parţial de transportarea în lagărele de exterminare. Iar organizarea deportărilor a revenit structurilor de jandarmi şi poliţieneşti ungare. Protestele împotriva acestui monument au fost atât de puternice, încât guvernul nu a avut curajul să organizeze o inaugurare oficială.

Pe parcurs s-au mai făcut încercări de reabilitare a unor personalităţi controversate ale regimului Horthy, comemorări, ridicarea unor monumente, editări de cărţi, unele făcute discret, altele eşuate din cauza protestelor. Totuşi, această tendinţă continuă, iar criticii ei sunt identificaţi drept ”duşmani ai Ungariei” care se opun menţinerii caracterului naţional al poporului (în această categorie intră şi susţinătorii ideii europene, cei care se opun politicii antiemigraţioniste a guvernului sau propagandei anti-Soros.)

Criticii noului plan naţional de învăţământ consideră în primul rând că este un pas înapoi faţă de tendinţele  de modernizare ce se manifestă în învăţământul din multe ţări, nu numai din Europa şi Statele Unite dar şi din ţări asiatice. Iar caracterul retrograd al planului se vede cel mai pregnant în programul de predare a literaturii maghiare (dar şi universale).  

Unul dintre principiile criticate este schimbarea ponderii scriitorilor incluşi în plan. În prima jumătate a secolului trecut, în Ungaria a existat un puternic curent de orientare către valori occidentale în conţinutul şi în stilul operelor scriitorilor. Un grup de scriitori valoroşi s-a adunat în jurul revistei ”Nyugat” (Occidentul) şi creaţiile lor – atât poezie cât şi proză – au reprezentant o parte componentă a literaturii maghiare moderne. Noul program de învăţământ, afirmă criticii lui, nu a mai vrut să acorde o prioritate acestui capitol din istoria literaturii şi a pus pe prim plan scriitori de rangul doi, mai puţin valoroşi dar care erau mai aproape de linia ”naţională”. Din păcate, printre aceştia sunt unii care deşi nu erau membii unor partide extremiste, simpatizau cu fascismul de pildă Ferenc Herceg, scriitor de orientare conservatoare care nu se găsea în elita prozatorilor interbelici.

Lista scriitorilor lăsaţi afară este foarte lungă, dar ceea ce a revoltat o serie de intelectuali, printre care şi pe Istvan Hiller, fost ministru liberal al învăţământului, a fost dispariţia din manuale a singurului laureat ungur care a căpătat premiul Nobel pentru literatură –Imre Kertész

 Imre Kertesz

Cartea pentru care a primit distincţia, .Fără soartă”, descrie experienţa deportării scriitorului la Auschwitz, de fapt tragedia deportării evreilor din Ungaria. Nici când a primit premiul Nobel, o parte a opiniei publice din Ungaria nu şi-a manifestat entuziasmul, ba unii extremişti nici nu au vrut să-l considere scriitor maghiar ci ”scriitor născut în Ungaria”. Şi dacă până acum Kertész figura în cărţile de literatură, acum a dispărut.

În schimb, deoarece s-a dorit integrarea tuturor scriitorilor de limbă maghiară în planul de învăţământ, apar personalităţi literare din ţările vecine unde trăieşte populaţie maghiară, inclusiv din Transilvania, iar doi dintre ei devenite obligatorii de studiat sunt puternic controversate. Albert Wass a fost condamnat pentru instigare la crimă (pentru uciderea unor români şi evrei) , iar o parte dintre romanele lui sunt antisemite, antiromâneşti şi iredentiste, Cel de-al doilea este József Nyirö, care până în ultima clipă a războiului a fost un susţinător al partidului de extremă dreaptă a lui Szàlasi, ”Crucile cu săgeţi”, fiind membru al parlamentului ungar din perioada acelui regim.

Criticii programului atrag atenţia asupra caracterului nociv al unei astfel de abordări şi consideră că educaţia unilaterală a viitoarei generaţii tinere va fi o piedică serioasă în integrarea lor în tendinţele generale de modernizare care se manifestă astăzi în lume. Rămâne de văzut în ce măsură guvernul Fidesz va ţine cont de aceste observaţii.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite