Un vazaha printre malgaşi

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Madagascar

La mijlocul lunii septembrie am fost numit de către Federica Mogherini, şefa diplomaţiei europene, în fruntea Misiunii UE de observare a alegerilor prezidenţiale din Madagascar. E a patra oară când asum o asemenea poziţie, după ce am condus misiunile UE la alegerile din Coasta de Fildeş (2010), Guineea (2013) şi Sri Lanka (2015). Acum o săptămână s-a ţinut primul tur al scrutinului malgaş.

Ce am făcut ca observator-şef? În primul rând, am coordonat munca celor 100 de experţi electorali care au acoperit toate regiunile ţării. 40 dintre ei au petrecut circa cinci săptămâni pe teren, ceilalţi – între 4 şi 10 zile. Am fost eu însumi în trei din cele 22 de regiuni – una din Est, alta – din Nord şi ultima – din Sudul insulei, pentru a vedea cum anume e pregătit scrutinul din punct de vedere logistic şi în ce fel se desfăşoară confruntarea „la firul ierbii”, în oraşe sau în pădurea tropicală. În al doilea rând, am întâlnit autorităţile statului (preşedinte, premier, ministru de externe etc.), responsabilii pentru gestionarea legală a alegerilor (preşedintele Comisiei electorale şi pe cel al Înaltei Curţi constituţionale), diplomaţi acreditaţi la Antananarivo sau trimişi ai organizaţiilor internaţionale (Naţiunile Unite, Uniunea Africană, SADC, OIF etc.), ca şi alte persoane influente în societatea malgaşă (regi tradiţionali, oameni de afaceri, ONG-uri etc.). În al treilea rând, am avut ocazia să discut cu aproape toţi candidaţii sau, în caz contrar, cu reprezentanţi de-ai lor. Am aflat ce strategii politice au îmbrăţişat prezidenţiabilii, am căpătat informaţii foarte detaliate despre campanie, am stat de vorbă cu presa locală şi internaţională. Pentru un vazaha (aşa e numit în malgaşă europeanul alb) venit să observe alegerile, e important să asculte toate vocile relevante.

Scrutinul prezidenţial din 2018 e important fiindcă ar putea confirma stabilizarea unui regim care a fost traversat de numeroase crize din 1975 încoace. Patru foşti preşedinţi au fost în competiţie – Ratziraka, Ravalomanana, Rajoelina, Rajaonarimampianina. Primul din seria de patru e fostul dictator marxist, aflat la putere din 1975 în 1991 şi reales în 1996; al doilea e cel care l-a învins în alegeri pe Ratziraka în 2002; al treilea l-a destituit pe al doilea cu sprijinul armatei în 2009, iar ultimul a câştigat scrutinul din 2013, când nici Ravalomanana, nici Rajoelina nu au avut dreptul să se înscrie. Pe lângă cei patru ex-şefi de stat, au mai fost acceptaţi în competiţie 32 de malgaşi, dintre care trei foşti premieri şi mulţi foşti miniştri. Între candidaţii-surpriză, s-au distins un pastor (Mailhol) care a fondat o biserică numită Apocalipsa malgaşă şi, respectiv, un cântăreţ cunoscut sub numele de scenă Dama. Influenţa bisericilor – a celei catolice şi a celor protestante – e importantă, dar niciun candidat nu a beneficiat de sprijinul clar al unui cult.

În campanie s-a discutat foarte puţin despre politici, deşi au fost organizate dezbateri face to face între candidaţi. Toţi au promis ieşirea din sărăcie, care afectează 80 la sută din populaţie. Candidaţii care dispuneau de resurse au preferat să împartă cadouri (de la tricouri la motociclete) sau de-a dreptul bani, inclusiv pentru prezenţa la mitinguri.

Primul tur a fost dominat de Rajoelina şi Ravalomanana, care se află în frunte după numărarea a circa 60 la sută din voturi. Zvonuri despre posibile destabilizări au circulat încă înainte ca alegătorii să meargă la urne. Deocamdată, situaţia e calmă: niciun candidat nu s-a auto-proclamat învingător, nimeni n-a scos mulţimea în stradă, aşa cum se temea comunitatea internaţională. Al doilea tur e programat pe 19 decembrie.      

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite