Bernd Johann, şeful redacţiei DW în limba ucraineanăBernd Johann, şeful redacţiei DW în limba ucraineană


Desigur, bucuria e mare că s-a ajuns în sfârşit la un schimb de prizonieri între Ucraina şi Rusia. 70 de persoane, dintre care multe au fost judecate pe nedrept, sunt din nou în libertate şi se pot întoarce la familiile şi prietenii lor. Aceasta este o veste bună, care dă speranţa că ceva se mişcă în conflictul intrat în impas, generat de criza din estul Ucrainei şi anexarea Crimeei.

Quid pro quo - dar preţul e mare

Moscova şi Kievul poartă acest conflict la toate nivelurile. Militar, politic, economic şi prin arestarea oamenilor. Aceştia au devenit ostatici politici, care pot fi schimbaţi între ei printr-un acord. Motto-ul acţiunii: Quid pro quo. Ce-mi dai, ce-ţi dau eu în schimb? Şi ce folos am? Iată logica pe care s-a bazat şi acest schimb de ostatici.

Conform acestei logici, bilanţul pentru Ucraina nu este chiar atât de bun. Desigur, oamenii sunt liberi. Dar Kievul plăteşte un preţ enorm pentru asta. Cel mai evident exemplu este cazul lui Volodimir Ţemah. În mod surprinzător, o instanţă ucraineană l-a eliberat pe cetăţeanul ucrainean chiar înainte de schimb. El ar fi un martor important în procesul viitor din Olanda pentru doborârea cu o rachetă rusească a zborului MH17 al companiei Malaysia Airlines. Unii experţi chiar cred că Ţemah, fost şef al separatiştilor proruşi, ar fi fost implicat în această acţiune deasupra estului Ucrainei.

Zelenski are nevoie de succese

Faptul că Ţemah se află acum în Rusia este un scandal. Un scandal cu implicaţii asupra relaţiilor Ucrainei cu Olanda şi, prin urmare, cu UE. Degeaba au protestat anchetatorii olandezi. În zadar au protestat şi mai mulţi europarlamentari într-o scrisoare deschisă către preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski. Dar noul şef al statului a urmat deviza „Ucraina first” şi a acţionat în interes propriu. Pentru Zelenski, schimbul de prizonieri este un succes, de care avea mare nevoie la doar câteva luni de la preluarea funcţiei.

Dar pentru ţara sa, acest schimb de prizonieri ar putea fi o problemă uriaşă. Doborârea zborului MH17 marchează începutul sancţiunilor UE împotriva Rusiei ca urmare a războiului din estul Ucrainei, unde Kremlinul îi sprijină pe separatişti. În Europa, acum se poate pune întrebarea: De ce să ne comportăm solidar cu Ucraina, dacă Ucraina însăşi nu practică solidaritatea? Pentru Kremlin, o asemenea evoluţie ar fi un succes suplimentar. În orice caz, acest martor incomod pentru Rusia se poate sustrage acum justiţiei internaţionale.

Preşedintele Zelenski întâmpină prizonierii ucraineni (picture-alliance/AP Photo/E. Lukatsky)

Preşedintele Zelenski întâmpină prizonierii ucraineni

Troc politic cu oameni nevinovaţi

Alte întrebări se nasc în legătură cu schimbul celor 24 de marinari ucraineni. Nava lor fusese capturată de poliţiştii de frontieră ruşi în toamna anului 2018 în dreptul Crimeei, iar marinarii arestaţi. Tribunalul Maritim Internaţional al Naţiunilor Unite ceruse Moscovei eliberarea imediată şi necondiţionată a marinarilor. Fără niciun fel de schimb! Rusia a ignorat verdictul. Acum îi dă pe aceşti bărbaţi în schimbul propriilor oameni şi, în acelaşi timp, se eliberează de acuzaţia încălcării dreptului internaţional. 

O situaţie similară s-a creat şi cu cineastul ucrainean Oleg Senţov, care a fost condamnat în Rusia, fără nicio dovadă, la 20 de ani de închisoare pentru că ar fi ”plănuit acte de terorism”. Şi în acest caz, Kremlinul scapă de obligaţia de a justifica condamnarea laureatului Premiului Saharov al Parlamentului European pentru simplul fapt că a protestat împotriva anexării Crimeei.

Putin mută şi câştigă

Şi în Ucraina se pun aceste întrebări critice. Dar opinia publică s-a cam săturat de conflictul cu Rusia şi a salutat schimbul de prizonieri. Şi preşedintele Zelenski profită de pe urma acestei acţiuni. Însă marele câştigător pare să fie omologul său rus Vladimir Putin, care a mai creat odată propriului popor iluzia că îl preocupă soarta ruşilor din Ucraina. Aparent, Kremlinul şi-a arătat disponibilitatea de a face compromisuri. În realitate, şi-a afirmat încă o dată, fără echivoc, interesele. Toţi cei care speră acum la o soluţionare a crizei din Crimeea şi a conflictului din estul Ucrainei ar trebui să ia în considerare această realitate.

Bernd Johann - Deutsche Welle