Un român candidează la alegerile locale din Irlanda. Interviu cu Marius Maroşan

Irlanda, micuţa ţară din nordul Europei, cu vânt aspru şi bere bună, a fost una dintre destinaţiile românilor plecaţi, după Revoluţie, în căutarea unei vieţi mai bune. Să îţi reinventezi activitatea profesională acolo nu este, însă, întotdeauna simplu.

Dacă ai nevoie de ajutor în fata angajatorului tău sau al autorităţilor, îţi va fi recomandat un nume. Marius Maroşan. Un român inimos, care este alături de cei care au nevoie. De un sfat sau chiar de o reprezentare.

Tâmplar de formaţie, a început prin a se informa singur despre drepturile pe care le are. S-a apărat singur. Apoi a început să îi sfătuiască pe cei din jurul său. Acum este, practic, un consul onorific al României în Irlanda, specializat pe dreptul muncii. Conduce organizaţia "Grupul Românilor din Irlanda" şi este consilier la Consiliul Românilor de Pretutindeni. Candidează acum la alegerile locale, pentru un post de consilier local.

Cum de ai plecat din România? Şi de ce în Irlanda?

Marius Maroşan: Ciudat sau nu, am venit în Irlanda în concediu. Aveam prieteni aici care tot insistau să vin să-i vizitez. I-am tot amânat, aşa că s-au hotărât să-mi cumpere ei biletul. Trebuia să stau 2 săptămâni aici. În prima zi când am ajuns, unul dintre băieţii ce locuiau în casă m-a întrebat dacă vreau să fac un ban cât stau în Irlanda, pentru că la ei la bar au nevoie de chelner. A spus că aş lucra 4 ore seara şi aş avea toată ziua la dispoziţie pentru a vizita locurile. Am acceptat, iar după o săptămână, când am văzut că ajung cu tot cu ciubuc la salariul ce-l luam într-o lună în România, am decis să rămân.

Cum ai ajuns să te ocupi de probleme de dreptul muncii?

M.M: La vremea respectivă lucram într-o firmă de curăţenie şi observam la fiecare plat că îmi lipsesc 2-3 ore din pontaj. Atenţionam superiorul de neregulă şi aveam promisiunea că se va rezolva la următoarea plată. Nu doar că nu se rezolva problema, dar observam că iar lipsesc din orele ce trebuiau plătite. După ce s-a adunat peste 1000 de euro datorie din partea companiei, i-am ameninţat că voi merge la un avocat. Superiorii au spus că nu-mi datorează nimic aşa că m-am interesat ce e de făcut. Am aflat că trebuie să fac sesizare la tribunalul muncii, dar nu aveam idee cum se procedează. Aşa că am mers să mă consult cu un avocat. Am plătit 60 de euro pentru simplul fapt că am intrat în biroul avocatului şi mi-a spus ceea ce ştiam deja - că trebuie să fac sesizare la tribunalul muncii. Am întrebat cât m-ar costa o reprezentare, iar răspunsul m-a pus pe gânduri. Tariful orar pentru un astfel de caz era între 250 şi 400 de euro/ora. La un calcul rapid, 3 ore de muncă din partea avocatului nu doar că-mi rezolva problema, dar îmi făcea o datorie peste suma ce urma să o recuperez. Am mulţumit şi am plecat.

Există aici centre de informare pentru cetăţeni unde se oferă consiliere juridică gratuită, 15 minute pentru fiecare persoană, săptămânal. Vreo 2 luni am tot mers la ei săptămânal până ce unul dintre avocaţi s-a săturat de mine şi mi-a dat o carte cu legislaţia muncii explicată. Am învăţat cartea „din scoarţă în scoarţă“ şi m-am reprezentat singur. Am câştigat cazul şi au aflat asta colegii mei care erau în aceeaşi situaţie. M-au rugat să îi ajut şi pe ei şi i-am ajutat. După aceea s-a dus vorba şi pe principiul bulgărelui de zăpadă am ajuns în prezent la peste 120 de cazuri la tribunalul muncii.

Asta pot să spun că apreciez foarte mult aici în Irlanda, faptul că nu ai nevoie neapărat de avocat la tribunalul muncii. Te poţi reprezenta singur, un prieten, cunoştinţă, practic oricine. Oamenii apelează la mine pentru informaţii de cele mai multe ori când au probleme cu plata salariilor, cu orele sau concediile neplătite, cu prea multe ore de muncă, şi alte probleme legate de relaţia angajat-angajator. După ce le explic ce drepturi au în situaţiile menţionate de ei, unii decid să se reprezinte singuri după ce le explic care sunt paşii, alţii îmi cer să le fac sesizarea şi să le reprezint eu cazul.

Explică-ne, te rog, candidatura ta la alegerile locale. Ce inseamnă postul pe care îl vizezi şi cum poţi fi de folos comunităţii romaneşti din Irlanda dacă îl obţii?

M.M: La îndrumarea mai multor persoane din comunitatea noastră am decis să candidez pentru postul de consilier local la primărie. Aici nu se aleg primarii, ci aceştia sunt numiţi, prin rotaţie, din rândul consilierilor. Primarul are un rol mai degrabă onorific, aici în Irlanda. Deciziile şi munca propriu-zisă aparţine consilierilor.

M-am hotărât să candidez pentru a continua să fac ceea ce fac şi acum - să ajut românii stabiliţi în Irlanda. Până acum am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru comunitatea noastră, însă un post de consilier mi-ar oferi alte instrumente prin care sprijinul oferit oamenilor ar creşte, aş putea face mai mult. Un consilier local lucrează şi cu guvernul, ceea ce înseamnă că problemele stringente cu care se confruntă comunitatea noastră ar ajunge mai uşor în faţa factorilor politici importanţi.

Voi candida pentru două zone electorale, una din centrul oraşului Dublin şi altă dintr-o zonă limitrofă. Am ales aceste două zone din cauza numărului mare de români care locuiesc în aceste circumscripţii electorale. Acesta e un aspect pozitiv aici în Irlanda, posibilitatea de a candida pentru mai multe zone electorale. Dacă ai norocul şi primeşti suficiente voturi încât să prinzi un loc de consilier în ambele circumscripţii, trebuie să alegi una singură pentru a-ţi ocupa postul. Eu sper că românii se vor mobiliza şi vor ieşi la vot, astfel încât din două candidaturi, măcar una să fie cu succes.

Cum poate un român care locuieşte în Irlanda să voteze? De ce documente are nevoie, ce procedură trebuie să urmeze? 

M.M: Legislaţia irlandeză este foarte permisivă, când vine vorba de alegerile locale. Practic orice persoană majoră rezidentă în Irlanda, care are PPS (un fel de CNP irlandez), poate să voteze la alegerile locale. Pentru a putea vota, fiecare persoană trebuie să se înscrie în registrul electoral prin completarea unui formular ce se găseşte online şi trimiterea formularului la consiliul local de care aparţine.

Crezi că te vor susţine şi alte grupuri de emigranţi? Ai deja astfel de legături?

M.M: În primăvara acestui an a avut loc o conferinţă organizată de Ministerul Justiţiei din Irlanda şi Immigrant Council of Ireland (IMC), o organizaţie naţională care facilitează comunicarea şi sprijinirea comunităţilor de imigranţi din Irlanda. Au participat peste 120 de reprezentanţi ai comunităţilor de imigranţi de aici. Scopul conferinţei a fost tocmai conştientizarea imigranţilor cu privire la implicarea în procesul electoral, mai ales depunerea candidaturilor pentru un post de consilier local.

După acea conferinţă am decis să candidez, iar organizatorii m-au asigurat că voi avea tot sprijinul lor în campanie. De atunci am avut întâlniri cu reprezentanţii IMC şi am discutat despre promovarea candidaturii mele şi în rândul celorlalte comunităţi de imigranţi. Urmează chiar să facem un clip electoral pentru a încuraja lumea să se înscrie în registrul electoral şi să iasă la vot.

Organizaţia din care faci parte, ce anume face pentru comunitatea româneasca? În ce situaţii se poate apela la voi?

M.M: Organizaţia din care fac parte, Romanians in Ireland, a fost înfiinţată pentru a oferi sprijin românilor din Irlanda. Însă sprijinul acordat nu se mai limitează doar la români, deoarece am avut şi polonezi, americani, cehi, filipinezi şi alte naţionalităţi care au apelat la noi pentru diverse probleme.

Sprijinul oferit în limita posibilităţilor vizează cam toate domeniile, de la simple informaţii până la facilitarea repatrierilor corpurilor persoanelor decedate aici. Oferim informaţii şi asistenţă cu privire la înregistrarea în sistemul de evidenţă irlandez - obţinerea numărului PPS, relaţia cu angajatorul, relaţia cu proprietarul casei, pentru că majoritatea românilor stau în chirie, de când s-a introdus site-ul econsulat.ro oferim asistenţă la programările online pentru obţinerea de acte de la consulat, şi lista ar putea continua. Practic oferim orice asistenţă e necesară, atâta vreme cât avem posibilitatea şi cunoştinţele necesare.

Este dificil pentru un român să se integreze în Irlanda? Suntem bine priviţi acolo, îi privim bine pe cei de acolo?

M.M: Totul depinde de persoană. Sunt persoane care se adaptează mai uşor, altele care nu se pot adapta deloc. Dar în principiu irlandezii sunt foarte sociabili şi au o politică orientată spre imigranţi, Irlanda având o experienţă similară României, foarte mulţi irlandezi plecând în special în SUA şi Australia la muncă. Fiecare consiliu local are un departament care se ocupă cu integrarea imigranţilor şi derulează proiecte, evenimente şi acţiuni menite să promoveze cultura ţărilor de unde au venit imigranţii şi să faciliteze o mai bună integrare în rândul comunităţilor locale.

În general oamenii şi autorităţile au o părere bună despre români, se ştie că sunt muncitori şi oameni de bază, drept dovadă găsim români în toate domeniile, ocupând până la cele mai înalte funcţii în companii. Despre irlandezi pot să spun că au în lume o imagine de beţivani, dar după ce ajungi aici, observi că nu e chiar aşa. Într-adevăr, principala activitate de socializare este ieşitul în bar, pub. Însă irlandezii sunt oameni foarte politicoşi şi sociabili. Acum locuiesc în Dublin, însă am locuit într-un orăşel, la 20 de km de capitală şi mă simţeam ca într-o familie mai mare. Poliţiştii te salutau pe stradă şi te întrebau ce mai faci, persoane pe care nu le-ai văzut niciodată te salutau când treceau pe lângă ţine, ceea ce spune multe. Cred că oricine s-ar putea integra aici în Irlanda atâta vreme cât vorbeşti cât de cât engleză şi îţi doreşti să te integrezi.

Suntem deja la a doua generaţie de emigranţi. Copiii născuţi, în Irlanda, din părinţi români, sunt mai mult irlandezi sau români? Cum vezi situaţia lor peste încă o generaţie, când îşi vor educa, la rândul lor, copiii?

M.M: Depinde foarte mult de cum sunt crescuţi. Ştiu familii de români în care părinţii vorbesc acasă engleză cu cei mici. Acest aspect cred că slăbeşte sentimentul de apartenenţă la România, copiii având mai târziu dificultăţi în a comunica cu alţi români, în special când merg în vacanţe în România. Însă cu ajutorul Institutului Limbii Române, derulăm cursuri de Limbă, Civilizaţie şi Cultură Românească. Cursurile sunt în special pentru cei mici, însă avem grupe de elevi care se pregătesc pentru Leaving Certificate, echivalentul examenului de Bacalaureat. În Irlanda există opţiunea de a alege ca probă de examen şi Limba Română, iar aceste cursuri oferă pregătirea necesară pentru a lua o notă cât mai mare la examen. Sunt foarte bucuros să văd că locurile alocate la curs sunt insuficiente faţă de cererea pe care o avem, deoarece asta ne arată că mulţi români vor ca şi copiii lor să înveţe Limba Română, să înveţe despre România, să înveţe despre originile părinţilor lor.

Probabil cu trecerea timpului, generaţiile care vor urma vor fi tot mai puţin legate de România, dar sunt sigur că, la fel ca şi acum, vor exista părinţi care îşi vor dori ca Limba Română şi sentimentul de apartenenţă naţională să fie incluse în educaţia copiilor lor.

Se spune că eşti bine acolo unde ajungi dacă găseşti ceva ce ţi se potriveşte şi îţi lipsea acasă. Eşti de acord?

M.M: Da şi nu! E bine pentru că aici avem alte posibilităţi, putem oferi un viitor copiilor şi ducem un trai decent fără a sta cu frica zilei de mâine. Dar dorul de casă tot nu dispare. Sunt aici de 10 ani, dar pentru mine tot România este acasă. Din ce ştiu eu, peste 90% din românii de aici s-ar întoarce în România dacă lucrurile s-ar schimba puţin în bine. Însă din România nu vin semne că s-ar produce acea schimbare în bine. Din contră, tot mai mulţi români îşi doresc să emigreze şi aflăm că zilnic pleacă oamenii să se stabilească în alte ţări în căutarea unui trai mai bun. Trăim cu conflicte interne personale, în care inima vrea ACASĂ, lângă părinţi, prieteni, locuri natale, însă raţiunea ne ţine cu picioarele pe pământ şi ne face să conştientizăm că nu avem acasă condiţiile de aici, cel puţin nu in acest moment.

Ce putem învăţa de la irlandezi? Ce îi putem învăţa noi pe ei?

M.M: Cred că avem multe de învăţat de la Irlandezi. Înainte să-mi anunţ candidatura aici, stăteam în cumpănă şi cochetam cu gândul să mă întorc acasă şi să candidez în oraşul natal, Sighetu Marmaţiei. Dar după ce am avut câteva discuţii cu actualii consilieri locali din Sighet, mi-am dat seama că eu am nevoie de experienţă şi asta n-aş putea s-o capăt în România. Acolo se merge la "mica înţelegere", la compromisuri şi alte practici care nu coincid cu ideea mea de implicare în comunitatea locală. Am realizat că experienţă voi câştiga în Irlanda, indiferent că sunt sau nu ales, însă aici am ce să învăţ. De când sunt aici am văzut cât s-a dezvoltat ţara asta, cum se face treabă în comunităţi.

Irlandezii fac treabă cu fonduri europene, aceleaşi fonduri care sunt disponibile şi pentru România, doar că acolo nu se văd rezultatele. E evident că din punct de vedere al administraţiei locale putem învăţa multe de la irlandezi. Putem învăţa şi să fim mai solidari, mai uniţi, aşa cum sunt irlandezii.

Ei pot învaţă de la noi cum se face o mâncare bună, pot învăţa despre tradiţii, despre ţara noastră frumoasă, despre cum să conduci pe zăpadă. În general le putem arată un alt stil de viaţă. Dar cam atât. În rest mai avem multe de învăţat şi asta îmi place aici în Irlanda, că tot timpul oamenii sunt dispuşi să împărtăşească cu ţine experienţa lor şi te ajută să-ţi atingi ţelurile.