Un referendum cât o ţară. Cazul Slovacia

Slovacia este o ţară central-europeană cu o populaţie de peste 5 milioane, majoritar catolică, care şi-a declarat independenţa de la Cehoslovacia în 1993.

În existenţa sa de 24 de ani, a fost martora a 8 consultări populare sub formă de referendum. În general, este considerată o societate conservatoare. A aderat la Uniunea Europeană în 2004, an în care a adoptat legislaţie antidiscriminare ca cerinţă de pre-aderare. Doar în anul 2008 legislaţia a fost îmbunătăţită pentru a include orientarea sexuală printre criteriile de discriminare. Prima paradă gay a avut loc în Bratislava în 2010. În topul ILGA-Europa privind statutul minorităţilor sexuale din anul 2017, ţara se află pe locul 31 din Europa şi pe locul 22 în Uniunea Europeană. Biserica Catolică exercită o mare influenţă în societate. Slovacia are, în acelaşi timp, minorităţi importante de protestanţi, 8%, greco-catolici, 4%, atei, 13% şi maghiari, 8,5%. În general, de-a lungul tranziţiei minorităţile sexuale şi de gen nu au reuşit să-şi pună pe agenda publică teme de interes. În anul 2014, comunitatea LGBT s-a trezit implicată într-o dezbatere naţională cu privire la căsătorii gay, adopţii şi educaţie sexuală. Activiştii LGBT s-au văzut nevoiţi să între ca actori principali în dezbateri despre rolul şi statutul minorităţilor, să se apere în faţa acuzelor de pedofilie sau zoofilie şi să îşi contureze un discurs politic despre Constituţia şi legislaţia ţării.

Începuturile

Formată în 2013, Alianţa pentru Familie (AzR) este o coaliţie de grupuri aparţinând societăţii civile din Slovacia, multe dintre ele în favoarea interzicerii avortului (într-o ţară catolică), peste 100 de astfel de organizaţii, membrii săi având legături cu diverse biserici. În acelaşi timp, AzR colaborează şi cu Alliance Defending Freedom Internaţional, entitate neo-conservatoare americană, declarată un grup de ură în SUA, care şi-a sporit activitatea împotriva drepturilor LGBT în Europa (Slovacia, Croaţia, România). AzR s-a remarcat prima dată printr-un protest împotriva unei poveşti lesbiene în revista de prezentare a magazinului IKEA.

(...) referendumul slovac nu a fost despre modificarea Constituţiei. Iniţiatorii au folosit acest instrument cetăţenesc ca metodă de presiune asupra legislativului şi clasei politice.

La începutul lui 2014 Alianţa pentru Familie începe să pună în mişcare o întreagă maşinărie pentru interzicerea în Constituţie a căsătoriilor gay. Constituţia Slovaciei poate fi modificată de parlament, iar referendumurile pot fi convocate de preşedinte la recomandarea legislativului sau în urma unei petiţii semnate de minim 350.000 de cetăţeni. Legea fundamentală stipulează că referendumurile trebuie să aibă o participare de peste 50% din electori pentru a fi validate, iar rezultatele unui referendum trebuie implementate în legea slovacă în maxim 3 ani de când plebiscitul are loc.

În 5 luni, între aprilie 2014 şi august 2014, AzR a strâns peste 400.000 de semnături, folosind reţelele dense ale Bisericii Catolice, cu preoţi mergând din casă în casă la enoriaşi, liste în toate bisericile din ţară, peste 3000 de voluntari mobilizaţi. De subliniat ar fi faptul că referendumul nu are în Slovacia putere de modificare a Constituţiei, referendumul slovac nu a fost despre modificarea Constituţiei. Iniţiatorii au folosit acest instrument cetăţenesc ca metodă de presiune asupra legislativului şi clasei politice. În total, Alianţa pentru Familie a propus 4 întrebări pentru referendum: limitarea căsătoriilor doar cuplurilor heterosexuale, interzicerea adopţiilor de către cupluri gay, nerecunoaşterea niciunei forme de coabitare pentru cuplurile gay şi o ultimă întrebare privind limitarea educaţiei sexuale în şcoli.

(...) ADF International a depus un amicus curiae pe lângă curtea constituţională în această chestiune, similar cu mai recentul caz românesc.

Contextul

Semnăturile au fost, aşadar, depuse în august 2014 la preşedintele Andrej Kiska, milionarul proaspăt ales şef al statului pe o platformă independentă. Kiska şi-a manifestat dubiile faţă de referendum, sugerând că ar putea fi vorba despre restrângerea drepturilor cetăţeneşti, trimite iniţiativa cetăţenească la Curtea Constituţională pentru verificare, o premieră pentru referendumurile din Slovacia. AzR l-a acuzat pe Kiska de partizanat, în condiţiile în care alianţa îşi dorea suprapunerea referendumului cu alegerile locale din noiembrie 2014. Curtea Constituţională slovacă încurcă doar parţial planurile AzR, dă publicităţii decizia la final de octombrie, iar una din cele trei întrebări, cea privind recunoaşterea coabitării cuplurilor gay de către stat fiind respinsă de pe buletinul de vot pe motiv că limitează drepturi cetăţeneşti. De precizat ar fi că ADF International a depus un amicus curiae pe lângă Curtea Constituţională în această chestiune, similar cu mai recentul caz românesc.

Andrej Kiska nu se afla la prima întâlnire cu Alianţa pentru Familie. AzR a avut o implicare masivă în alegerile prezidenţiale din martie 2014. Atunci, AzR a avut întâlniri cu principalii candidaţi la prezidenţiale, punând presiune pe aceştia să promoveze în parlament interzicerea în constituţie a căsătoriilor gay. Una din principalele căi de atac ale socialistului Robert Fico împotriva contracandidatului său a fost chiar răspunsul pozitiv al lui Kiska la o întrebare privind legalizarea parteneriatelor civile. Bannere mari cu întrebarea „Sunteţi de acord cu legalizarea parteneriatelor civile pentru homosexuali?” şi răspunsul lui Kiska „Da” au împânzit ţara. Mai mult, Robert Fico a avut un emoţionant mesaj către electorat în care se declara creştin-catolic practicant. Presa a ridiculizat ulterior declaraţiile lui Fico ca fiind ipocrite, amintind de trecutul ateu al acestuia în perioada comunistă.

În mare, presiunile Alianţei pentru Familie au funcţionat, căci Constituţia Slovaciei a fost modificată pentru a interzice căsătoriile gay. 

Jocuri politice

Cert este că tema modificării Constituţiei şi a referendumului au ocupat agenda electorală prezidenţială. În mare, presiunile Alianţei pentru Familie au funcţionat, Căci constituţia Slovaciei a fost modificată pentru a interzice căsătoriile gay. În februarie 2014, social-democraţii slovaci (Smer-SD) şi creştin-democraţii (KDH) ajung la un acord de modificare a Constituţiei, înainte de alegerile prezidenţiale din martie parlamentul slovac dă un prim vot în chestiunea modificării constituţiei pentru a defini căsătoria ca fiind limitată la „uniunea dintre un bărbat şi o femeie”, iar în iunie legislativul dă un vot final covârşitor care modifică actul fundamental. În ciuda înfrângerii în alegerile prezidenţiale a lui Robert Fico, lucrurile au continuat să se mişte în direcţia dorită de AzR.

(...) argumentele Alianţei pentru Familie sună dubios de cunoscut: căsătoria este în mod tradiţional heterosexuală, scopul căsătoriei este procrearea, homosexualitatea este o alegere, trebuie protejată tradiţia slovacă, bisericile vor fi obligate în viitor să oficieze căsătorii gay, homosexualitatea duce la legalizarea pedofiliei (...)

În ciuda victoriei legislative, lucrurile nu s-au oprit în chestiunea referendumului. Cum spuneam mai sus, între aprilie şi august 2014 s-au strâns sute de mii de semnături în Slovacia. Alianţa pentru Familie a ieşit public cu declaraţii privind modificarea Constituţiei, spunând că nu e suficientă o astfel de schimbare, iar referendumul trebuie să continue în numele copiilor şi pentru apărarea valorilor tradiţionale de forţele culturale globale care încearcă să schimbe fibra naţională slovacă.

De altfel, argumentele Alianţei pentru Familie sună dubios de cunoscut: căsătoria este în mod tradiţional heterosexuală, scopul căsătoriei este procrearea, homosexualitatea este o alegere, trebuie protejată tradiţia slovacă, bisericile vor fi obligate în viitor să oficieze căsătorii gay, homosexualitatea duce la legalizarea pedofiliei, persoanele LGBT nu sunt discriminate şi au deja drepturi în Slovacia, homosexualii vor un statut special, căsătoriile gay vor schimba fundamental societatea.

Într-un final, preşedintele Andrej Kiska convoacă un referendum pentru 7 februarie 2015. În decembrie 2014, intuind parcă problema pragului ridicat cerut de Constituţie, de 50% din electori, un grup de parlamentari conservatori încearcă, fără succes, să modifice Constituţia pentru a scădea pragul de la 50 la 20 de procente necesare pentru validare.

Campania

Campania pentru referendum s-a remarcat printr-o tăcere neaşteptată a partidelor politice. Doar creştin-democraţii (KDH) s-au pronunţat categoric în favoarea referendumului, deci 3 DA-uri pentru cele 3 întrebări propuse. Preşedintele Kiska a ieşit public în favoarea primelor două întrebări privind interzicerea căsătoriilor gay şi a adopţiilor, însă împotriva limitării educaţiei sexuale. Robert Fico, rămas premier, a declarat că va vota, însă nu şi-a dezvăluit opţiunile, două partide mai mici de dreapta, democraţii şi uniunea creştină, s-au poziţionat oarecum ambiguu, lucru făcut şi de partidul maghiarilor. Doar micul partid libertarian SaS s-a pronunţat categoric împotriva referendumului.

Campania nu a fost ocolită de controverse. Pe de o parte, Alianţa pentru Familie a încercat să se poziţioneze ca promovând un discurs pozitiv (votaţi 3 DA-uri), de apărare a status quo-ului, pe de altă parte au încercat să demonizeze la extrem persoanele LGBT. Primul clip de promovare a campaniei a fost refuzat de toate posturile TV, publice şi comerciale. Singurul post care a difuzat, gratuit, clipul a fost TV Lux, asociat cu biserica catolică. Clipul prezintă un copil care desenează o aşa-zis „familie tradiţională”, aflat în grijă unui cuplu heterosexual premiat naţional pentru munca sa cu copiii instituţionalizaţi. Băiatul află că i s-au găsit părinţi adoptivi, iar la uşă apare un cuplu de homosexuali. Povestea se încheie cu băieţelul întrebând „Dar... Unde este mami?”. Concluziile post-referendum au fost că acest video a făcut mai mult rău campaniei AzR decât bine, în condiţiile în care mesajul era mult prea simplificat, iar chestiunea adopţiilor de către cuplurile gay nu fusese pusă pe agenda publică de comunitatea LGBT. Pe scurt, manipulare fără mănuşi.

Campania pentru referendum s-a remarcat printr-o tăcere neaşteptată a partidelor politice. 

O altă controversă a avut a face cu Papa Francis. Într-un mesaj public, Francis s-a pronunţat în favoarea protejării „familiei tradiţionale” în Slovacia, salutând la Roma delegaţia de preoţi slovaci. Imediat, în întreaga ţară au apărut bannere cu Papa dând OK-ul pentru referendum. Atât Alianţa pentru Familie, cât şi biserica catolică slovacă s-au dezis de bannere. Autorii erau necunoscuţi, dar aveau resurse suficiente pentru a investi într-o astfel de campanie în spaţiul public. Cu o săptămână înainte de referendum preoţii catolici au îndemnat în predicile lor enoriaşii la vot, într-un mesaj distribuit la nivel naţional, venit direct de la centru.

Activiştii LGBT

Activiştii LGBT şi aliaţii acestora au îndemnat la neprezentare la referendum, în condiţiile unui prag ridicat necesar pentru validare. Aceştia au folosit social media şi internetul pentru a-şi promova mesajele. Referendumul a fost prezentat ca inutil, iar problemele alternative ale familiei au fost subliniate. Personalităţi publice au ieşit cu diferite motive de ce nu se vor prezenta la vot. Pentru mulţi activişti, referendumul a fost o oportunitate de vizibilitate în spaţiul public. Pentru prima oară, teme de interes pentru comunitatea LGBT s-au discutat, chiar dacă într-un context tensionat şi adesea otrăvit de argumente pline de ură.

Eşecul referendumului a avut ecouri pozitive în rândul comunităţii LGBT, pe când tabăra Alianţei pentru Familie a subliniat faptul că aproape un milion de cetăţeni au votat pentru cauza lor.

Rezultate şi concluzii

În ciuda mobilizării masive în jurul acestui referendum, puţin peste 21% din cetăţenii slovaci s-au prezentat la vot, peste 90% dintre aceştia votând afirmativ la cele trei întrebări de pe buletinul de vot. Eşecul referendumului a avut ecouri pozitive în rândul comunităţii LGBT, pe când tabăra Alianţei pentru Familie a subliniat faptul că aproape un milion de cetăţeni au votat pentru cauza lor. Un bagaj electoral important, care a revigorat mişcarea conservatoare din Slovacia. În septembrie 2015, Marşul pentru Viaţă din Bratislava a adunat peste 70.000 de participanţi. Pentru ambele tabere, exerciţiul referendumului a permis activarea a mii de voluntari, testarea unor metode noi de strângere de fonduri, discutarea unor teme de interes în spaţiul public. Cert este că la finalul acestei bătălii avem o Constituţie slovacă care interzice căsătoriile gay, o perspectivă oarecum pozitivă cu privire la legalizarea parteneriatelor civile în viitorul apropiat, şi o mişcare conservatoare revigorată. Aproape ca o înfrângere deghizată în victorie. Cel mai recent, Alianţa pentru Familie a propus o serie de „măsuri pentru familie” pe care şi le doresc de la clasa politică. Sună cunoscut?