Un nou motiv de enervare pentru Trump, o nouă fractură în relaţia transatlantică

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Chiar înainte de începerea Summitului NATO care, iniţial, trebuia să celebreze, la Londra, cei 70 de ani de existenţă ai Alianţei, continuă semnalele privind dezacorduri între SUA şi Europa (sau grupuri de state europene) care generează fisuri care, la rândul lor, se pot transforma în adevărate fracturi.

Sunt multe, dar cele mai recente privesc două dintre liniile politice definite de Trump ca esenţiale, chiar vitale pentru a demonstra puterea reală a americanilor de a direcţiona, cum se întâmpla până mai ieri, cele mai importante jocuri strategice pe plan mondial, pur şi simplu prin forţa prestigiului lor tradiţional, dublat, în fundal, de evocarea deloc discretă a puterii militare şi condiţionalităţilor în desfăşurarea eventuală a „umbrelei nucleare“ deasupra Europei.

Primul semnal dat de Uniunea Europeană, mai precis de noul Parlament European, a fost  decizia de a declara urgenţa climatică, cu toate consecinţele economice previzibile care decurg de aici, adică schimbări majore în calitatea şi tipul de producţie industrială, inclusiv asupra criteriilor de import de pe pieţele externe. Decizie care face ca Europa să intre pe un curs direct de coliziune, frontală şi la mare viteză, cu poziţia americană, exprimată personal de Trump care nu crede nici în efectele dramatice ale schimbărilor climatice şi nici în nevoia de a se lua măsuri urgente pentru a fi limitate sursele de industriale de poluare masivă, decretând unilateral ieşirea SUA din Acordul de la Paris privitor la lupta globală împotriva schimbărilor climatice.

A doua decizie europeană de tipul „game changer“ a fost anunţată vineri prin declaraţia comună semnată de şase state europene (dintre care unele membre NATO): Belgia, Danemarca, Finlanda, Olanda şi Suedia care şi-au afirmat intenţia de a se alătura INSTEX (Instrument în Support of Trade Exchages), un aşa numit „vehicul special european“, practic găselniţa la care se lucrează de ceva timp pentru a se putea ocoli, la modul cel mai legal, blocul sancţiunilor economice extrem de severe şi comprehensive decise de Trump împotriva Iranului şi tuturor ţărilor care fac comerţ cu această ţară. Mecanismul INSTEX a fost lansat în luna ianuarie a acestui an de către Marea Britanie, Franţa şi Germania pentru a le permite să efectueze tranzacţii în fără a folosi dolarul american şi, cel mai important, fără a face niciun fel de operaţii folosind băncile americane.

Ţările fondatoare şi acum acţionare ale INSTEX au transmis imediat comunicate prin care salută intenţia celor şase ţări devenite noi acţionari deoarece, aşa cum se afirmă în textul difuzat de ministerul federal de externe german în numele grupului celor 3 state fondatoare, „contribuie la întărirea acestui mecanism şi demonstrează eforturile făcute de europeni pentru a facilita operaţiunile legale de comerţ între Europa şi Iran, fiind o expresie foarte clară a angajamentului nostru pentru Joint Comprehensive Plan of Action (JCPOA, aşa numitul „acord nuclear“)“. Salutat şi de Franţa, gestul celor şase ţări este prezentat de ministrul de Externe Le Drian ca un „semnal foarte puternic pentru a susţine JCPOA şi autonomia de acţiune europeană“.

Miniştrii de Externe ai Marii Britanii, Franţei şi Germaniei anunţau la Bucureşti crearea INSTEX

Imagine indisponibilă

Cine şi ce speră să câştige?

Teoretic, lucrurile sunt relativ simplu de explicat.

Iranul primeşte un canal serios de supravieţuire deoarece sistemul INSTEX (pe care l-am prezentat pe larg imediat după ce a fost anunţat oficial în perioada preşedinţie române a Consiliui UE) presupune, la modul general, un fel de barter foarte amplu şi complicat prin care livrările se fac în materii prime şi, în scimb, se achită contravaloarea mărfurilor prin alte mărfuri care vor fi livrate pe piaţa iraniană, în special cele de primă necesitate. Pentru a face operativ canalul INSTEX creat iniţial de cele trei ţări, iranienii, pe 20 martie, au demarat propriul lor canal dedicat: Abdolnaser Hemmati, Guvernatorul Băncii Centrale de la Teheran, a declarat că a fost înregistrat Institutul pentru comerţ special şi finanţe, un sistem similar INSTEX care este acum funcţional, prima tranzacţie fiind efectuată în luna iunie, informaţie confirmată de Helga Schmid, diplomatul german secretar general al Serviciului European de Acţiune Externă.

INSTEX transmite şi foarte puternic mesaj politic. Unul care cuprinde mai multe paliere. Se spune celor de la Washington că Europa nu vrea şi nici nu va ceda în problema iraniană, în ciuda poziţiei inflexibile americane, încercând prin mişcări ca cea de acum, să-şi creeze instrumente de presiune pentru a obliga Iranul să revină în cadrul acordului nuclear care, la nevoie, poate funcţiona şi fără prezenţa americană. În al doilea rând, transmite un mesaj non-echivoc de susţinere pentru Teheran, în speranţa că liderii iranieni vor opri procesul de înarmare nucleară aflat acum pe un drum accelerat şi extrem de periculos.

Imagine indisponibilă

Dar, pe fond, mesajul cel mai important, din punctul meu de vedere, este dat de însăşi existenţa sistemului INSTEX. Un sistem creat de europeni pentru a descâlci cumva ghemul iranian, dar care, la nivel de principiu, poate fi imaginat a fi folosit în cazul relaţiei de susţinere europene (poate „europene extinse“ prin eventuala cooptare de parteneri non-europeni) în situaţia în care, pe plan mondial, apare o situaţie de criză majoră şi se reeditează ameninţarea americană de acum. Deocamdată, un mesaj în acest sens a fost transmis de Serghei Rybakov, adjunctl ministrului rus de externe care spunea că ţara sa se va număra printre statele care vor folosi acest canal de schimburi comerciale.  

Pe fond, este vorba despre punerea pe masă a unei mize de securitate globală care, desigur, vorbeşte despre Iran şi sancţiunile pentru programul său nuclear dar, de fapt, reprezintă un semnal că s-au pus în mişcare mecanisme care, într-un anume context şi sub o anume îmbinare nefastă de presiuni, poate să genereze nevoia urgentă de construcţie a unor alianţe de supravieţuire. Asta se joacă acum şi asta este explicaţia tensiunii extreme care stă în spatele fiecăruia gest făcut de jucătorii semnificativi din ceea ce a fost vechea construcţie şi cei care s-au poziţionat deja să fie invitaţi la negocierile viitoare.

Viitoare, adică cele de acum. Cine oare va dispune de diplomaţia, inclusiv cea militară, cea mai eficientă şi bine informată, oferind argumentele cele mai apetisante pentru a justifica una sau mai multe noi coaliţii de interese la nivel continental sau global?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite