Un game changer în Brexit: Raportul serviciilor britanice privind ingerinţele Rusiei în referendumul din 2016

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Brexit FOTO Shutterstock
Brexit FOTO Shutterstock

Alegerile generale din Marea Britanie, de pe 12 decembrie, se situează sub spectrul incertitudinilor clasice datorate sistemului britanic de vot care presupune vot uninominal pe circumscripţii, ceea ce face ca procentele de susţinere a diferitelor opţiuni să fie nerelevante la vot iar micro-managamentului predicţiilor pe fiecare circumscripţie să fie hazardat. El se face dar cu mari spaţii de eroare, ceea ce le face rareori utilizabile.

Brexit, Brexit uber ales!

De remarcat este că Brexitul a fost principala temă de dezbatere în campanie, restul fiind doar teme complementare. Marea Britanie pare să fi încremenit în proiect de la referendumul lui David Cameron în 2016. Şi în continuare sondajele sunt şi aici neconcludente, dar dau o supremaţie curentului „Remain”, care se află reprezentat cu preponderenţă la nivelul Partidului liberal-Democrat, pro-european, Partidul Laburist având o majoritate de reprezentanţi „Remain”, nu însă şi pe preşedintele Corbyn care a anunţat o „abordare neutră” în raport cu Brexitul. „Remain” este curent pro-european în care se află şi o parte - minoritară – dintre conservatori, toţi reprezentanţii Partidului Naţional Scoţian şi parte din personalităţile independente ce pot să mai aceeadă în Parlament.

Curentul Brexit e reprezentat cu preponderenţă de către Conservatori, mai ales după ce partidul Brexit al lui Nigel Farage a anunţat că nu va depune candidaţi în circumscripţiile câştigate de conservatori în precedentele alegeri din 2017. Brexit Party şi UKIP urmează pe linia Brexiter-ilor, ca şi partidul nord-irlandez DUP. Însă dacă explorăm la nivelul acestor partide, diferenţele rămân clare: dacă conservatorii lui Boris Johnson susţin acordul propus şi negociat de liderul lor, UKIP şi Brexit Party se pronunţă direct pentru un hard Brexit, respingând acordul. Totul depinde de reprezentarea finală din Parlament.

Potrivit „sondajului sondajelor” şi tendinţelor actuale, Conservatorii au început campania cu un avans de circa 10 puncte peste Laburişti, dar partidele s-au apropiat uşor în timpul campaniei, ecartul fiind mult mai discret, mergând până spre marja de eroare de 3%. Situaţia actuală arată pentru Conservatori o medie de 42% – cu o plajă între 38%-46%, în scădere la ultimele sondaje, ca tendinţă, Laburiştii cu 31% - plaja între 27-35% - cu tendinţă de creştere la ultimele sondaje, Liberal- democraţii cu 14% - plaja între 10-18%, în uşoară creştere, Brexit party cu 4% - plajă 0-8%. Relevantă rămâne situaţia partidelor regionale, în Irlanda de Nord, Scoţia şi Ţara Galilor, care au poziţii mai clare şi înclinate în a-şi lua numărul de locuri prognozat, cu scoţienii pro-europeni, nord-irlandezii pro-Brexit dar cu acord care să nu-i afecteze(acum sunt în opoziţie cu acordul lui Boris Johnson) şi galezii împărţiţi şi nuanţaţi.

Rezultate nesigure, neclare, presiune publică pentru curentul Remain – subreprezentat în viitorul Parlament

În modelarea pe care o avem pe YouGov – cu rezultate bune în 2017, proiecţia din a doua jumătate a lui noiembrie arată o majoritate confortabilă de 68 de locuri pentru conservatori, cu 359 de locuri în noul parlament, laburiştii cu 211 locuri, scoţienii cu 43 locuri, liberal democraţii şi 13 şi 24 locuri pentru celelalte partide. Însă erorile asumate se mişcă de la o victorie clară la pierderea a doar câtorva fotolii şi merge pe medie spre o majoritate la limită pentru conservatori ca şi în actualul Parlament.

Indiferent de situaţia finală – afectată de apropierea partidelor principale şi limitarea ecartului între Conservatori şi Laburişti, de dominaţia susţinerii populare publice pentru Remain la nivel naţional şi de preeminenţa susţinerii pentru Laburişti, liberal democraţi şi verzi în faţa Conservatorilor, Brexit party şi UKIP – se menţine o situaţia tradiţională, anume a diferenţelor dintre procentele şi sprijinul public şi, respectiv, reprezentarea în Parlament. Totuşi câteva fenomene vin să marcheze activitatea de după alegeri.

Mai întâi, e vorba despre raportul serviciilor britanice legate de impactul ingerinţei Rusiei în cadrul Brexitului. Raportul a fost oprit de la publicare de către premierul Johnson până după alegeri şi va fi publicat ulterior. Se aşteaptă ca raportul să creeze dificultăţi principalilor Brexiteri, Boris Johnson şi Nigel Farage, care sunt principalii beneficiary ai acestei interferenţe. Dacă mai adăugăm ştirile deja apărute privind finanţările oligarhilor ruşi în campania din 2018-2019 a conservatorilor, la nivel de câteva sute de mii de lire sterline, realizăm că trecerea cu tăvălugul a Brexitului e discutabilă.

În al doilea rând, rămâne dilema şi divergenţele între susţinătorii Brexit cu acordul Johnson, majoritari la conservatori, susţinătorii unui Brexit cu un alt acord – la Laburişti, varianta Corbyn, cu menţinerea Marii Britanii în Uniunea vamală şi chiar Piaţa Comună – varianta “Remain” – cu adepţi la Liberal Democraţi, naţionalişti scoţieni şi laburişti, dar şi la conservatori – şi respectiv varianta hard Brexit – evident minoritară, cu adepţi la Conservatori, DUP – partidul nord-irlandez al loialiştilor protestanţi şi mai ales Brexit Party. Acest echilibru se va menţine în parlament, şi e posibil ca şi blocajul aferent să rămână.

Publicarea raportul serviciilor britanice despre ingerinţa Rusiei în Brexit împinge la referendum popular final

Nu în ultimul rând, ieşirea datelor din raportul privind ingerinţa Rusiei în referendumul pentru Brexit să adauge probleme prin acest document care va presa ca varianta acordului lui Boris Johnson care, eventual, ar fi votată în Parlament, să fie obligatoriu supusă unui referendum popular naţional. Iar într-un asemenea referendum, varianta „Remain” să apară, de asemenea, ca opţiune în referendum, în măsura în care hard Brexitul a fost respins în mod repetat de către Parlamentul britanic. Raportul de forţe din Parlamentul britanic poate determina această perspectivă.

Şi mai există o consecinţă. Perspectiva unui referendum pe acordul final votat de Parlament ar putea pune în pericol termenul de 31 ianuarie pentru Brexit. Însă aici lucrurile sunt mult mai simplu de considerat: o eventuală victorie – improbabilă în Parlamentul viitor - a curentului Remain nu mai are de a face cu termenul limită; în schimb o victorie laburistă cu un acord soft negociat de către Jeremy Corbyn periclitează termenul, ca şi referendumul promis deja de liderul laburist şi care ar putea fi impus ca cvasi-obligatoriu şi majorităţii conservatoare ar proroga termenul. Dar de această dată nu cred că vor fi probleme majore în a obţine amânarea finală.

Cert e că alegerile şi rezultatele finale din 12 decembrie vor fi un indicator relevant faţă de formula în care va fi înclinată balanţa mai departe, aşa cum putem prevedea presiunea publică în varianta Remain şi a referendumului care să conţină această opţiune. Asta indiferent de câştigător. Dar surprizele pot apărea şi mai departe, în funcţie de ultimele 10 zile de campanie şi de dorinţele în evoluţie ale publicului britanic în diferitele circumscripţii.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite