UE îşi arată colţii: Liniile roşii ale încălcării principiilor şi valorilor europene

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
uniunea europeana

Uniunea Europeană a intrat într-o zodie a rigidităţii, verticalităţii absolute şi a stricteţii doctrinare în ceea ce priveşte principiile şi valorile europene. O face fără preget, vocal, vizibil, cât se poate de virulent, în primul rând în raport cu acţiunile externe ale terţilor.

Critici faţă de nerespectarea principiilor: America lui Trump şi statele membre

Aşa au apărut critici la adresa preşedintelui american Donald Trump, după ruperea procesului de negociere a Acordului de Liber Schimb pentru Comerţ şi Investiţii Transatlantic – TTIP. Aşa a fost criticată retragerea SUA din acordul vizând încălzirea climatică, pentru limitarea emisiilor de bioxid de carbon. La fel a fost criticată ieşirea Washingtonului sub Trump din Acordul Nuclear cu Iranul.

Şi mai vocală a fost reacţia la introducerea unilaterală de taxe şi impozite pe oţel şi autoturisme. O vizită a lui Jean Claude Juncker, preşedintele Comisiei Europene, la Washington a readus relaţia transatlantică la nivele funcţionale şi a relansat negocierile care să evite taxe noi din partea americană. Donald Trump a propus un acord complet de liber schimb, fără bariere sau taze, între cele două maluri ale Atlanticului, ofertă fără răspuns din partea europeană, pentru moment.

Cele mai dure poziţii au fost luate la nivelul statelor membre. Nu, nu la adresa Germaniei, pentru menţinerea North Stream 2, împotriva voinţei a 13 state membre. Germania consideră că e vorba despre un proiect al unor firme private. SUA pregăteşte sancţiuni pentru toţi cei implicaţi. Dar vizate sunt cu precădere statele care nu respectă Acordul de Aderare (deci angajamente proprii luate, în formatul ratificat şi validat prin referendum naţional, cel mai adesea, potrivit procedurilor naţionale), dar şi la nivelul Tratatelor, devenite subiecte de drept intern în statele membre. Iar aici nu există rabat.

Lecţia Brexit e la fel de dur resimţită ca şi separatismul catalan, iar combaterea acţiunilor şi ameninţărilor dizolvante ale principiilor şi valorilor consacrate europene se face prin întărirea regulilor şi a principiilor aplicate în viaţa de zi cu zi în activitatea Uniunii, deci inclusiv în statele membre.

De altfel, Comisia Europeană este, prin actele fondatoare, gardianul tratatelor, deci e pe deplin îndrituită să verifice cum sunt respectate angajamentele privind independenţa justiţiei, statul de drept, combaterea corupţiei, cu precădere, dar şi acţiunile în materie de refugiaţi şi migranţi la nivelul statelor membre.

De unde provine această intransigenţă absolută (care nu s-a manifestat la fel când Franţa e depăşit deficitul de 3% prevăzut în acordul de la Maastricht)? Uniunea Europeană, cu precădere Comisia, a simţit că renaşterea populismului (ajuns la circa 30% din voturile la nivel european) punerea sub semnul întrebării a drepturilor omului şi valorilor liberale consacrate, abordarea conservatoare excesivă sau chiar ignorarea unor recomandări de la Bruxelles compromit perspectivele Viitorului Europei, dar, totodată, şi fragilizează şi vulnerabilizează constructul european originar.

De aceea menţine strict atenţia pe respectarea principiilor şi valorilor fondatoare ale Uniunii Europene, în încercarea de a nu lăsa spaţii libere speculaţiilor populiste. Lecţia Brexit e la fel de dur resimţită ca şi separatismul catalan, iar combaterea acţiunilor şi ameninţărilor dizolvante ale principiilor şi valorilor consacrate europene se face prin întărirea regulilor şi a principiilor aplicate în viaţa de zi cu zi în activitatea Uniunii, deci inclusiv în statele membre.


Viktor Orban FOTO EPA-EFE/PATRICK SEEGER

Imagine indisponibilă

Polonia şi Ungaria: capitolul 7 al Tratatului UE. Situaţia României

De aici a reieşit procedura declanşată de către Parlamentul European pentru accesarea capitolul 7 (sancţiuni pentru statele membre ce nu respectă propriile angajamente şi tratatele europene, cu rang de lege, chiar lege fundamentală internă prin maniera de votare - referendum la nivelul întregii populaţii, pentru intrarea în legislaţia internă a statelor). Primele vizate au fost Polonia şi Ungaria. Deşi cu nuanţe şi abordări distincte, în ambele cazuri reproşurile vizează independenţa justiţiei, statul de drept şi combaterea corupţiei.

În cazul Poloniei, pensionarea judecătorilor Curţii Supreme la 65 de ani în loc de 70, cu pensionarea unei vaste majorităţi a acestora şi blocarea curţilor, în cazul Ungariei, temele sunt mai largi, unele tranşate în Curtea Europeană de Justiţie, altele mai restrânse, mai punctuale – închiderea Universităţii Central Europene, libertatea cuvântului şi închiderea ziarelor, radiourilor şi televiziunilor de opoziţie, dar şi discuţii substanţiale pe fonduri europene, corupţie şi favorizarea exclusivă a apropiaţilor Premierului Orban.

Nici România nu este neapărat în cea mai bună postură, deşi se află în perioada dinaintea preluării mandatului de Preşedinte al Consiliului UE. Se dezbate situaţia internă în Parlamentul European, în octombrie, poate se amână în noiembrie, dar perspectiva e sumbră. Acţiunile de subminare a legilor justiţiei, blocarea combaterii corupţiei sau îngreunarea acestei lupte au dus Bucureştiul în atenţia Parlamentului European şi ameninţă să antreneze costuri mari pentru viitorul stat deţinător al Preşedinţiei rotative a Consiliului Uniunii Europene, de la 1 ianuarie 2019.

Nici România nu este neapărat în cea mai bună postură, deşi se află în perioada dinaintea preluării mandatului de Preşedinte al Consiliului UE.

Dacă va exista sau nu o rezoluţie în Parlamentul European pe acest caz, vom vedea, cert e că presiunea creşte, iar perspectivele sunt complicate. Ca şi rezultatele evaluărilor Comisiei de la Veneţia care vor veni şi pentru România, după ce vizita de tip fact finding a reprezentanţilor Comisiei la Bucureşti a fost mai degrabă dezamăgitoare pentru instituţia Consiliului Europei de referinţă pentru justiţie şi drept.

Nu mai vorbim aici despre dezbaterile din grupurile parlamentare europene, cu precădere ALDE şi S&D, în ambele cazuri, partidele ce alcătuiesc coaliţia de la Bucureşti riscând excluderea din propriile familii politice. Motivele sunt simple: mai întâi încălcarea şi alterarea regulilor statului de drept, independenţa justiţiei şi tentativa de blocare/îngreunare a combaterii corupţiei; apoi referendumul pentru familia tradiţională (voturile date de ambele familii în plen, în repetate rânduri, abordările doctrinare ale stângii şi liberalilor sunt contrare, doar liderii conservatori, parte din PPE, sau naţionaliştii fiind preocupaţi de asemenea limitări, ce pot ridica semne de întrebare privind respectarea drepturilor omului); şi se mai adaugă şi alte teme de preocupare europene.

republica moldova uniunea europeana

Statele asociate şi Republica Moldova: verificarea strictă a respectării regulilor jocului

În ceea ce priveşte statele asociate, ca şi cele de aspiră la integrarea în UE - fiind în curs de deschidere a negocierilor de aderare sau negocierile fiind deja în curs – preocupările UE şi ale Comisiei sunt mult mai importante. Că e vorba despre Balcanii de Vest sau despre statele Parteneriatului Estic, regulile sunt mai puţin drastice ca pentru un stat membru, potrivit angajamentelor statelor în cauză, dar sunt urmărite cu mai multă atenţie, iar flexibilitatea a dispărut, introducându-se abordarea cea mai strictă posibil.

În cazul Republicii Moldova, dosarul e tot mai greu şi mai încurcat, iar abordările şi tipul de comportament recent al Chişinăului faţă de Bruxelles e considerat, de către Uniunea Europeană - principalul finanţator al proiectelor de dezvoltare şi reformă din Republica Moldova - complet nepotrivit pentru situaţia curentă. Şi temele pentru care există preocupări se adâncesc şi se multiplică, cu trecerea timpului şi apropierea de campania electorală, în loc ca o deschidere şi cooperare sinceră cu Comisia pentru îmbunătăţirea situaţiei să fi limitat aceste tensiuni.

Astfel, Uniunea Europeană priveşte cu mare scepticism şi cu o critică tot mai susţinută situaţia miliardului furat, cu precădere prin prisma faptului că Ilan Shor e liber, mai are şi partid, pe deasupra. Şi perspective electorale. Dacă instigatorul la fapte penale, Vlad Filat, e în închisoare, condamnat la 8 ani cu executare, făptuitorul în acest caz, Ilan Shor, e liber.

În al doilea rând, adoptarea votului mixt într-un tur, fără a lua în considerare recomandările Comisiei de la Veneţia, a Comisiei Europene şi a diferitelor state membre e de asemenea prost văzut la Bruxelles încă de la adoptare, prin modul de desfăşurare a consultărilor şi mai ales din cauza lipsei de argumente şi motivaţii: legea s-a adoptat fără un studiu de fezabilitate coerent şi agreat, cu argumente certe, şi mai ales fără consultări cu societatea şi opoziţie, dar şi cu desconsiderarea totală a recomandărilor europene, fapt ce a creat o nervozitate crescândă şi a alterat fundamental problematica tot mai complicată a toleranţei faţă de întârzierile în reforme ale Republicii Moldova ridicând semne de întrebare în legătură cu capacitatea de a continua aceste reforme, ba chiar cu menţinerea voinţei de reformare la Chişinău.

Uniunea Europeană priveşte cu mare scepticism şi cu o critică tot mai susţinută situaţia miliardului furat, cu precădere prin prisma faptului că Ilan Shor e liber, mai are şi partid, pe deasupra.

În fine, colac peste pupăză, a venit anularea alegerilor locale la nivelul Chişinăului pe cale juridică, pentru prevederi interpretate excesiv şi într-o abordare complet contrară spiritul şi normelor europene. Democraţia electorală este piatra de temelie şi fundamentul în jurul căruia se poate acumula relevanţă pentru procesele democratice. Ca să nu vorbim despre rafinarea, dezvoltarea democraţiei ulterioare. De aici anularea rezultatului de la urne a fost considerat la Bruxelles, Washington şi în capitalele UE, pe bună dreptate, profund nejustificată.

Imagine indisponibilă

Un drum înainte: naţionalism moldovenesc, izolaţionism, întoarcerea spre Moscova sau menţinerea ancorei europene?

Ce urmează? Cât de grea este situaţia? Să ne imaginăm că Republica Moldova va mai fi discutată o dată în Parlamentul European. Eventual cu o rezoluţie. Sau poate chiar cu sancţiuni, pe listă, la adresa celor implicaţi în diversele teme controversate: miliardul, Shor, votul mixt, anularea alegerilor. O asemenea traiectorie ar avea un impact major, mai ales că asta intervine în prag de alegeri generale în Republica Moldova. Cum vor arăta lucrurile? Cât vor costa? Cine îşi asumă aceste costuri sau venirea la putere a socieliştilor pro-ruşi?

Apoi, îşi permite Republica Moldova să joace pe o calchiere după Trump, pe principiul Republica Moldova first? Adică o variantă discutabilă a unui proiect cu probleme. Deferenţa, atenţia suplimentară, corectarea şi respectul pentru finanţatorul major al economiei, vieţii sociale şi a dezvoltării Republicii Moldova, faţă de la Bruxelles, este obligatoriu.

Politica se face cu forţele politice, politicienii şi abordările care există la Chişinău, iar abordarea realistă necesită şi principialitate, şi verticalitate, şi realism, şi nuanţe.

Maniera de raportare la ceea ce vine ca sugestie, rugăminte sau comandament de la Uniunea Europeană sunt obligatorii a fi considerate cu atenţie. Ca şi cenzura necesară faţă de agresivitatea reacţiilor faţă de UE sau îndepărtarea de proiectul şi angajamentele naţionale. Iar aici, refacerea punţilor după ce reprezentanţii de vârf ai decidentului şi puterii reale din Republica Moldova şi UE trebuie privită cu mare atenţie.

Cert e că, dacă acum Republica Moldova a depăşit liniile roşii europene şi nu mai are mare credibilitate la Bruxelles până după alegeri, e importantă şi abordarea inversă, şi reflectarea asupra nuanţelor în abordarea Chişinăului: ce dorim, un stat pro-rus la frontierele Uniunii Europene şi în spatele Ucrainei? Un stat certat cu vecinii săi, cu ancore slabe în Uniunea Europeană şi gata să fie sufocat economic? Care este proiectul european faţă de Republica Moldova, considerând situaţia curentă? Pentru că şi Bruxellesul s-a schimbat, de la comportamentul actorului care plătea şi forţa reformele, azi această abordare nu mai face faţă evoluţiilor reale, şi trebuie adaptat. În interesul Uniunii Europene. Şi al Republicii Moldova.

Şi da, la Chişinău poate nu sunt cele mai bune auspicii sau forţele politice cunoscute şi comportamentul obişnuit. Dar politica se face cu forţele politice, politicienii şi abordările care există la Chişinău, iar abordarea realistă necesită şi principialitate, şi verticalitate, şi realism, şi nuanţe. O întreprindere complicată şi pentru UE în prag de alegeri europarlamentare.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite