Tunel de fugă, construit pe sub Zidul Berlinului, expus pentru prima dată în aproape jumătate de secol

Un tunel construit pe sub Zidul Berlinului, pentru a ajuta zeci de oameni din Germania de Est să scape către libertate a fost expus pentru prima dată în aproape jumătate de secol.

Sute de voluntari, inclusiv unii dintre tuneliştii iniţialo, au săpat 189 de metri cubi de pământ pe sub o berărie din secolul al XIX-lea, pentru a permite accesul către rute de scăpare. Acesta va fi deschis publicului, luni, ca parte a celebrărilor de marcare a 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului.

Aceasta este prima dată când unul dintre cele 75 de tuneri de fugă construite în timpul împărţirii Germaniei a fost escavat. O pasarelă de 30 de metri lungime oferă vizitatorilor posibilitatea de a vedea în adâncimea tunelului îngust.

Tunelul – care are 110 metri lungile, nouă metri adâncime şi a fost construit de la vest la est în decursul a două luni în iarna 1970-1971 – nu a fost niciodată folosit. Ofiţerii Stasi, sau serviciul secret al Germaniei de Est, care au urmărit în secret construcţia, vreme de câteva săptămâni, folosind monitoare cu ultrasunete pentru a-i detecta ruta, i-au prins pe tunelişti chiar când se apropiau de finalizarea tunelului de partea comunistă şi mai aveau doar trei metri de săpat. 

Dosarele Stasi indică plăcerea pe care ofiţerii o aveau permiţându-le bărbaţilor să-şi continue munca grea, în condiţii umede şi întunecate, ştiind că aveau să le zădărnicească efortul.

Mulţi din echipa de 17 persoane au ajuns să fie interogaţi sau băgaţi în închisori şi Stasi a ordonat ca tunelul să fie astupat. 

„A fost sfâşietor atunci când efortul a eşuat”, a rememorat Ulrich Pfeifer, un inginer în construcţii care a fost unul dintre cei care au condus proiectul. „Cei dintre noi care au fost implicaţi au fost extrem de furioşi, deprimaţi şi ne-am înecat amarul în alcool pentru o vreme”.

În acelaşi timp, a spus el, însăşi acţiunea de a construi tunelul a fost ca un catharsis pentru cei implicaţi.

„Puteai fie să fii indiferent faţă de regimul groaznic, sau să faci ceva şi să acţionezi. Era o modalitate bună de a-ţi vărza furia faţă de acest stat ilegitim care a ales să-şi încuie cetăţenii, de a lupta împotriva sentimentului de neputinţă”, a precizat Pfeifer, care era un student care fugise în Vest, după construirea Zidului Berlinului, în 1961.

Tunelul începea în pivniţa din Brunnen Strasse 137, o casă din Berlinul de Vest care trebuia demolată. Scopul era de a ajunge în Brunnen Strasse 142, a doua clădire de după graniţă în Berlinul de Est.

Asociaţia Berlin Unterwelten, care este specializată în oferirea de tururi ale Berlinului subteran, a strâns 300.000 de euro pentru excavarea tunelului. Sute de voluntari au petrecut trei ani îndepărtând pământul cu lopeţi şi alte instrumente, deseori în condiţii precare.