Miză de importanţă excepţională deoarece de această repartiţie a puterii din cadrul Parlamentului European depinde mai apoi întreaga operaţiune de repartizare a posturilor de conducere. Mai întâi în Parlamentul European apoi, mai mult sau mai puţin în oglindă, în toate instituţiile europene, influenţând decisiv sensul politicilor comunitare viitoare.

Acum, mai precis până marţi inclusiv, se desfăşoară prima fază a bătăliei crâncene privind alegerea favoritului şefiulor de state şi guverne, reuniţi pe 28 mai în Consiliul European extraordinar  pentru a ocupa „scaunele esenţiale“, posturile din vârful ierarhiei europene. Chestiune care, cu siguranţă, nu se putea rezolva dintr-un singur tur de scrutin, chiar dacă negocierile sunt demarate de săptămâni bune, aşa că pentru luna viitoare este prevăzut un al doilea tur de de negocieri la cel mai înalt nivel.

Acum însă, marţi, are loc primul test de valabilitate a noii formule de putere rezultată din alegerile de duminică. Urmează să se înfrunte direct, confruntaţi cu noul echilibru politic din Europa, şefi de state şi guverne care se vor bate să obţină cât mai multe avantaje posibil, scop în care vor anunţa noi alianţe, cele la care se lucrează acum la Bruxelles, se va confirma excluderea de facto a unor partide din familiile politice europene şi încercare de a izola segmentul populist şi extremist care grupează partidele de extremă dreaptă. Negocieri foarte complicate şi cu rezultate ce s-ar putea dovedi interesante în măsura în care rezultatul final va fi o repartiţie a locurilor reprezentative de putere care să reflecte regruparea forţelor pro-europene.

În ce priveşte Parlamentul European, după expirarea unei perioade de o lună din ziua alegerilor, el va trebui să se reunească în plen în prima zi de marţi, iar alegerea Preşedintelui se va face pentru un mandat de doi şi jumătate (cu posibilitate de prelungire), apoi a celor 14 vicepreşedinţi. Vin apoi la rând  preşedinţii şi vicepreşedinţii (maximum patru) pentru fiecare dintre cele 20 de comisii permanente, două sub-comisii şi 39 de delegaţii permanente de cooperare şi în cadrul Adunărilor parlamentare multilaterale precum şi în Adunarea parlamentară cu statele africane, statele din Caraibe şi zona Pacificului. Mai adăugaţi o altă structură cu rol decisiv, cea din interiorul grupurilor politice din PE, fiecare cu preşedinţi, vicepreşedinţi şi consilieri politice angajaţi în pregătirea corespunzătoare a desfăşurării actului legislativ şi negocierilor finale pe fiecare document, atât în interiorul PE cât şi în relaţia atât de sensibilă cu Comisia Europeană şi Comitetul Economic şi Social şi Comitetul Regiunilor. Nume cu nume, totul este pus pe ţintarul negocierilor.

Dar acum, în primul rând, se caută acordul final asupra persoanei ce va fi propusă în fruntea Comisiei Europene, se poate ajunge la un acord asupra viitorului Înalt Reprezentat al UE pentru politică externă şi apărîre, asupra a cine va conduce Banca Central Europeană. Negocierea va trebui să facă loc cumva şi noului grup al populiştilor şi naţionaliştilor extremişti, să vedem la ce nivel, la Bruxelles se vorbeşte despre o posibilă ofertă de loc de comisar european pentru Salvini şi, poate, un post de vizibilitate protocolară pentru Marine Le Pen în Parlamentul European. Să vedem care va fi forţa pe care o va avea noua familie politică a centriştilor europeni grupată în jurul partidului lui Macron cu mişcarea lui deloc surprinzătoare, dar cert de impact, de a aduce de partea sa, în prima linie, o piesă grea de artilerie precum Michel Barnier.

Se negociază toate aceste posturi şi cu mult mai mult, se pun pe diferite mese scenarii pe baza unui ţintar care să ia în calcul toate tipurile posibile de alianţe şi, în consecinţă, se discută toate posturile posibile, cu oferte şi contra-oferte.

Pentru noi, la acest nivel, urmează să negocieze Preşedintele Iohannis, continuând discuţia complicată amorsată la Summitul de la Sibiu. Totul în contextul în care relaţiile partidelor politice româneşti cu familiile europene aflate la mesele de discuţii de la Bruxelles se reduc la cea tradiţională cu cei din PPE şi la speranţa că va rodi cea nouă cu grupul lui Macron. În rest, nimic altceva decât ceea ce aţi auzit ca discurs anti-european care anunţă şi un foarte posibil areal de izolare viitoare de centrul de forţă european.

Dar, pe fond, aceste mici detalii despre Europa şi jocurile ei sunt foarte departe de grădina noastră fanariotă unde, după cum ştiţi, cu totul altele sunt priorităţile. Caz în care, dacă aşa stau şi vrem să stea lucrurile şi pe viitor, să nu ne mai pierdem timpul constatând că, povară repetabilă, nu ne bagă unii şi alţii în seamă, ţară excentrică la margine de Europa.

Nu vrem să fie aşa? Am făcut ceva să fie altfel?

P.S. Trimitem 32 de oameni la Bruxelles. V-aţi întrebat oare câţi dintre ei pot trece examenul de conversaţie elementară într-o limbă străină atât timp cât, exemplele sunt celebre, unii nu sunt în stare să se exprime corect în limba română? Cu toate acestea, cinci ani, toţi ar trebui să negocieze pe probleme super complicate, pe detalii de text, în reuniuni discrete, fără traducătorii de serviciu. La nivelul ăsta am fost şi e de presupus că încă va fi un număr interesant de asemenea cazuri. Şi asta, de la început, ar putea face diferenţa de putere reală.