The Guardian, despre tânăra care cere să se întoarcă în Marea Britanie după ce s-a alăturat ISIS: Este responsabilitatea noastră să gestionăm riscurile

Shamima Begum, o tănără care a părăsit Marea Britanie când avea 15 ani pentru a se alătura ISIS a cerut să fie primită înapoi după ce a pierdut doi copii şi aflându-se în ultima lună de sarcină cu al treilea. Ea a declarat că nu regretă plecarea sa, dar cere să fie lăsată să se întoarcă pentru a-şi putea hrăni şi îngriji copilul: „Voi face orice e nevoie numai să ajung acasă şi să trăiesc în linişte cu copilul meu.”

The Observer, una din secţiunile The Guardian analizează poziţia ministrului de Interne britanic care a declarat că nu va ezita să împiedice întoarcerea lui Begum, acum în vârstă de 19 ani. 

Avem o poveste în care transpar atât vulnerabilitatea unei adolescente de 15 ani momită online şi care la scurt timp de la sosirea în Siria s-a măritat cu un luptător jidahist, cât şi după toate aparenţele lipsa remuşcărilor. Ea s-a alăturat uneia dintre cele mai brutale organizaţii teroriste, perfect conştientă de atrocităţile pe care le comite aceasta. De altfel ea spune într-un interviu pentru The Times că priveliştea unui cap într-un tomberon nu a afectat-o deloc. Mai mult, că ostaticii britanici decapitaţi „Nu au fost ei prinşi că spionează?”

Redăm mai jos fragmente din argumentaţia The Guardian:

Se poate ca ea să fi comis sau să fi fost complice la crime în numele Isis, nu ştim. Relaţiile sale, cunoaşterea şi convingerile sale pot sau nu să reprezinte o ameninţare gravă de securitate oriunde ar trăi.

Noi ca observatori am putea să simţim un amestec confuzant de compasiune pentru suferinţa sa, deşi păleşte faţă de cea pentru victimele ISIS şi dezgust pentru vederile sale. Însă de la oficiali avem tot dreptul să cerem mai mult: o evaluare la rece a modului în care UK trebuie să acţioneze date fiind obligaţiile sale de respectare a legii şi datoria de a-şi proteja cetăţenii.

În aceste privinţe, ei au dat greş.

Ministrul de Interne, Sajid Javid a spus că nu va ezita să împiedice întoarcerea sa în UK. E puţin probabil ca asta să fie posibil legal vorbind: Begum rămâne cetăţean britanic, convenţiile de la Geneva interzic guvernelor să-şi facă cetăţenii apatrizi.

Chiar şi numai din raţiuni de securitate ar trebui adusă acasă. Cetăţenii britanici care au plecat să lupte pentru sau să susţină Isis reprezintă o ameninţare. Europenii radicalizaţi care s-au întors din Siria au comis atacuri teroriste pe pământ european. Begum a fost radicalizată pe pământ britanic. Este responsabilitatea noastră să gestionăm riscurile ce decurg de aici. Lăsaţi-o în Siria şi am putea să o vedem în UK, ajunsă ilegal sau să facă un rău nemăsurat prin radicalizarea altora împotriva Marii Britanii şi a vestului. Aducerea ei înapoi pe căi oficiale permite ca ea să fie chestionată de forţele de securitate, făcută responsabilă pentru eventualele infracţiuni şi expusă la un program de deradicalizare.

Trebuie să i se permită accesul pe teritoriul britanic pur şi simplu pentru că asta cere legea. Este cetăţean britanic, gata să dea naştere unui copil nevinovat care şi el va fi cetăţean britanic.

Dar chiar dacă ar fi posibilă din punct de vedere legal, împiedicarea reîntoarcerii sale ar fi o acţiune complet greşită. Singura sa finalitate este să transforme în virtute atitudinea dură faţă de adolescenţii radicalizaţi adepţi ai terorismului.

Abordarea corectă privind cetăţenii britanici cu concepţii abominabile este să nu ne abandonăm valorile sau să dăm cu piciorul la procesul cuvenit.  Să o aducem în UK, să fie pusă sub acuzare şi judecată în măsura în care vor fi aduse dovezi. Justiţia şi nu miniştrii sau reţelele sociale sunt în măsură să aprecieze dacă este o victimă sau un răufăcător. La fel, serviciile secrete sunt în măsură să evalueze riscurile de securitate.

Există şi riscuri ale acestei abordări. Doar unul din 10 din cei aproximativ 400 de britanici reveniţi din Siria au putut fi urmăriţi în justiţie, în unele cazuri datorită inadmisibilităţii dovezilor obţinute dintr-o zonă de luptă. E posibil ca Begum să nu fi comis alte crime în afară de aceea de a sprijini ISIS, cum este posibil şi ca dovezile să fie prea slabe pentru o condamnare. Dar riscurile sunt cel mai bine gestionate pe teritoriu britanic. Până la urmă, dacă Begum va fi considerată o ameninţare naţională, poate fi monitorizată şi constrânsă să participe la un program de deradicalizare. Însă riscurile implicate în faptul că cetăţenii britanici care s-au alăturat Isis în Orientul mijlociu sunt lăsaţi de capul lor dintr-un impuls naiv şi necugetat că asta merită, sunt şi mai mari.

Toţi aceştia ar trebui repatriaţi în mod controlat şi, unde e posibil, să fie condamnaţi pentru crimele lor.

E posibil ca Begum să nu ajungă la căinţă, cum e posibil şi ca ameninţarea Isis să nu poată fi eradicată vreodată, dar există o certitudine: nu se va întâmpla dacă facem compromisuri în legătură cu valorile noastre liberale.