Testul Trump. Aici, la marginea dintre lumi, ce se închide, ce se deschide?

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Rezultatul alegerilor din Republica Moldova poate fi un test, de tip hârtie de turnesol. Un semnal pentru a începe să înţelegem cum se vor desfăşura în continuare jocurile geostrategice între cei doi mari actori ai politicii internaţionale, până ieri aflaţi în plin Război Rece. Până ieri căci, cel puţin declarativ, asta s-ar fi terminat şi ar urma o epocă de colaborare cel puţin prietenească între Washington, Moscova şi Beijing...

Pe noi ar trebui să ne intereseze în cel mai înalt grad această situaţie cu implicaţii directe (şi enorme) asupra tuturor tipurilor de echilibru pe care le cunoaştem acum: social, economic, de securitate. Iar una dintre liniile pe care (sau plecând de la care sau în jurul cărora) se vor organiza treptat aceste schimbări este şi aceasta de-o cunoaştem noi cel mai bine, cea a estului, linia de contact a tuturor tensiunilor, ameninţărilor mai mult sau mai puţin voalate, contactul între spaţiile NATO/UE şi Federaţia Rusă.

Ce se închide şi ce se deschide?

Nimeni nu ştie încă răspunsul exact deoarece, aşa cum spunea ministrul german de Externe Frank-Walter Steinmeier, „problema momentului constă în a vedea dacă Preşedintele Trump se va comporta în acelaşi mod precum Candidatul Trump la Preşedenţia SUA... Chestiunea este că nu ştim ce ne aşteaptă....

Nu e adevărat, ştim foarte bine ce ne aşteaptă, replică vocea extrem de autorizată şi foarte credibilă a lui John Kornblum, fostul ambasador al SUA în Germania:

„Scutul american care proteja Europa a dispărut pentru totdeauna... Poate asta va trezi voinţa europenilor de a deveni mai responsabili... Vor avea nevoie de asta în faţa problemelor cu care se vor confrunta în viitor”.

Probleme? Ce fel de probleme? În ce sens mai importante decât cele cu care se confruntă acum Europa?

Aici începem să avem deja ceva răspunsuri. Primul priveşte atât de importanta zonă comercială şi, în centrul ei, tratatele de liber-schimb, cele pentru zona Pacific şi cea euroatlantică. Pentru colegii de la VRT, Karel De Gucht, fost Comisar european pentru comerţ, a afirmat că, odată cu sosirea lui Trump la Casa Albă, tratatul de liber-schimb cu UE „poate fi considerat drept mort deoarece el (n.r. - Trump) nu va investi în politicile următoare într-un acord precum TTIP sau TPP.

Rămâne de văzut dacă asta se va combina sau nu cu o schimbare majoră la nivelul opţiunilor de securitate ale SUA. Şi, mai ales, revenind la ce ne preocupă în acest articol, dacă la marginea estică a ceea ce este acum spaţiul euro-atlantic, pot avea loc mutaţii fundamentale.

Mai precis, întrebarea corectă ar fi dacă prietenia anunţată cu Putin presupune şi o discuţie de profunzime asupra redefinirii, redesenării sau, de ce nu, continuând de-abia acum aplicarea planurilor de la Malta de care a vorbit de atâtea ori Gorbaciov, vom vedea şi o nouă împărţire reală, factuală, de spaţii de influenţă.

Este posibil?

Poate fi posibil în condiţiile în care se prezintă Europa acum, adică divizată, fără o voce unică, cu o incapacitate dovedită de a lua hotărâri decisive, neştiind încă înspre care proiect major să opteze, fie înspre acela al Europei Statelor Naţionale, fie înspre cel al unui stat de tip federal. Drept care, acum, într-un moment istoric crucial, nu are nimic altceva de făcut decât să aştepte deciziile care vor fi luate la o altă masă. Asta cel puţin în cazul acestei frontiere vitale de est a alianţei UE/NATO.

În dreapta ei poate să apară ceva nou.

1. Poate, dacă asta va vrea şi Trump, un fel de „buffer-zone”, soluţie atât de des invocată de partea rusă care a dat şi o formulă absolut logică din partea Kremlinului: state federale în Ucraina şi Republica Moldova, cadrul ideal pentru liniştirea tuturor spaimelor locale legate de statutul minorităţii ruse. State federale aflate direct în zona de control a Rusiei. Aşa, spun cei de la Kremlin, veţi vedea cum dispar ca prin minune problemele din estul separatist al Ucrainei sau din Transnistria...

2. A doua variantă, mai dură, mai costisitoare militar şi mai ales economic, ar fi „preluarea” pe model Crimeea a teritoriilor acum sub controlul separatiştilor ruşi şi integrarea lor în Federaţia Rusă. Lăsând ceea ce ar mai rămâne din Rep.Moldova sau Ucraina să evolueze singure, eventual (dar nu foarte sigur) în marginea unei Uniuni Europene care, cel puţin deocamdată, nu le-a promis nimic legat de o viitoare aderare.

Va asculta viitoarea Administraţie americană argumentele ruseşti şi, direct sau indirect, va da Kremlinului controlul pe această zonă geografică în schimbul unei garanţii de pace sau cel puţin de politică viitoare non-intervenţionistă, la pachet cu marea înţelegere privind Orientul Apropiat?

Posibil. Uşor sau relativ uşor de făcut dacă voinţa liber exprimată a electoratului din Republica Moldova va da câştig de cauză taberei pro-ruse a lui Igor Dodon. Asta trimiţând un semnal către toate cancelariile occidentale, inclusiv către Washington, că asta e voinţa poporului şi că trebuie să fie ascultată ca atare.

Mult mai greu de realizat scenariu dacă opţiunea pro-europeană ar fi confirmată prin alegerea doamnei Maia Sandu, dublată de un guvern cu politici consecvente şi care, pe fond, să exprime voinţa de ruptură cu influenţa rusească.

Foarte important acest test de acum pentru că rezultatele sale pot fi invocate şi în deciziile următoare privind rezolvarea problemei atât de spinoase şi extrem de dificile din Ucraina.

Suntem încă într-o zonă de maximă incertitudine şi nu este deloc întâmplătoare succesiunea reuniunilor miniştrilor de Externe din UE, duminică şi luni, pentru a discuta, pe zona lor de competenţă, care vor fi măsurile ce urmează a fi adoptate la Consiliul European din 15-16 decembrie. Acolo unde va trebui luată decizia asupra eventualei prelungiri a sancţiunilor împotriva Rusiei. Sancţiuni europene, desigur dar care au fost relevante pe plan mondial în momentul în care marii jucători internaţionali, cu SUA în frunte, au sprijinit demersul. Ce mesaj vor primi de la Washington?

Iarăşi nimeni nu ştie, aşa că ruşii, preventiv, în spiritul tradiţiei în care au fost formaţi operativii lor în zona politicii externe, au scos un mesaj de întâmpinare.

Serghei Rybakov, adjunctul ministrului de Externe rus, a recunoscut că oficiali ai guvernului din care face parte au avut contacte permanente cu membri ai echipei de campanie a lui Trump. „Au existat contacte. Există şi în acest moment şi au existat şi în perioada campaniei electorale... Am încercat să construim un dialog cu viitoarea administraţie a lui Donald Trump şi canalele pe care le vom folosi în acest scop”. Oficialul rus a mai adăugat că Ministerul Afacerilor Externe rus îi cunoaşte bine pe cei mai mulţi dintre consilierii lui Trump, indicând şi faptul că s-a încercat stabilirea de contacte şi cu membrii echipei lui Hillary Clinton dar rezultatele au fost „puţin productive”.

Interesant şi profund educativ. Deocamdată, ar zice unii.

Între timp, ce face Europa?

Păi, bine, chiar foarte bine, dacă ascultăm ce declara în faţa publicului select de la European Defence Agency doamna Federica Mogherini, Înaltul reprezentant al UE pentru politica externă şi de securitate care s-a declarat profund încrezătoare în faptul că „UE va fi indispensabilă pentru pacea lumii... Există şi va fi o cerere crescândă pentru un furnizor global de securitate care să aibă principii, pentru o superputere care să creadă în multilateralism şi cooperare.

Poate da, dacă aşa vor decide marii actori care se vor aşeza la masa negocierilor: SUA, Rusia şi China. Dar poate că nu.

Între timp, undeva departe în fundal, se aude un râs homeric, cel care a însoţit anunţul făcut de Nigel Farage, fostul lider al UKIP, că nu exclude posibilitatea de a fi numit de Trump ca ambasador al intereselor americane pe lângă UE...

Imposibil? Cine mai ştie acum ce e posibil sau nu? Iar faptul că asta chiar aşa e, poate constitui cel mai dramatic factor de destabilizare dintr-o lume ale cărei temelii, şi aşa şubrezite, se poate sfărâma de tot. Cu beneficii pentru cine a ştiut să-şi ia măsurile de prevedere. Căci, să nu uită, fiecare dintre actori va oferi liber la un teren de vânătoare doar dacă, în schimb, primeşte un altul...

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite