Chiar şi de către cei care, până mai ieri, susţineau o aplicare generică absolutistă a principiilor drepturilor omului, de altfel nobile şi înălţătoare, ca religie a noii lumii în care trăim.

Dar, din nefericire pentru noi toţi, acestui tip de logică prevalentă până în acest moment în construcţia societăţii europene, se descoperă - cu stupoare - că cei care doresc distrugerea fizică a acestei părţi de lume a noastră au pregătit din timp implantarea unui mecanism al terorii. Cu atentate ucigaşe şi devastatoare doar în etapa aceasta ultimă. Până acum însă, au acţionat de mai mult timp după regulile manualelor de care aminteam, scopul fiind obţinerea celui mai preţios avantaj la care poate spera o celulă teroristă: implantarea, la cât mai multe nivele ale administraţiei, de pioni obedienţi, fanatizaţi şi gata să intre în acţiune la ordin.

Greşeala fundamentală a fost să se creadă că „terorist“ este un apelativ care desemnează, exclusiv, doar purtătorul de arme sau explozibili care participă la foarte spectaculoasa fază ultimă a raţionamentului, cea îndelung mediatizată şi care rămâne în istorie la capitolul „evenimente tragice“. Raţionament incomplet şi simplist şi pe care Occidentul l-a plătit deja foarte scump şi urmează să-l mai deconteze încă mult timp. Totul s-a concentrat pe comandourile finale:

Dar reţeaua teroristă - oricare reţea teroristă - nu poate exista şi supravieţui fără circuitele multiple şi extrem de sofisticate de susţinere. Începe să se descopere de-abia acum extensia şi profunzimea reală a acestor reţele care au permis operaţiuni fascinante de „anonimizare“ repetată a unor persoane, transferul lor de la o adresă protejată la alta, susţinerea financiară folosind reţele bancare paralele...

Molenbeek, centrul terorismului european

S-a vorbit enorm despre fraţii Brahim şi Salah Abdeslam – centrul activ al plănuirii şi execuţiei atacurilor de la Paris, dar şi al unor operaţiuni similare plănuite în Belgia. Dar foarte puţin se ştia despre cel de-al treila frate, Mohamed Yazid Abdeslam, personaj extrem de interesant şi chiar esenţial în procesul planificării teroriste. Căci Yazid, cetăţean belgian cu drepturi depline, era onorabilul angajat al unei administraţii comunale din Bruxelles. Atenţie, lucra la secţia care se ocupă de cetăţenii străini, responsabil cu preluarea dosarelor de obţinere a vizelor de sejur sau de cetăţenie, de verificarea conformităţii acestora şi de emiterea unuia dintre certificatele care permit unui străin să locuiască legal în Belgia pe o anumită perioadă (sau a altora, cele mai dorite, permisele de muncă).

Iar comuna respectivă este Molenbeek, considerată de multe servicii de informaţii de pe continentul nostru şi din lume drept centrul terorismului european. Angajat în această funcţie chiar dacă avea un certificat judiciar cu probleme... A revenit în actualitate problema denumită „faux-vrais papiers“ (documente de identitate false, dar legal valabile).

Atenţie, nu vorbim despre documente falsificate, cu toate că piaţa este plină de asemenea oferte. Ceea ce este grav - iar discuţiile în subteran certifică faptul că fenomenul este absolut real - e că vorbim despre documente de identitate perfect legale, dar făcute pentru a acoperi o identitate falsă: certificate de naştere, permise de conducere, documente de rezidenţă. Un tip de acţiune până acum, cel puţin aşa se credea, doar la îndemâna serviciilor secrete, cu departamentele lor de „legendă“ extraordinar de performante.

Iată că procedeul - aşa cum cereau manualele teroriste - a început să fie folosit pe scară largă în folosul celulelor teroriste, mai ales pentru operativii pregătiţi să iasă din „adormire“ în vederea participării la faza finală, cea a atacurilor propriu-zise.

Pentru a se realiza un asemenea nivel de infiltrare este nevoie de complicităţi. Fie cauzate de laxitatea şi superficialitatea structurilor administraţie, fie prin corupţie, directă sau indirectă. Tânărul Abdelsalam nu este un caz izolat. Nu poate fi un caz izolat.

Tot acum se descoperă că persoane cu certe şi confirmate simpatii jihadiste erau angajate în mai toate structurile serviciilor de întreţinere de la aeroportul din Zaventem, spre exemplu, dispunând de permise de acces în toate zonele sensibile. Ignorându-se avertismentele pe care le trimiteau în acest sens, încă din 2014, reprezentanţii sindicatelor din zonă, chiar dacă fuseseră prezentate oficial ca parte a unor interpelări adresate de deputaţi din Parlamentul federal belgian... Sau de avertismente similare adresate în comunicările venite din partea serviciilor de securitate ale Comsiei Europene.

Şi atunci?

Liderii europeni încă discută măsuri. Multe planuri de măsuri, interesante, ample, pe termen lung. Mai lung chiar decât ar putea să reziste actuala construcţie europeană dacă, aşa cum au promis cei de la ISIS, vor urma valuri de atacuri de mare amploare în mai multe locuri de pe continent, în ţările considerate a fi „aliatele Marelui Satan“ şi care sunt condamnate să plătească.

Iar actorii acestei răzbunări vor fi, din nou, cetăţeni europeni de origini diferite, cei mai mulţi la a doua sau a treia generaţie în Europa, susţinuţi de contactele lor formate de simpatizanţi ai ideologiei islamice. Iar susţinătorii aceştia sunt europenii noştri, dar de data asta vorbim de conexiuni la nivel mediu şi înalt.

„Conexiunile utile de securitate“, cum sunt numiţi ei în manualele teroriste, persoanele-puncte de acces în diversele sectoare ale administraţiei publice, armatei, serviciilor de poliţie (mai ales cele locale, cum se recomandă în manual).

O problemă enormă

Aceasta este enorma problemă cu care se confruntă acum toate serviciile de informaţii şi organismele de securitate din statele europene: reţelele de susţinere, protecţie, finanţare şi aprovizionare construite timp de generaţii. Având în componenţa lor, aproape în exclusivitate, cei care sunt acum cetăţeni cu drepturi depline în statele respective, perfect integraţi în comunităţi etnice masive care acţionează asemeni unui scut protector.

Europenii asistă acum la devoalarea celei mai mari vulnerabilităţi interne, o ameninţare structurată de profesionişti şi care vine să suţină şi să aplice ordinele venite de la centrele de comandă ale jihadismului internaţional.

Ce au obţinut până acum? Ceea ce se petrece acum în Bruxelles, spre exemplu: instaurarea unui climat de frică, apariţia disuasivă a patrulelor din ce în ce mai numeroase de poliţie şi armată în echipament complet de luptă, a vehiculelor militare care umplu acum spaţiile centrale... peisajul comun în zonele turistice, imaginea pe care o contempli când vrei să te opreşti la o terasă (acum aproape goale, ca şi restaurantele şi magazinele din faimoasa zonă turistică a Capitalei Europei)...

Şi asta va continua şi se va amplifica până în momentul în care liderii europeni vor realiza că trebuie să aplice măsuri dure de reechilibrare a controlului securităţii la nivel naţional şi european, printr-o nouă legislaţie unitară la nivelul UE şi cu noi mijloace de aplicare la dispoziţie, cu noi instituţii (printre care Agenţia europeană de informaţii), cu o forţă antiteroristă de reacţie rapidă. Întrebarea urgentă este: mai e timp pentru toate acestea înaintea unor noi evenimente tragice? Reţelele de sprijin nu au fost distruse, au fost atinse doar câteva structuri, restul fiind active şi în aşteptare. Să sperăm că nu le vom vedea în acţiune în viitorul imediat.