Un document de lucru provenind de la EUROSTAT deschide poarta spre o realitate teribilă, înspăimântătoare, subterană în raport cu ceea ce ştiţi, poveste de coşmar dar absolut reală şi în continuă dezvoltare căreia-i victime semeni de-ai noştri, copii din cei pe care azi îi vedem jucându-se pe stradă şi mâine dispăruţi pentru totdeauna, fete plecate în inconştienţa aventurii „pentru o viaţă mai bună” într-un nicăieri care, de cele mai multe ori, este sinonim cu suferinţe inimaginabile şi moarte. Este vorba despre traficul cu carne vie şi despre una dintre dimensiunile sale acum, din ce în ce mai ofertantă pe toate pieţele lumii (pe site-urile dedicate pe DARKWEB), de comerţ cu organe.

"....pe baza datelor oferite de Statele Membre, ONG-uri şi autorităţi de frontieră, reiese că majoritatea victimelor (aproximativ 69%) fac obiectul exploatării sexuale. 19% sunt exploatate la locul de muncă şi un procent de 12% sunt integrate în alte forme de activităţi criminale, în traficul cu organe şi vânzarea de copii. Pe o perioadă de trei ani, ţările europene care au înregistrat cel mai mare număr de victime sunt România, Bulgaria, Olanda, Ungaria şi Polonia".

România, pe listele internaţionale de alertă

- „În Europa, traficul de organe este legat de ţări ca Moldova, Ucraina şi Turcia. Alături de acestea, Bulgaria, Georgia, România şi Rusia au raportat cazuri de recrutare de donatori pentru traficul cu de organe.

Stanojska Kristina, Facultatea pe probleme de securitate, Skopje („TRAFFICKING IN HUMAN BEINGS FOR THE PURPOSE OF ORGAN REMOVAL AND TRAFFICKING IN ORGANS, TISSUE S AND CELLS: CAN HUMAN LIFE BE BOUGHT?”)

-  „România este ţară-sursă, de tranzit şi destinaţie pentru bărbaţi, femei şi copiii traficaţi în scopul exploatării sexuale comerciale şi pentru muncă forţată. Români, bărbaţi, femei şi copii sunt traficaţi în Spania, Italia, Republica Cehă şi Germania în scopul exploatării sexuale comerciale, cerşetoriei silite şi mucii silite în agricultură, construcţii şi zona serviciilor. . Români, bărbaţi şi femei, sunt traficaţi în Cipru, Olanda, Slovacia, Polonia, Portugalia, Belgia, Turcia, Suedia, Ungaria şi Danemarca în scopul exploatării sexuale comerciale şi muncii forţate. În aceleaşi scopuri, români, bărbaţi, femei şi copii sunt traficaţi în interiorul ţării lor pentru prostituţie şi muncă forţată, inclusiv muncă forţată şi furturi”

US State Dept Trafficking in Person Report, iunie 2009

- „În 2007, intrarea în UE a Bulgariei şi României şi accesul cetăţenilor lor la Spaţiul Schengen au făcut din sud-estul Europei o răscruce mondială a traficului cu fiinţe umane generând, conform celor d ela Bruxelles, o explozie a prostituţiei, cerşetoriei organizate şi traficului d eorgane înlăuntrul Uniunii Europene”

sursa: săptămânatul de analiză geopolitică CLES

- „ ...victimele sunt plătite cu sume cuprinse între 2500-3000$, dar câteodată nu primesc întreaga sumă promisă. Din interviuri şi cercetări, se pare că nu este o operaţiune care se desfăşoară doar în Republica Moldova, «donatori» fiind recrutaţi în acelaşi fel şi în Ucraina, Bulgaria, România, Rusia şi Georgia”. 

Parlamentul European, 2015 , „Trafficking in human organs” – raport pe care-l puteţi găsi aici


Consiliul Europei a adoptat recent o Convenţie împotriva traficului de organe. Documentul răspunde unei urgenţe enorme, dat fiind că, într-adevăr, una dintre cele mai înfloritoare pieţe negre ale ultimilor ani este cea a traficului de organe care răspunde unei cereri enorme (de mii şi mii de ori mai mare decât ceea ce poate fi acoperit din existentul aflat  în bazele naţionale oficiale de organe destinate transplantului) şi în care se vehiculează sume extrem de ridicate oferite în disperare de oameni ajunşi în situaţii-limită şi pe care, din nefericire, îi interesează mai puţin originea organelor oferite pentru transplant. Asta mai ales dacă operaţiile se fac în spitale în zonele de tip „no man's land", zone în care nu se aplică nici un fel de legislaţie recunoscută internaţional sau pe vapoare-spital care evoluează în apele internaţionale şi unde au loc asemenea operaţii.

Potrivit CoE, în ciuda creşterii numărului grefelor, dar şi a calităţii acestora, în 2012, peste 68.000 de persoane se aflau în aşteptarea unui transplant de rinichi doar în Europa. De asemenea, 12 pacienţi înscrişi pe listele de aşteptare mor zilnic din cauza lipsei de organe disponibile.

În România, potrivit ultimelor date făcute publice de reprezentanţii Agenţiei Naţionale de Transplant (ANT), peste 3.000 de români se află pe listele de aşteptare pentru transplant.

Un raport al ONU şi al Consiliului Europei vorbeşte chiar despre „turismul pentru transplant”, cel în care sunt implicaţi acum, folosind reţele extrem de complicate puse la punct de grupările de crimă organizată, oameni de obicei foarte bogaţi din Europa occidentală, America de Nord sau din anumite ţări din Asia se duc în ţările foarte sărace (mai ales din Africa şi Asia) pentru a obţine organele pentru transplant sau/şi pentru a fi operaţi acolo. Se anunţă şi „preţul forfetar” propus pentru o asemenea călătorie+grefa de oragne: între 70.000 şi 160.000 $.

Un document recent al Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii apreciază că, spre exemplu, anual, peste 75.00 de rinichi sunt obţinuţi ilegal şi traficaţi prin intermediul reţelelor de crimă organizată, „piaţa neagră de organe” oferind şi oase, ţesuturi şi alte organe. Este vorba despre pieţe a căror locaţie nu este niciodată fixă, ele formându-se în momentul în care o situaţie extremă (catastrofă sau conflict militar) duc la apriţia fluxurilor masive de refugiaţi sau „persoane deplasate”. Un caz celebru în acest sens este „piaţa de organe” care s-a format în tabăra de supravieţuitori apărută după un tsunami devastator din 2004, botezată de traficanţi drept „Kidneyville” sau „Kidneyvakkam”, locul unde se prelevă rinichi pentru sume ridicol de mic pentru a fi revânduţi pe sume uriaşe.

FOTO: principalele ţări care au legătură cu traficul mondial de organe

Situaţia este dramatică pentru că evoluţia fenomenului este determinată de apariţia unor noi elemente legate de multiplicare exponenţială a conflictelor militare locale sau regionale care au început să alimenteze masiv reţelele clasice de traficanţi, dar şi cel mai noi. Acestea, cu mult mai profesioniste şi mai puternice, sunt controlate deja de reţelele superioare, adică cele teroriste. Aici se concentrează acum cele două activităţi conectate la traficul de organe.

Prima este alimentarea noilor pieţe de sclavi, fiecare furnizând „carne vie" pentru reţele de prostituţie sau prelevare de organe. Şi, în acelaşi timp, sunt sursa care furnizează „marfa" pentru brigăzile de jihadişti ai Statului Islamic care, după un timp, întorc «elementele folosite» sau le ofertează ei înşişi mai departe, înspre proprietarii de „centre de tranzit", fiecare dintre acestea cu magazin propriu de ofertare/licitaţie/vânzare pe DARKWEB. Acestea "livrează marfă vie", la comandă, în funcţie de specificaţii, operaţiile de prelevare şi grefele făcându-se în clinici speciale, evident şi acestea ilicite.

Într-o notă elaborată de Centrul Internaţional pentru Pace şi Drepturile Omului (CIPADH) se menţionează că, în mod oficial, pe 18 februarie 2015, Mohamed al-Hakim, ambasadorul Irakului la ONU, a acuzat Statul Islamic că face un trafic intensiv cu oragane, aducând în sprijinul spuselor sale probe foto (am primit setul respectiv, este absolut sinistru, aproape imposibil de prezentat public, corpuri şi cadavre, medici).

Afirmaţii susţinute şi de cei de la MEMRIJTM - o organizaţie de supraveghere şi analiză a evenimentelor din Orientul Apropiat - care au strâns foarte multe probe - interceptări de convorbiri telefonice, trafic de conversaţii pe SurfaceWEB sau DARKWEB.


Aveţi aici începutul unei discuţii pe un site islamist de vânzare de sclavi de pe DARKWEB, vedeţi că tema este preţul femeilor-sclave, air un jihadist intervine într-unul din schimburile de mesaje întrebând cam cu cât s-ar putea vinde organe, denumindu-le „piese detaşate", cerând lămuriri dacă poate învăţa să preleveze ficatul sau rinichii de la sclavele sexuale pe care le deţinea, convorbire care a avut loc în septembrie 2014. Conform celor declarate de ambasadorul irakian la ONU, spune că mii de femei au fost constrânse să devină sclavele sexuale ale jihadiştilor: 3.000 de femei şi fete au fost capturate doar din tribul Yazidi...

La Parlamentul European a avut loc un atelier de lucru dedicat acestei probleme (21 aprilie 2015) dedicat prelevării de organe din China. Foarte greu de crezut, dar, până la 1 ianuarie 2015, în aceastăâ ţară au fost prelevate organe de la prizonierii condamnaţi la moarte şi executaţi, fără a se avea în prealabil acordul acestora. Ceea ce, până foarte de curând, a făcut din China una dintre destinaţiile cele mai frecventate din reţele mondiale de „turism de grefă"... Iar rezidenţii europeni foarte bogaţi merg şi în multe alte ţări pentru transplant de organe, spunea Beatriz Dominguez de la Organizaţia naţională de transplant din Spania:

Multe cazuri de complicaţii cu cetăţenii din UE care revin din străinătate cu organe transplantate obţinute ilegal de la persoanele executat, cazuri care nu sunt niciodată studiate deoarece medicii afirmă că sunt obligaţi să menţină secretul profesional".

Şi, de parcă toate acestea nu sunt deajuns, pe DARKWEB apar din ce în ce mai multe oferte tragice: alături de ofertele de «sclavi sănătoşi, în bună stare, tineri, cu acte noi de identitate, la comandă în orice cantitate», apar altele noi, care anunţă copii la vânzare. Aceştia cu o caracteristică specială: nu au «existenţă oficială», nu au acte, practic, nu există în registrele oficiale. Este ceea ce anunţa un raport al UNICEF: «în fiecare an, peste 40 de milioane de copii intră în viaţă fără certificat de naştere» – deci fără existenţă oficială.

Acestea sunt subteranele lumii civilizate, cele despre care lumea refuză să vorbească în speranţa că asta nu ne va atinge niciodată. Numai că nu e adevărat. Sau, pentru a cita termenii unei oferte de organe de pe DARKNET, «de acum, nu e nevoie să veniţi la noi, venim noi la dvs, oricând, oriunde».

Şi dacă e chiar adevărat? Care sunt oare, pentru spaţiul în care ne aflăm, implicaţiile acestui fenomen în condiţiile exodului enorm şi necontrolat de populaţie care se produce acum prin Balcani?