Teribila lovitură a Islamului radical în centrul de securitate al Franţei

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Acesta nu este un atac terorist ca toate celelalte. Demonstrează vulnerabilitatea profundă nu doar a sistemelor de securitate franceze, dar transmite şi cel mai periculos şi grav dintre toate mesajele imaginabile, anume că sistemul informatic super-protejat al brigăzii de luptă antiteroristă, fişierul central cu toate datele sale hipersensibile, a fost penetrat demult de un soldat credincios al islamului fundamentalist.

Acesta este Michael Harpon, cel care şi-a asasinat cu un cuţit patru colegi chiar în sediul Prefecturii de poliţie din Paris; avea 45 de ani şi era angajat din 2003 ca informatician în cadrul Direcţiei informaţii, cea care se ocupă în principal de cazurile de terorism şi care gerează "biblioteca de date" în domeniu, căsătorit din 2014 cu Ilham E. (38 de ani, de origine tunisiană), acum în arest preventiv până când se va stabili rolul său exact şi, mai ales, ceea ce ştie asupra cercului de persoane pe care le frecventa ucigaşul. Un element care este extrem de interesant deoarece , aşa cum spunea ieri procurorul însărcinat cu ancheta, chiar dacă Harpon nu avea cazier, unii dintre prietenii săi erau fişaţi de către serviciul unde lucra acesta ca elemente susceptibile de a comite acte teroriste, iar ancheta preliminară "a permis să se pună în evidenţă contacte între autorul faptelor şi mai mulţi indivizi susceptibili de a aparţine mişcării islamiste". Se spune că, în acest moment, sunt date în urmărire două persoane, doi bărbaţi din zona Val-d'Oise, "care par să fie activi în prozelitismul salafist".

Imagine indisponibilă

Probleme care se ridică acum sunt enorme, pe măsura implicaţiilor acestui atentat.

Prima dimensiune - adevărată breşă de securitate a sistemului francez de poliţie - constă în faptul că, în ciuda tuturor ameninţărilor teroriste existente, a groaznicelor atentate care au lovit Franţa în ultimii ani, permeabilitatea sistemului de securitate a rămas inexplicabil de mare. Cazul Harpon demonstrea că nu şi-au făcut nicidecum datoria două instituţii cu atribuţii în domeniu: contra-spionajul pe de o parte şi, pe de altă parte, inspecţia internă a poliţiei. O lipsă totală de profesionalism a făcut ca informaţia că Harpon, în văzul şi auzul colegilor săi, aprecia acţiunea teroriştilor care au ucis ziariştii de la Charlie Hebdo, să nu constituie motiv imediat de anchetă internă şi, în acelaşi timp, să transmită un semnal de alarmă asupra unei prezumabile racolări de către o reţea a islamiştilor fundamentalişti? Cum se poate ca nimeni să nu fi observat că, din momentul în care a aderat  la mişcarea salafistă, Harpon venea îmbrăcat "europeneşte" doar la serviciu, în restul timpului purtând haine musulmane şi, în ultima perioadă, refuza să dea mâna unei femei, conform învăţăturii fundamentaliste. Cum oare nimeni din serviciile de protecţie nu a accesat contul său de Facebook, creat sub pseudonimul "Miko Noparh", singurul pe care-l folosea, creat în 2009 şi unde populariza multe publicaţii legate de problemele  Islamului şi luau apărarea cauzei palestiniene, siriene sau a comunităţilor musulmane Rohinga din Birmania. Şi, pe 6 iulie 2017, pe un mesaj video redifuzat de Harpon, se vede cum un bărbat afirmă, în engleză, că "acum, lucrurul cel mai important este să mori pentru Islam!". Toate astea petrecându-se în contextul în care, din 2017, există o lege specială care cere ca poliţiştii să fie supuşi la o verificare amănunţită la fiecare 5 ani, verificare niciodată efectuată în cazul lui Harpon.

A doua dimensiune a acestui caz este dată de faptul că Harpon dispuna de un nivel de acces special, foarte înalt, "secret defense", cel pe baza căruia era autorizat să pătrundă şi să lucreze în cea mai bine păzită locaţie, adică cea a serviciilor informatice. Acolo se găsesc bibliotecile de date privind membrii mişcărilor teroriste, informaţiile vitale privind contactele lor, adresele, reţelel de sprijin prezumate, contactele din medii diverse cu simpatizanţi, etc. Mai sunt stocate toate datele privind poliştii (inclusiv cei sub acoperire) care lucrează în operaţiuni antiteroriste, adresele lor, nuerele de telefond ale membrilor familiei sau prietenilor care pot să fie contactaţi în caz de urgenţă. Mai există acolo şi datele de identificare ale informatorilor sau ale contactelor principale agreate ale acestui serviciu francez cu celelalte unităţi similare din Europa şi din lume. O imensă cantitate de informaţie specializată, o adevărată comoară care avea, printre paznicii declaraţi ca fiind de ce mai mare încredere, pe ucigaşul Harpon. Se pune acum întrebarea cât a putut să predea reţelei din care a făcut parte? Cred că doar răspunsul evident la această întrebare ar trebui să-i scuture din temelii responsabilii politici ai statului francez.

A treia dimensiune a acestui caz este dată de convingerea a din ce în ce mai mulţi dintre analiştii serviciilor de informaţii că asistăm la o din ce în ce mai mare penetrare a "instituţiilor de forţă" de către membrii ai organizaţiilor islamiste fundamentaliste. Ele au şi o"ramură armată" (şi aceasta formată din mai multe straturi, de la "lupii singuratici" până la celule teoriste organizate pe principii militare), dar din ce în ce mai importantă a devenit recrutarea unor personaje care să nu fie în contact cu "soladaţii" decât în momentul în care, dintr-un motiv sau altul, controlorul personajului respectiv decide că a venit timpul "martiriului". Până atunci, sunt privilegiate recrutările din armată, trupele speciale sau din rândul forţelor de intervenţie anti-teroriste şi, rarissim dar cu atât mai interesant, persoane (precum Harpon) care să le poată transmite integral fişiere de care dispune întregul Parchet anti-terorist şi poliţia dintr-un centru vital precum Parisul.

În fine, acest caz arată că este în creştere dimensiunea terorismului intern, cea asupra căreia serviciile de informaţii naţionale dar şi Europolul tot atrag atenţia, fără folos. Politicienilor li s-a atras atenţia că centrele de analiză şi control operaţional ale unor mişcări teroriste globale din ISIS sau revenita în activitate Al Quaeda, nu mai favorizează de ceva timp atentate comise de "soldaţi străini", ci sunt activate elementele disponibile pe plan naţional în fiecare dintre ţările occidentale, mai ales în cele participante în mod direct la Coaliţia globală de luptă împotriva terorismului. Harpon este un asemenea element care, din motive pe care poate că le vom afla vreodată, a fost sacrificat. Poate, fără ştirea lui dar fapt observat de alte "cârtiţe" din sistem, devenise mult prea vizibil radical şi putea compromite sistemul de contacte. Dar faptul că a existat şi că, timp de peste 10 ani, convingerile sale ilsmist-salafiste au putut produce scurgeri de informaţii care să dăuneze securităţii Franţei, Europei şi lumii civilizate este un fapt absolut real şi asimilabil cu un anunţ de criză profundă.

Un ultim element important:  prin faptul că deţinea acreditarea "secret denese" putea accesa nu numai datele privind securitatea internă, ci şi putea să vadă schimbul da informaţii pe care servicul său le schimba cu colegii din Europa şi din lume, chiar privind cazuri în desfăşurare. Să vedem dacă, măcar acum, chiar se sperie cineva şi trece la acţiuni în consecinţă.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite