Teoriile adevăratei conspiraţii în Marea Britanie şi vinovaţii de pandemie: chinezii, evreii şi musulmanii

Aş zice că, în spiritul rigorii britanice, nimic nu poate fi mai interesant decât studiul realizat de oameni de ştiinţă de la Oxford intitulat „Credinţa în teoriile conspiraţiei reduce capacitatea de a urma indicaţiile de comportament date de govern“ şi publicat în în revista Psychological Medicine.

Interesant, deoarece a fost realizat foarte de curând (în perioada 4-11 mai) pe un grup de 2.500 de persoane adulte considerate a fi „reprezentative pentru populaţia din Marea Britanie luându-se în considerare vârsta, sexul, regiunea şi venitul“, iar rezultatul - aşa cum consesemnează pe site-ul Universităţii Oxford - „indicând existenţa unui număr deconcertant de mare de adulţi care nu sunt de acord cu consensul guvernamental şi între oamenii de ştiinţa în timpul pandemiei.. Jumătate din populaţia ţării este excesiv de neîncrezătoare şi asta reduce nivelul în care se urmează indicaţiile guvernamentale în perioada pandemiei“. În acest context, spune comunicatul oficial al instituţiei:

- 60% dintre adulţi cred că, într-un anume fel, guvernul minte populaţia în ce priveşte originea virusului

- 40% cred că, în oarece măsură, răspândirea virusului reprezintă o încercare deliberată a unor oameni influenţi de a căpăta controlul

- 20% cred că, într-o anume măsură, virusul este o minciună. 

De ar fi numai asta şi tot e foarte grav deoarece, chiar dacă vorbim acum doar despre cazul Marii Britanii, putem extrapola fără teama de a greşi deoarece, la modul cel mai evident, fenomenele sunt decelabile la nivelul tuturor societăţilor, cu deosebire acolo unde pandemia a lovit cel mai puternic.

Desigur, aşa cum s-a întâmplat de fiecare dată, se caută vinovaţii, cei care nu au ştiut să organizeze corect barierele de apărare sau, din lipsa ştiinţei de guvernare şi exces de autoritarism bazat pe credinţa infailibilităţii personale, au crezut doar în propriul instinct politic, ignorând sfaturile medicilor. Lideri care, speriaţi de pierderea nu de vieţi omeneşti, ci de capital politic, şi-au construit imediat solide linii de apărare pe baza strategiei strălucit exprimată de unul dintre ei: „Eu nu sunt sunt de vină, nu am de-aface cu chestiunea asta, uitaţi cine e de vină...“. Strategie care poate chiar să prindă prin procedeul simplu al repetării unei informaţii. Astea sunt acum teoriile conspiraţiei lansate mai întâi ca perdele de fum, apoi ca salve succesive în prima fază a războiului rece la scară mondială lansat pentru demonizarea unuia sau mai multora dintre adversarii tradiţionali mai vechi sau mai noi care redevin folositori.

Nu uitaţi, principiul fundamental în orice conflict este că liderul este din principiu infailibil, fie că este vorba despre un suveran, un preşedinte de ţară, un prim-ministru. Pe acest principiu se bazează credibilitatea liniei de comandă, orice dubiu fiind contradictoriu cu existenţa însăşi a sistemului şi, de aici, acel faimos dicton din toate armatele „ordinul se execută, nu se discută“. Executarea ordinului înseamnă în mod automat recunoaşterea liniei unice de autoritate, discutarea ordinului înseamnă sau poate presupune referinţa la o altă linie de autoritate care, desigur, nu poate fi decât cea a inamicului mincinos şi pervers. În cazul nostru, avem credinţele diverse în teorii ale conspiraţiei care ajung să dizolve ceea ce este fundamental în cazul oricărei naţiuni, adică încrederea în ştiinţa, puterea şi buna credinţă a conducătorilor şi instituţiilor de forţă.

Conducătorul acestui studiu este Daniel Freeman, profesor de psihologie clinică la Universitatea Offord şi consultant la Oxford Health NHS Foundation Trust. El spunea că „studiul nostru indică cât de mult contează teoriile conspiraţiei. Cei care le cred sunt mai puţin înclinaţi să urmeze indicaţiile oficiale, spre exemplu cele de a sta acasă, de a nu se întâlni cu cei din afara locuinţei sau, când se află în exterior, să păstreze o distanţă de 2m de celelalte persoane. Cei care cred în teoriile conspiraţiei spun că sunt mai puţin doritori să accepte un vaccin, să se supună unui test de dignosticare sau să poarte o mască de protecţie“.

Iată rezultatele studiului şi vedem care este raportul - extrem de relevant - între partea de populaţie care nu muşcă momeala şi care este procentajul celor care cred (în proporţii diverse) într-una dintre marile teme ale conspiraţiei vehiculate în UK exact aşa cum sunt formulate şi pe piaţa ştirilor discutate pe reţelele sociale devenite în ultima perioadă  sursa majoră de informaţie:

Prof. Freeman continuă explicarea rezultatelor studiului: „Aici există o fractură: o largă majoritate acceptă explicaţiile şi sugestiile oficiale privind COVID-19, dar nu şi o minoritate semnificativă. Cu toate astea, consecinţele potenţiale ne afectează pe toţi. Diferă detaliile teoriilor conspiraţiei, pot fi chiar contradictorii, dar dominantă este atitudinea de profundă suspiciune. Epidemia posedă toate ingredientele necesare pentru dezvoltarea în continuare a teoriilor conspiraţiei, inclusiv ameninţarea continuă, expunerea de vulnerabilităţi... Pot fi corozive la ceea ce trebuie să fie răspunsul nostru colectiv la criză".

Foarte interesantă este creşterea nivelului de convingere în teoriile străvechi ale „vinii colective“ . De data asta, prin adaptare la noua situaţie creată de pandemiei, una dintre teme este că „evreii au creat virusul pentru a prăbuşi economia în scopul dobândirii de câştig financiar“, a doua fiind că „musulmanii sunt cei care răspândesc virusul în cadrul unui atac asupra valorilor occidentale“ . Dar apare ceva nou, cu această aproape jumătate din populaţie convinsă de teza că „virusul este o armă biologică a chinezilor pentru a distruge Occidentul“. Plus revenirea în actualitate a sentimentului de ură împotriva bogaţilor şi celebrilor planetei, de la povestea despre Bill Gates până la acuzaţiile că personaje celebre au fost plătite pentru a declara că sunt infectate cu noul coronavirus.

Deocamdată, statisticile arată aşa. În principiu, nu ar fi motive reale de îngrijorare. Problema este că vin perioade electorale deosebit de intense unde pandemia va fi tematica de atacuri şi contraatacuri nemiloase şi fără limită în vehicularea acestui gen de teorii menite din start să facă rău adversarului şi să destabilizeze zone cât mai largi de populaţie care trebuie „întoarse“ în convingerile lor de vot. Şi atunci, cum veţi vedea, nu se vor mai numi „teorii ale conspiraţiei“ ci „adevărui necesare“ spuse din mare amor de adevăr şi soarta naţiunii.

Când veţi vedea asta, să ştiţi că atunci începe pericolul real.