Tensiunile cresc la graniţa irlandeză

Cetăţenii localităţilor din apropierea frontierei dintre Republica Irlanda şi Irlanda de Nord se pregătesc pentru ce-i mai rău. Brexitul reînvie demonii unui conflict pe care mulţi europeni par să-l fi uitat.

Lui Patrick Gallager îi place ordinea. Tânărul cu ochelari mari în stil de „hipster“ sortează în linişte nişte documente la biroul din încăperea din spate a unui mic local din oraşul nord-irlandez Londonderry, din apropierea frontierei cu Republica Irlanda.       

Patrick Gallager ne arată mândru fotografiile uriaşe ale eroilor săi de pe pereţii din spatele biroului, gânditori şi luptători pentru idealul unei republici irlandeze unite. Tânărul de 26 de ani e purtătorul de cuvânt al unei grupări irlandeze radicale care poartă numele „Saoradh“ - termenul pentru libertate în limba irlandeză.

Nu-i de mirare că într-un colţ al biroului lui Gallager se regăseşte drapelul în culorile galben şi verde cu un plug, o sabie şi şapte stele, simbolul organizaţiei paramilitare Irish Republican Army (IRA), care a luptat împotriva militarilor britanici în cadrul conflictului din Irlanda de Nord, soldat cu 3500 de morţi. Conflictul armat s-a terminat abia după aproape trei decenii printr-un acord de pace din 1998, numit Good Friday Agreement pentru că a fost încheiat în Vinerea Mare.

Patrick Gallager spune că gruparea radicală IRA e activă în continuare

Poliţia britanică - o „provocare“

Pentru gruparea radicală „Saoradh“, poliţiştii şi soldaţii britanici reprezintă o provocare şi o ameninţare. După ieşirea Regatului Unit din UE, aceştia s-ar putea să fie văzuţi tot mai des la Londonderry, pentru că vor avea misiunea de a proteja graniţa externă a Marii Britanii, care s-ar afla pe teritoriul insulei irlandeze. Din perspectiva lui Patrick Gallager, aşa ceva ar fi o declaraţie de război la adresa republicanilor irlandezi radicali: „Dacă va exista din nou o frontieră, cred că se va ajunge şi la atacuri“.

Cu 37 de ani în urmă, în ziua care a intrat în istorie ca „Bloody Sunday“ (duminica sângeroasă), soldaţii britanici au deschis focul împotriva a 28 de civili în timpul unui protest paşnic pentru independenţă, mai mulţi protestatari au murit. În timpul conflictului nord-irlandez, Londonderry a fost un epicentru al violenţei - şi există riscul să devină din nou un astfel de loc. Pentru a face faţă unui Brexit dur, poliţia nord-irlandeză a solicitat deja mai multe sute de poliţişti pentru supravegherea graniţei.

Cockteilurile Molotov au reapărut

La 20 de ani după acordul de pace, în oraşul Londonderry se găsesc în continuare apeluri la solidaritate cu IRA pe pereţii unor clădiri. În primăvara şi vara anului trecut s-a ajuns la ciocniri între unităţile britanice şi radicalii din cercurile grupului Saoradh la Londonderry: au fost aruncate cocktailuri Molotov şi incendiate maşini, mai multe persoane au fost arestate. 

Podul din mica localitate Pettigo - între Republica Irlanda şi Irlanda de Nord

Mervin Johnson a cunoscut în urmă cu mai mult de patru decenii violenţa despre care vorbeşte Patrick Gallager. El locuieşte lângă unul din cele 200 de puncte de frontieră între Irlanda de Nord şi Republica Irlanda. Multe dintre acestea se află în mijlocul unor păduri sau pajişti, altele divizează însă o mică localitate - cum ar fi Pettigo. O parte se află în Republica Irlanda, cealaltă în Irlanda de Nord. Service-ul auto pe care îl conduce Mervin Johnson e în partea irlandeză, direct lângă un mic pod, care lega şi în timpul conflictului cele două părţi ale localităţii, intrând astfel în vizorul cocktailurilor Molotov ale organizaţiei paramilitare IRA. „Toate magazinele de aici au fost lovite de bombe, inclusiv service-ul meu auto. Am avut noroc că am putut stinge focul suficient de repede. Când a început perioada de pace, era pur şi simplu fantastic.“

O nouă graniţă ar fi o catastrofă pentru comunitatea din localitate. Oamenii merg la poştă în Irlanda şi îşi duc maşina la reparat în Irlanda de Nord, la Mervin Johnson. Situaţia e bizară în localităţile de frontieră, o arată şi benzinăria lui Terry Hughes. Cine cumpără benzină şi diesel, o face în Irlanda, aprovizionarea cu combustibil bio se face în curtea din spate, aflată în Irlanda de Nord, pe teritoriu britanic - din motive de impozite. „În fiecare zi trec frontiera între 30 şi 40 de ori. De fiecare dată când aduc bere sau cărbune sau când merg cu maşina la serviciu“, spune Terry Hughes. Dacă se va ajunge la o „graniţă dură“ şi un gard de frontieră după Brexit, Hughes va fi nevoit să renunţe la o parte din afacerea sa.

„IRA e capabilă de multe lucruri“

Lui Terry Hughes nu-i dau bătaie de cap doar grijile economice. El avertizează că s-ar putea ajunge la probleme mult mai dramatice: „Când eram copil, mitralierele făceau parte din viaţa de zi cu zi. Nu vreau ca şi copiii mei să crească aşa. În 20 de ani de pace nu am asistat niciodată la o polarizare a societăţii la fel de gravă precum cea de acum. Ne aşteptăm la un chibrit şi la o explozie“.

Benzinăria şi service-ul auto ale lui Terry Hughes

Bărbatul speră ca politicienii de la Londra să împiedice un astfel de scenariu. Riscul exploziei de care se teme Terry Hughes va creşte însă odată cu sosirea unităţilor britanice de control la frontieră - mai ales din perspectiva lui Patrick Gallager. Tânărul de la gruparea radicală irlandeză susţine că nu vrea să incite la violenţă. „Dar dacă oamenii se apără împotriva prezenţei britanice, nu pot să mă pronunţ împotriva lor. N-am cum să nu le recunosc dreptul la violenţă. În special gruparea IRA e în continuare activă, în «underground», există în continuare în localităţile noastre şi, din câte aud, e capabilă de multe lucruri.“

Tim Schauenberg - Deutsche Welle