Ştiu, este o blasfemie să îl pui pe Vladimir Plahotniuc alături de Mihai Eminescu, chiar şi într-un articol ce are menirea de a sublinia perfidia fără margini al celui care face jocurile la Chişinău. Dar cine simbolizează mai bine sintagma "Limba Română" dacă nu Mihai Eminescu, cel mai mare scriitor recunoscut ca atare pe cele două maluri de Prut.

România a investit cu maximă naivitate fără a pune o singură condiţie guvernării de la Chişinău. În acest din  urmă ceas poate e momentul să ne retrasăm strategia şi să o grefăm pe interesele noastre naţionale: Republica Moldova este o creaţie statală antiromânească.

"Limba Română" a fost recunoscută ca şi limbă oficială în Republica Moldova de către Curtea Constituţională. Deşi acest fapt s-a întâmplat parlamentul controlat de Plahotniuc a refuzat să aprobe o lege de modificare a prevederii din constituţie: gestul ar fi mai mult simbolic şi nu va produce nici un efect. Însă în politică şi în diplomaţie gesturile sunt foarte importante.

Plahotniuc a venit de curând cu propunerea ca "Integrarea Europeană" să fie introdusă în constituţie ca şi obiectiv. Partidele româneşti au fost de acord cu acest lucru dar cu o singură condiţie de bun simţ: în aceeaşi lege să se asigure şi modificare titulaturii din limba de stat în "Limba Română" în Constituţia Republicii Moldova.

De altfel patronul de la Chişinău şi cu vilă în Pipera ştia foarte bine că această condiţie există. Mai mult decât atât, totul a fost doar un joc de imagine căci nu şi-au dorit niciodată ca acest lucru să se întâmple. Bazându-se pe decizia partidelor româneşti au aruncat în societate îndoiala asupra acestora: stau orgoliile în faţă integrării europene? Unii creduli au căzut în această capcană, majoritatea formatorilor de opinie de la Chişinău însă nu: pentru toată lumea era evident că Plahotniuc nici nu şi-a dorit această modificare.

Dar producea "Integrarea Europeană" efecte?

Gestul este doar unul politic dar cei care l-au iniţiat ştiu foarte bine că el nu produce nici o consecinţă. Pe de cealaltă parte "Limba Română" este de 27 de ani stăpână în Republica Moldova, chiar dacă acest lucru nu este acum menţionat în Constituţie.

În Constituţie mai scrie şi de "Integritatea" şi de "Suveranitatea" Republicii Moldova, atribute principale ce nu au fost respectate niciodată. Cei care refuză "Limba Română" sunt tot cei care acceptă pe teritoriul Republicii Moldova trupe ruse de ocupaţie. De 27 de ani o bună parte din teritoriu nu este controlat de la Chişinău, dar real nici nu se doreşte acest lucru. Clasa politică de dincolo de Prut acceptă tacit aceste trupe căci ele sunt garantul sistemului mafiot de la Chişinău. La acest moment ei consideră că ceea ce stă acum în calea Unirii sunt interesele Rusiei şi regimul de ocupaţie din Regiunea Transnistreană.

Introducerea sintagmei "Integrare Europeană" nu garanta că acest lucru se va şi întâmpla. Acolo e o problemă de mentalitate: politicienii nu vor. Igor Dodon de mai multe ori nu şi-a respectat obligaţiile constituţionale de preşedinte şi nimic nu s-a întâmplat. La fel va fi şi cu această expresie, asta dacă nu va exista o majoritate parlamentară care să o elimine după alegerile din iarnă, sau chiar să o înlocuiască cu una în sens opus.

Dar este limba română aşa de importantă?

Din punct de vedere politic, impunerea acestei modificări este foarte importantă. România dar şi partidele româneşti de la Chişinău au făcut compromisuri după compromisuri cu scopul expres de a împinge Republica Moldova spre Europa. Şi cu ce ne-am ales: cel mai mare jaf bancar al secolului cu sume exorbitante de bani scoase cu sacoşa. Moldova este la acest moment spălătoria de bani a lumii.

Cu banii trimişi de România la Chişinău s-a susţinut o clientelă politică îndreptată chiar împotriva României, ce se comportă ca un sistem mafiot organizat politic. Toţi cei aflaţi în funcţiile de conducere importante din Republica Moldova sunt apropiaţi ai lui Vladimir Plahotniuc şi mulţi chiar rude directe sau prin alianţă.

Aşa că, de ce să ne obişnuim cu compromisuri?