Tânăra generaţie nu mai crede în democraţie INFOGRAFIE

Tânăra generaţie nu mai crede în democraţie INFOGRAFIE

Miliaradrul Donald Trump, care a câştigat, spre surprinderea multora, alegerile din SUA, a reuşit să-şi găsească susţinători chiar şi în rândul copiilor Foto: Getty Images

Atât în Europa, cât şi în SUA creşte numărul tinerilor care nu consideră „esenţial“ să trăiască într-o ţară care are un regim democratic. Mai mult, creşte sprijinul pentru variante autocrate.

Ştiri pe aceeaşi temă

Tinerii din state occidentale bogate şi nu numai îşi pierd încrederea în democraţie. Aceasta este concluzia unui studiu făcut de lectorul de la Universitatea Harvard Yascha Mounk, specializat în teorii politice, şi de politologul Roberto Stefan Foa de la Universitatea Melbourne din Australia.
 
Potrivit celor doi, în numeroase ţări, inclusiv în Marea Britanie, Olanda, Suedia, Statele Unite, Australia şi Noua Zeelandă, procentul celor care spun că este „esenţial“ să trăiască într-o democraţie a scăzut, mai ales în rândul generaţiilor tinere, notează cotidianul „The New York Times“.
 
De pildă, în SUA, numai 30% din cei născuţi în anii ’80 consideră ca fiind esenţial să trăiască într-o ţară cu o astfel de formă de guvernare, în timp ce în Europa proporţia acestora este puţin peste 40%.
 
În acest timp, sprijinul pentru variantele autocrate a crescut. Potrivit unor date extrase din cercetările privind valorile europene şi ale lumii (European and World Values Surveys), proporţia americanilor care consideră că o conducere militară ar fi un lucru „bun“ sau „foarte bun“ a ajuns în 2014 la 16,66% faţă de 6,25% în 1995. 
 
Această tendinţă este deosebit de puternică în rândul tinerilor. Conform unei alte cercetări, ce a fost publicată de Mounk şi Foa în iulie, 43% din americanii mai în vârstă consideră că nu este legitim ca armata să preia conducerea dacă guvernul este incompetent, în timp ce proporţia celor tineri care gândesc în acest mod este de numai 19%.
 
Chiar dacă nu în aceeaşi măsură, diferenţele dintre generaţii se fac simţite şi în Europa, unde 53% din cei mai în vârstă consideră  ilegitimă o preluare a conducerii de către armată în condiţiile mai sus enunţate, în timp ce în rândul tinerilor proporţia celor care gândesc la fel este 36%.
 
Semnale de alarmă
 
Cei doi cercetători, care au strâns şi au analizat date privind vigoarea mai multor democraţii liberale, afirmă că acestea din urmă nu sunt atât de sigure precum sunt tentaţi mulţi să creadă. 
 
Acum, „semnalele de alarmă sunt pe roşu“, a afirmat Yascha Mounk, notează „New York Times“, adăugând că lectorul de la Harvard şi-a petrecut ultimii ani încercând să demonstreze fragilitatea teoriei „consolidării democratice“, potrivit căreia societăţile care devin democratice nu mai dau înapoi.
 
Concret, Mounk şi Foa au pus la punct o formulă bazată pe trei indicatori, pe care o utilizează ca pe un sistem de avertizare privind fragilitatea unui stat democratic. 
 
Cei trei indicatori constau în importanţa acordată de cetăţenii unui stat regimului democratic, deschiderea publică faţă de formele nedemocratice de guvernământ (cum ar fi un regim militar) şi susţinerea de care se bucură partidele şi mişcările antisistem.
 
În cazul în care sprijinul pentru democraţie este în scădere, în timp ce ceilalţi doi factori sunt creştere, cercetătorii consideră ţara respectivă ca fiind în proces de „deconsolidare“. Iar, potrivit lor, deconsolidarea este echivalentul „febrei scăzute din ziua care precedă instalarea gripei“.
 
Conform celor doi cercetători, în prezent există astfel de semne de deconsolidare în Statele Unite şi în multe alte democraţii liberale. Situaţia seamănă cu cea înregistrată în Venezuela, înainte de declanşarea crizei, argumentează ei. 
 
În anii ’80, Venezuela avea cele mai mari scoruri în clasamentele Freedom House referitoare la drepturi politice şi democraţie. Dar acele practici democratice nu erau adânc înrădăcinate. De altfel, conform formulei aplicate de Mounk şi Foa, Venezuela era deja în proces de deconsolidare. De atunci, democraţia venezueleană a intrat într-un puternic declin. După ce Chavez a fost ales preşedinte în 1998 pe un val de sprijin populist, a fost adoptată o nouă constituţie menită să-i consolideze puterea. Oponenţii săi au ajuns după gratii, iar economia a ajuns în colaps.
 
Asemănător, când Polonia a intrat în UE, în 2004, era considerată un exemplu de ţară post-comunistă în tranziţie către o democraţie consolidată. Şi în acest caz, susţin Mounk şi Foa, existau încă de atunci semne de deconsolidare. În 2005, aproape 16% din polonezi considerau că democraţia este un mod „nefast“ sau „destul de nefast“ de a conduce ţara. În 2012, 22% susţineau o conducere a armatei. Iar după venirea la putere, în 2015, a Partidului Lege şi Justiţie instituţiile democratice şi-au pierdut vigoarea, Bruxelles-ul fiind tot mai îngrijorat de deciziile luate de Varşovia.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările