Summitul Partenariatului Oriental: când ziariştii sunt o cantitate neglijabilă...

„Ştiu că o mare parte din ziariştii din sală vor fi dezamăgiţi, pentru că vestea că această primă conferinţă media a ieşit bine, este o veste bună, iar veştile bune nu reprezintă o ştire, dar conferinţa noastră este chiar reuşită” - Eduards Stiprais, secretar de stat în Ministerul afacerilor Externe din Letonia.

Update 16h32, Riga

Vestea bună vine, în timp ce liderii europeni dau cu valorile europene de toţi pereţii, în Blackheads House, casa-simbol a capitalei Letoniei, dinspre Bruxelles, via EUobserver. "Deşi în documentul oficial al competiţiei, elaborat cu câteva săptămâni înainte de Comisia Europeană, nu existau niciun fel de speranţe de aderare pentru statele Partenariatului Estic, în ultimul moment a fost adăugată o frază :"sunt recunoscute aspiraţiile europene ale partenerilor noştri". Şi se simt vag influenţa şi răbufnirile statelor baltice, Poloniei şi Suediei, acestea din urmă fiind statele creatoare ale acestui parteneriat, în 2009. Tot via EUobserver, o altă veste: "miercuri, 19 mai, Comisia Europeană a cerut statelor membre acordul pentru a demara discuţii privind un acord de asociere cu Armenia, stat care totuşi a preferat să se alăture Uniunii vamale euroasiatice propuse de preşedintele Putin".

La capătul unui maraton de 9 ore de discuţii despre cine a fost mai întâi, găina sau oul, noi, ziariştii, cei câţiva, strânşi în sala de presă, auzind aceste cuvinte, au răbufnit. Am răbufnit. Care ziarişti, din care sală, căci în sala conferinţei s-au aflat doar politicieni, preşedinţi ai unor organizaţii de breaslă, profesori universitari, ici colo câte un director de redacţie. Niciun jurnalist de teren, reporter etc. nu a fost acceptat în sală, pe motiv că nu mai e loc. Niciunul din noi nu a înţeles de ce a mai fost nevoie de acreditare la un eveniment la care s-a participat din faţa ecranului, fără nicio posibilitate de a pune întrebări. Cei mai iuţi au dat like şi add friend pe Facebook, s-au purtat discuţii în linişte şi pe termen lung, cei mai norocoşi au reuşit chiar să aibă o discuţie, în pauză, cu cei care s-au aflat la tribună.

Cam atât. Din cei 800 de jurnalişti care sunt acreditaţi la summit, cei care au venit cu o zi înainte, special, din zori, au plecat oareşcum dezamăgiţi. Pe ecrane au defilat persoane importante din breasla jurnaliştilor europeni - Dunja Mijatovic, reprezentanta OSCE pentru libertatea presei, Oksana Romaniuk, director executiv al Institutului informaţiei de mass, Tatiana Repkova, fondatoarea Clubului Media Managers, Ethel Halliste, de la centrul estonian pentru Partenariatul Oriental, Johannes Hann, comisarul european însărcinat cu politica de vecinătate şi extindere, Nils Muiznieks, însărcinat cu drepturile omului la Consiliul Europei, foşti jurnalişti acum preşedinţi de parlamente şi inclusiv actuala directoarea a Clubului de la Madrid, fosta preşedintă a Letoniei, Vaira Vike-Freiberga.

S-a discutat despre multe - starea presei în cele şase state care fac parte din Partenariatul Oriental (Moldova, Georgia, Ucraina, Armenia, Azerbaidjan, Belarus), lipsa unei prese imprimate, deja, în Ucraina, care ar fi mijloacele de presiune ale propagandei ruseşti, dar, în fine, s-a decis să nu se decidă nimic. Cele spuse au fost vagi, s-a simţit lipsa jurnaliştilor de teren, cei care ar fi putut da exemple clare de încălcare a libertăţii presei, şi care ar fi putut propune soluţii comune de contracarare.

„Cel mai bun mijloc de răspuns la o propagandă nu este o contra-propagandă, a nuanţat Nils Muiznieks, ci o adevărată libertate a presei".

Ei bine, fără a trece în domeniul cinismului, primul exemplu de îngrădire a acestei libertăţi este excluderea presei de la o dezbatere care o privea şi în care era actor.

Altfel, time to stress. Riga este în emulaţie, liniştea de aseară este doar amintire, poliţiştii au împânzit oraşul iar locuitorii sunt deja cu toţii la curent. „Aţi venit pentru summit, nu? Cum e? O să vină şi ruşii?" Eh, se pare că ruşii nu o să vină, nu oficial totuşi. Fosta preşedintă a Letoniei povestea, amuzată de alienii din filmul „Men in black", şi compara spionii şi trolii ruşi cu aceştia: „poate că în acest moment sunt chiar aici, în sală, privindu-mă cu ochi cuminţi". Oare?