Soluţie de criză: societate comercială stat-biserică

Nu la noi. La greci. Ideea apare ca rezultantă logică a unui proces demarat după ce, odată cu instalarea unei crize economice şi sociale fără precedent în Grecia, Biserica ortodoxă a simţit nevoia să se implice activ, marcând această dorinţă printr-o succesiune de acţiuni extrem de interesante.

Începutul este marcat de un moment de tensiune atunci când, după vii proteste, în 2009, Biserica ortodoxă acceptă, cu titlu excepţional, să plătescă un impozit special, cel pe marile averi. În octombrie 2010 atunci când adunarea anuală a episcopilor are ca temă principală „Biserica faţă în faţă cu criza", o lună mai târziu fiind difuzată o enciclică pastorală citită în toate parohiile. În text este evocată „ocuparea" ţării de către creancierii deveniţi „putere suverană', acuzând şi liderii politici de „lipsă a sentimentului de responsabilitate...deoarece au reprodus la infinit modele economice şi relaţii clientelare în scopul menţinerii lor la putere". Cu toate acestea, se adaugă în documentul respectiv, criza economică ar fi simptomul unei maladii mult mai profunde, una de ordin moral şi spiritual, datorată cultului banului şi civilizaţiei de consum exacerbat.

Miza disputei? Evident, banii. Foarte mulţi bani. Să nu uităm că Biserica greacă, păstrându-şi atributele de autonomie, este integrată pe deplin în sistemul de stat, cei aproximativ 9000 de preoţi şi 80 de episcopi fiind plătiţi ca funcţionari de stat, la aceasta adăugându-se o serie de facilităţi şi exonerări fiscale importante. Plata salariilor şi pensiilor preoţilor costă bugetul statului aproximativ 225 milioane de euro anual în timp ce, chiar în plină criză, în septembrie 2011, atunci când guvernul anunţă o nouă taxă imobiliară, se precizează şi că Biserica şi locaşurile de cult sunt scutite, „cu excepţia bunurilor exploatate în scop comercial". 

Biserica este, în Grecia, cel de-al doilea mare proprietar funciar:  130.000 ha terenuri pentru construcţii, păduri şi plaje, 6700 de biserici parohiale, metropolitane, 450 de mânăstiri, 750 de fundaţii, sute de bunuri imobiliare - hoteluri, magazine, apartamente- unele situate în zona litoralului şi cu valoare extrem de ridicată....închirierea acestora generând în 2009 aproape 12 milioane Euro şi aproape 10 milioane Euro în 2010.

Dar tabloul ar fi nedrept şi incomplet dacă nu am menţiona opera socială din ce în ce mai intensă şi vizibilă a Bisericii ortodoxe care, în Grecia, aşa cum afirmă Arhiepiscopul Ieronimos, a distribuit zilnic, în 2011, aproximativ 10000 de porţii de mâncare gratuite şi a consacrat în 2010 suma de peste 100 de milioane de euro pentru acţiuni caritative.

Dialogul între organismele decizionale ale statului şi cele ale Bisericii cunoaşte un reviriment important în ianuarie 2012, când arhiepiscopul este convocat oficial de Primul Ministru să participe la o reuniune consacrată politicii sociale. Interesant, deoarece, de la finele lui 2011, Sinodul permite închirierea a 117 bunuri imobiliare mai ales din zona Salonic, fiind autorizată demararea unui proces de apel de oferte pentru investiţii în terenuri situate pe litoral, proprietatea Arhiepiscopiei Atenei. Răspund imediat, foarte interesaţi investitori din Qatar (pentru complexe hoteliere), ruşi şi americani...

Acesta este contextul în care apare anunţul făcut  pe 3 iunie de Primul Ministru grec Antonis Samaras şi de Arhiepiscopul Ieronimos privind înfiinţarea unei societăţi comericale imobiliare: „Societatea pentru valorificarea bunurilor bisriceşti", societate anonimă deţinută în proporţie egală de cei doi parteneri de afaceri, statul şi biserica. Bunurile imobiliare ale Bisericii urmează să fie transferate pe o durată de 99 de ani către această nouă societate comercială, acţiunile fiind deţinute exclusiv de cei doi parteneri şi imposibil de cesionat. Ar putea face obiectul unei locaţii pe termen lung dar nu vor putea fi vândute.

Noua societate imobiliară  cu un capital de 300.000 Euro are ca obiect exploatarea comercială a proprietăţilor, veniturile urmând să fie împărţite egal între cei doi asociaţiîn scopul de a permite, aşa cum se arată în comunicatul de presă, ca „Biserica să-şi poată dezvolta operele de caritate" iar statul „să poată amplifica nivelul asistenţei acordate persoanelor cele mai vulnerabile".

Foarte interesantă mişcare deoarece, dacă gândirea comercială este corectă (şi managementul corespunzător) este evident că venituri vor exista. Cum vor fi redistribuite spre ţintele sociale menţionate, asta se va vedea ulterior. Politic vorbind, este o victorie pentru ambele tabere deoarece este clar că astfel guvernul blochează, chiar în caz de situaţie disperată, vânzarea proprietăţilor imobiliare bisericeşti. De cealaltă parte, Biserica este acum în situaţia fericită de a-şi putea impune punctul de vedere asupra nivelului de impozitare la care sunt supuse proprietăţile respective.

Simplă afacere? Gândire nobilă şi în favoarea săracilor? Ambele? Viitorul poate valida atât soluţia cât şi răspunsul corect. Cert este că, uite dovada, criza poate naşte oportunităţi de care se poate profita din plin....