„Soluţia ucrainiană“ negociată în cadru european: primele rezultate concrete

Uite că se poate. Uite că pot funcţiona nu numai raţionamentele în ritm de muzică militară. Modelul european de mediere a crizelor, acela reluat în cadrul recentului Summit de la Paris în „formatul Normandia“ (Germania, Franţa, Ucraina şi Rusia) a propus un început de soluţie despre care, în acel moment, spunem că are meritul extraordinar de a a stabilit un prim element de referinţă.

S-a negociat atunci (şi a fost prezentat public, ceea ce reprezenta un semi-angajament oficial) un calendar al paşilor de urmat, măsuri concrete care să marcheze dorinţa părţilor de a proceda la creşterea încrederii reciproce şi implantării condiţiilor încetării definitive a focului. Toate acestea ca pre-condiţii pentru un acord final care ar trebui discutat începând cu prima reuniune de peste două luni şi jumătate în acelaşi format la nivel de şefi de state.  

Victoria era semnificativă, mai ales că era completată de o revenire în politica înaltă la nivel operaţional a Grupului trilateral de contact, instituţie de mediere cu activitate nesemnificativă în ultima perioadă, fiind aproape de zero capacitatea de decizie şi de intervenţie în zonă a OSCE, organism căruia, după reuniunea de la Paris, îi revin din nou competenţele cele mai importante în întreg procesul de construcţie a păcii în Ucraina. Statele din „formatul Normandia“ îşi păstrează prerogativele de supraveghere generală a procesului şi, la nivelul miniştrilor lor de Externe, verifică nivelul de compatibilitate între măsurile luate în teren şi lista angajamentelor prevăzute în documentul final agreat reciproc, chiar dacă, încă, nu este vorba despre un acord final parafat oficial şi înregistrat ca atare.

Era însă o formalizare a unei speranţe. Imediat contrată de o propagandă negativă de mari dimensiuni care a înşirat serii de argumente pentru a demonstra că orice dialog cu Rusia este inutil şi pernicios, că rezolvarea reală nu poate fi adusă decât de o acţiune militară decisivă. Altă variantă logică nu putea să existe şi valoarea oricăror discuţii nu putea fi alta decât cea demonstrată de ceea ce s-a întâmplat până acum, adică o înveninare ştiinţific-progresivă a situaţiei. Nu se lua în calcul un element esenţial: toată lumea e sătulă de conflict, nimeni (în afară de actori cu motivaţie electorală) nu mai vrea să moară oameni în război şi, mai ales, nimeni nu mai vrea continuarea eventuală a vieţii din Ucraina în condiţiile instaurării unui „conflict îngheţat“ care să vină să se mai aduge dilemelor de securitate din regiune.

Drept urmare, şefii de state din „formatul Normandia“ au optat pentru o soluţie care s-a dovedit acceptabilă pentru participanţii din teren, dar şi, în acelaşi timp, răspunzând criteriilor care să permită implicarea pe mai departe a celor din OSCE. Până să se ajungă la măsurile concrete, foarte mulţi dintre observatorii profesionişti responsabili de evaluarea situaţiei din Ucraina au fost interesaţi să vadă care sunt concluziile unor sondaje de opinie la nivelul societăţii ucrainiene. Iar rezultatele sondajului realizat de „Fundaţia Iniţiativa Democratică“ împreună cu „Centrul Razumkov“ arartă câteva evoluţii foarte interesante.

În contextul speranţelor deschide de negocierile europene, doar dintre 21 dintre respondenţi cred că în 2020 ar mai mai fi posibil un nou Maidan, 43% afirmând că guvernul de acum este mai bun decât precedentul. În ce priveşte predicţiile pentru viitorul apropiat, doar 16% dintre respondenţi spun că ar putea fi posibile proteste viitoare (3% sunt siguri de asta şi 13% admit că ar putea exista o asemenea posibilitate), 40% cred că o asemenea perspectivă nu este credibilă şi 34% cred că nu vor fi proteste. Chestiune esenţială dacă ne gândim că propaganda pornită înainte şi după reuniunea de la Paris a „grupului Normandia“ estima că populaţia ucraineană era deja în prgul revoltei şi că violenţele era inevitabile. Acum însă, sondajul spune că 71% dintre respondenţi nu doresc să participe la proteste de stradă, întărind poziţia de negocieri cu Moscova a preşedintelui Zelensky.

Conflictul din Ucraina FOTO EPA

Primele măsuri concrete în linia celor promise în cadrul reuniunii de la Paris încep pe 29 decembrie.

Atunci urmează să se producă schimbul de prizonieri stipulat în Declaraţie, listele schimburilor fiind deja finalizate aşa cum confirmă Darka Olifer, secretara de presă a fostului preşedinte Leonid Kucima, reprezentantul Ucrainei în Grupul Trilateral de Contact. Dacă într-adevăr se va efectua acest schimb complet de prizonieri, evenimentul are o valoare umană enormă (în unele cazuri fiind vorba despre oameni a căror captivitate a durat mai mult de patru ani) dar, politic, ar putea fi vorba despre deblocarea unuia dintre punctele majore care condiţionau, pentru fiecare dintre părţi, continuarea implantării angajamentelor de la Paris. Cu posibilitatea să se poată trece la faza următoare, anume negocierea încetării definitive a focului. Fază obligatoriu de rezolvat într-un răstimp foarte scurt deoarece trebuie să se treacă la definitivarea unei poziţii mutual acceptabile privind chestiunea controlului frontierelor şi alegerilor în ceea ce vor fi viitoarele „regiuni cu regim special, Lugnsk şi Doneţk“, parte a Ucrainei.

Subiectul este extrem de sensibil, are conotaţii profunde nu numai pentru Ucraina, dar şi pentru viitorul „războaielor îngheţate“ din regiune care, spun unele surse, ar putea primi foarte curând propuneri similare de negocieri supervizate de OSCE pe baza „precedentului politic care uneşte „precedentul Chişinău“ cu „formula Steinmeier“ în varianta sa extinsă, cea pe baza căreia se va structura viitorul Acord de Pace între Kiev şi regiunile separatiste.

În acest context al paşilor succesiv spre o soluţionare negociată în contextul deschis de summitul de la Paris şi concentrând eforturile Comisiei Europene, o sursă de nivel înalt din cadrul NAFTOGAS şi-a exprimat ieri speranţa că versiunea finală a noului tratat privind tranzitul gazelor ruseşti prin Ucraina va fi semnat azi, 27 decembrie, la Minsk. Interesantă mica istorie din spatele cortinei: negocierea de acum de la Minsk valorează 3 miliarde $ în termeni de venituri anual pentru Ucraina, aproximativ 3% din GDP-ul naţional (cifră care se păstrează şi în termenii noului contract de cinci ani). Astfel încât Kievul a privit cu foarte mare recunoştinţă semnalul dat de Germania care a insistat ca măcar o parte din gazul pe care Rusia îl va exporta în viitor să treacă şi prin Ucraina. În caz contrar, Berlinul nu va proceda la deschiderea liniei North Stream 2 care, în ciuda sancţiunilor americane, va deveni operaţională după ce Lavrov a anunţat că au fost găsit firmele subcontractoare pentru ultimii kilometri necesari.

„Soluţia ucraineană“ începe să funcţioneze în cadrul său european. Jocul este demarat însă destul de departe de a fi şi câştigat. Dar, repet, uite că au început să fie mutate piese grele într-un joc de şah care, măcar teoretic, aşa departe cum ne află de vecinătăţile noastre imediate, de ucrainieni şi de fraţii din R.Moldova, poate că ar trebui cumva să ne intereseze.

Dacă nu, nu.