MOTTO
Tocmai ce-au arestat-o pe femeia asta pentru triplă omucidere. 
Zău?
Fii atentă: e moştenitoarea unei averi!
Ce?
Toată familia ei are afaceri cu... ananas, grapefruit, un soi de fruct. În fine, gagica asta, Kitty-nu-ştiu-cum, se mutase într-un apartament cu un tip pe care-l chema Harry. Din ce trăieşte Harry nimeni nu prea ştie, dar nici nu contează, că ea plăteşte facturile. Şi vine Kitty acasă aseară. Harry e în pat. Ea merge să se schimbe şi, când intră în dormitor, observă ceva destul de bizar. Extrem de ciudat. Kitty dispare o secundă, rece ca gheaţa. Când se întoarce, îl trezeşte pe Harry. 
„El: Ce? Sunt singur!
Ea: Singur? Ai două femei cu tine în pat!”
Fii atentă la asta! Harry îi spune: 
„Hai, păpusă. O să crezi ce vezi sau ce-ţi spun eu?”
 
Tspras nu e puternic, e încolţit. N-are de ales şi trebuie să joace în hora haotică din care acum două zile ar fi ieşit bucuros, când, într-o clipă de luciditate, şi-a dat seama că nu vrea să fie primul lider din lumea asta care să-şi bage ţara în faliment doar pentru că aşa vrea el. Dar n-a mai avut de ales. A fost convins că, pe măsură ce timpul se scurge, ceilalţi din jurul lui se vor speria şi vor ceda. Un game of chicken, cum fac adolescenţii americani care se aşează pe linia de tren. Ultimul care se fereşte din calea locomotivei e cel mai tare. Pe Tsipras o să-l lovească în plin.
 
Dacă grecii vor vota „NU”, aşa cum le cere el, falimentul în care se află Grecia se va transforma din unul tehnic, asumat doar cu jumătăţi de măsură prin bilanţurile FMI, în unul d-ăla adevărat, cu salarii şi pensii neplătite. Dacă grecii vor vota „NU”, prima consecinţă nu va avea legătură cu ieşirea din zona euro, ci va lovi sistemul bancar: este practic imposibil ca Banca Centrală Europeană să continue să pompeze bani în băncile elene. Acestea vor rămâne închise. Cel mai probabil, pragul pentru retragerile de numerar de la bancomate, care la începutul săptămânii era de 60 de euro, acum a coborât la 50 de euro, va fi scăzut şi mai mult. Plata cu cardul este deja refuzată de benzinării şi unele magazine. 
 
Tsipras n-are niciun argument când le spune grecilor că, dacă vor vota cum vrea el, 24 de ore mai târziu FMI şi UE îi vor da bani. Încearcă, din nou, să blufeze, este imposibil ca într-adevăr să creadă că o victorie „NU” va impresiona cu ceva creditorii internaţionali. La fel cum este imposibil să nu ştie că, fără bani de la BCE, băncile elene nu vor rezista marii deschideri de luni. A făcut anunţul doar pentru a induce încă o dată ideea puerilă că, dacă grecii arată că nu mai vor austeritate, totul va fi bine începând din clipa imediat următoare.
 
 
O victorie „NU” n-ar însemna altceva decât prelungirea haosului din ultima săptămână, va lovi şi mai tare singurul sector care mai aducea bani în economia elenă, turismul. Germania, principalul creditor individual al Greciei, a anunţat deja că nu va mai acorda un alt împrumut Greciei câtă vreme Tsipras rămâne la putere. 
 
FMI-ul a decimat şansele lui Tsipras joi, când a anunţat că un nou împrumut, fie el şi de 50 de miliarde de euro - nu de 30, cum cere Tsipras - ar fi o frecţie la un picior de lemn fără o nouă restructurare a datoriei publice. La trei ani de când au fost forţaţi să şteargă 100 de miliarde de euro din datoria publică a Greciei, creditorii privaţi în niciun caz nu vor mai încasa acum încă o lovitură. A venit rândul guvernelor din zona euro să-şi ia gândul de la banii pe care speră să-i vadă înapoi de la greci - şi să facă asta nu doar zâmbind, ci căutându-se prin buzunare să mai scoată macar vreo 20-30 de miliarde pentru un nou împrumut către Grecia. 
 
Pe scurt, Tsipras le cere acestor state din zona euro să-i şteargă ceva din datorii, să-i mai dea nişte bani şi să nu-l întrebe ce face cu ei. Să creadă ce le spune el, nu ce văd ei. Doar că nici acasă nu prea-i mai merge placa asta. Vineri, pentru prima dată de la anunţul privind organizarea referendumului, tabară „DA” a depăşit-o în sondaje pe cea care „NU” vrea încheierea acordurilor cu FMI şi UE.
 
Când l-au ales, în iarnă, grecii spuneau că nu mai au nimic de pierdut. După scăderea dramatică a nivelului lor de trai, pot înţelege de ce spuneau asta. Cel mai probabil, nivelul de trai le va scădea şi mai mult în următorii ani, iar asta indiferent de rezultatul referendumului. De fapt, grecilor li se cere să-şi sacrifice prezentul încă vreo câţiva ani de dragul viitorului care o să înceapă după. Diferenţa uriaşă este că, dacă vor continua reformele, vor şi rezolva câte ceva în timp ce suferă. De aceea, grecii au totul de pierdut sau de câştigat duminică. 
 
În schimb, a venit rândul lui Tsipras să nu mai aibă nimic de pierdut.