...ştiind că luni 21 aprilie este o zi liberă, şi nimic mai mult, în Occident, cu toţii şi-au prevăzut centuri de siguranţă şi chiar înlocuitori de serviciu (în redacţii şi pe platourile televiziunilor) pentru atacul Rusiei asupra estului Ucrainei.

Ei bine, sfârşitul lumii nu a avut loc, în Ucraina şi Rusia preoţii ortodocşi au stropit cu apă sfinţită din găleţi de plastic feţele tuturor: ale enoriaşilor dar şi ale soldaţilor. Căutând înnebuniţi vreo ştire ceva, pe undeva, au reuşit să descopere, pe Euronews, de exemplu, că beligeranţii luaseră o pauză de respiraţie.

Greu de crezut, dar oricât de războinici şi de inumani ar fi - ruşii, separatiştii, ucrainenii, transnistrenii, oricine din zona aceea fierbinte - cu ocazia sărbătorilor sfinte de Paşte toţi au spus "piua". Până acum câteva ore. Adică stop, pauză...Dacă nu ar fi tragic, ar fi chiar de râs, într-atât este de ilogic să accepţi că oameni care, în focul dorinţei de răzbunare, nu mai au niciun Dumnezeu, reuşesc să fie credincioşi. Cum este cu „iubeşte-ţi semenul ca pe tine însuţi"? Cu „nu face moarte de om"? „Când eşti lovit întoarce şi celălalt obraz?"

Marek Halter, important scriitor francez, a afirmat luni 21 aprilie, în cadrul unei discuţii despre Ucraina, pe BFM TV, că greşeala cea mai mare a Uniunii Europene a fost să se roage de Ucraina cu semnarea acordului de asociere, în loc să o facă, această rugăminte, Rusiei. Am auzit presupuneri şi mai năstruşnice, ca de exemplu cea legată de Transnistria, care va avea destinul Crimeei (bine, aceasta e mai puţin imposibilă decât prima). În lipsă de actualităţi, am auzit pe un alt canal francez de televiziune că „Moldova este foarte îngrijorată şi cere asistenţă", în timp ce pe ecran preşedintele României, Traian Băsescu, se declara foarte îngrijorat de posibilitatea ca ruşii să ajungă până la gurile Dunării. Este şi opinia exprimată de România liberă, de altfel.

Trebuie să admitem, una peste alta, că sfârşitul lumii nu a mai avut loc în acest sfârşit de săptămână. N-a avut loc nici pacea promisă la Geneva, căci Geneva a fost doar un alt moment de jucat teatru, o comedie în care părţile, Rusia, Statele Unite, Uniunea Europeană, Ucraina, s-au făcut doar, de ochii cui?, că pot sta la masă şi discuta liniştit.

Ce s-a discutat pe sub masă nu vom şti niciodată. Ce ştim însă cu siguranţă este că lumea ar fi fost mai bogată cu banii cheltuiţi pe un summit inutil, pe o cerneală inutilă, pe nervi şi emoţii inutile din partea jurnaliştilor. La ce bun atâta risipă de emoţii când Rusia poate spune foarte bine şi de la ea, din Moscova, "Будь осторожной, девочка"? Ai grijă ce faci, fetiţo! Uniunea Europeană nu şi-a schimbat discursul, sunt două săptămâni de când şuieră ameninţări cu sancţiuni economice, iar francezii vor decide dacă renunţă la fabricarea de nave militare pentru ruşi, drept represalii, doar în...octombrie.

Sunt tentată să cred, asemeni lui Bret Stephens în Wall Street Journal, că dacă aş fi în locul lui Vladimir Putin aş ataca acum estul Ucrainei, aş face un coridor până în Transnistria şi basta. Oricum europenii tot nu ştiu ce vor, nici ei şi nici măcar Putin, sunt incapabili să prevadă următoarea mişcare a lui Putin şi dau dovadă de o lipsă de empatie crasă cu ce se întâmplă în viaţa popoarelor de la periferia sa. Ce se întâmplă în Ucraina afectează deja România şi Polonia, ce se va întâmpla în Moldova afectează rapid Ucraina şi România etc. Ca un bulgăre de zăpadă care va cădea peste miss Europa ştiţi când? Exact pe 28 aprilie, când moldovenii vor putea circula liber în spaţiul Schengen şi în fostele ţări din Est care fac parte din Europa.

Va fi încă un bobârnac pe nasul Kremlinului, încă un gest văzut drept provocare de către administraţia lui Putin. Nu ştiu cum să vă spun, dar eu, dacă aş fi politician, unul influent, şi aş vrea să contez în timpul scrutinului electoral din 25 mai, aş pune în programul meu electoral o singură linie: crearea imediată a unei politici comune de apărare. Sau de atac. E aceeaşi Mărie. La peste jumătate de deceniu de la crearea Uniunii, Europa este la fel de neajutorată în faţa iminenţei războiului, diversitatea în unitate nu există şi nimeni nu pricepe că diferenţa nu înseamnă pace, ci doar schimbare de tactică pentru a ajunge la acelaşi rezultat.

Будь осторожной, девочка. Mâine este deja o altă zi.